3,039 matches
-
apariția unui uzurpator; Anticristul este originar din tribul lui Dan. Cel de‑al patrulea punct reprezintă un element cu totul nou în raport cu tradiția anterioară. Irineu face, încă o dată primul, sinteza între figura tiranului eshatologic și figura falsului mesia evreu. Anticristul zugrăvit de el va cuceri Ierusalimul, simulând, într‑o primă fază, protejarea coreligionarilor săi, după care va pustii lumea. Exegetul invocă, drept unică mărturie scripturistică, Ier. 8,16, făcând aluzie la omiterea lui Dan de pe lista triburilor din capitolul 7 al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Tiranul eshatologic va fi un Β∀<≅¬Δ(≅ Η (un „viclean”, un „răufăcător”, dar foarte abil), care va da o nouă viață imperiului apus (verbul <∀<γφΦγ4< este foarte semnificativ; Anticrist va „revigora” vechiul sistem). „La Hipolit”, scrie Norelli, „activitatea Anticristului este zugrăvită ca o reluare, sub toate aspectele, a Imperiului Roman, care conținea potențial, la rândul său, activitatea Anticristului: cele două fiare sunt aproximativ cele două fețe ale aceleiași realități”. În consecință, comportamentul Anticristului eshatologic ar putea fi dedus încă de pe acum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi supuse prin forță: Egiptul, Libia și Etiopia. Devenit stăpân al lumii, el va aduna în jurul lui toți iudeii din diaspora, restaurând patria de odinioară și rezidind templul. La îndemnul acestora, el va persecuta sfinții până la venirea lui Cristos. Anticristul zugrăvit de Hipolit este în esență un tiran sângeros. În centrul dosarului hipolitan se află câteva texte care accentuează această idee: capitolele 2 și 7 din Daniel, și capitolul 12, 1‑6 din Apocalipsă. Anticristologia ia forma teologiei politice. Atât prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
odinioară pe Avraam cerându‑i‑l pe Isaac. Iar dacă, atunci când vei fi la tribunal, Dumnezeu va voi să te scape de acolo, dă slavă Lui” (II 37, 1‑5). Imaginea paradigmatică a Anticristului Ca și în monografia precedentă, Hipolit zugrăvește aici un Anticrist sub chipul unui tiran sângeros manipulat de forțe malefice. Atât comportamentul său, cât și trăsăturile sale de caracter se regăsesc la unii regi din vechime. Nabucodonosor se află în fruntea listei: „La început regele [Nabucodonosor] se temea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acum se va împărți în zece coarne, atunci când vor avea loc revoluții și neînțelegeri, întrucât fiecare va trage puterea de partea lui, atunci va veni asupra lor sfârșitul” (IV 6, 4). Nimic nou nu se adaugă trăsăturilor personajului în raport cu portretul zugrăvit cu câțiva ani înainte în De Christo et Antichristo. De altfel, capitolele 48‑55 ale cărții a IV‑a constituie un fel de rezumat actualizat al foarte bogatei monografii. Singurul aspect cu adevărat inedit este legat de cronologia istoriei omenirii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
autor creștin care a consacrat o monografie temei Anticristului, sub forma unei scrisori adresate unui anume Teofil. În demersul său, el se sprijină pe un dosar foarte bogat de texte scripturistice, atât din Vechiul, cât și din Noul Testament. Anticristul este zugrăvit cu trăsăturile unui tiran eshatologic, care se va naște din tribul lui Dan și va restaura în mod artificial și caricatural Imperiul Roman, el însuși o copie nereușită a împărăției lui Cristos. Hipolit are o viziune anticristologică esențial politică, destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apocalipsă, trebuie să încercăm să pătrundem sensul scrierii” (8, 2). Afirmația este reluată și dezvoltată câteva capitole mai departe (11, 5): Trebuie să urmărim textul profetic cu atenție și cu cea mai mare grijă și să înțelegem că Duhul Sfânt zugrăvește faptele în chip neobișnuit; el răstoarnă ordinea firească. Ajunge la vremurile din urmă pentru a se întoarce la cele de dinainte, arată un eveniment care nu se va petrece decât o singură dată, ca realizându‑se de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dacă știau unii de alții. Este sigur că toți amintesc de aceeași tradiție eshatologică, a cărei idee centrală este conflictul între Orient și Occident (cf., de asemenea, Oracolele sibiline). Cel mai original punct al scrierii este, fără îndoială, portretul Anticristului zugrăvit de autor (cap. 11): Caput eius sicut flamma ardens; oculus dexter sanguine mixtus, sinister caesii coloris, duas habens pupillas. Eius palpebrae sunt albae; labium eius inferius magnum; femur dexter tenuis; et pedes lati; major digitus eius contusus et oblongus. Iste
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
l’Antichrist, publicat în 1897, a cărui acțiune se derulează într‑o Sicilie în care ideile socialiste (pseudocreștine) încep să câștige teren. De asemenea, la testamentul literar și filozofic al lui Vladimir Soloviov, Court recit sur l’Anticrist (1900), care zugrăvește portretul unui tiran eshatologic umanist, pacifist, ingenios și cultivat, al cărui farmec diabolic cucerește aproape întreaga lume, cu excepția câtorva creștini refractari. În 1907, Monseniorul Robert Hugh Benson publică Lord of the World, roman polemic în care autorul denunță materialismul crescând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
balta intervin în acțiunile umane cu funcții complice și inițiative secrete. Dintre nenumărate exemple citabile, o mențiune specială merită strania istorisire Ochi de urs, unde natura se demonizează, ca și cum asupra ei ar fi fost azvârlită o vrajă rea. Tablourile sunt zugrăvite cu tehnica pictorilor impresioniști. Efectele de lumină primează asupra formelor. Culorile preferate - vânătul, argintiul - destramă conturul lucrurilor și le dă o înfățișare ireală, fantomatică. Fiindcă autorul e conștient că retragerea în sălbăticia naturală nu poate fi o soluție istoric durabilă
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
făcută în postul cel mare, împotriva căreia protestează Azarie; cronicarul călugăr îi află voievodului ce a fost „ca un nour întunecos” deasupra Moldovei și alte hibe grave în raport cu Ecclesia: „Era acesta și nedrept cinstitor în credință, căci hulea chipurile dumnezeiești zugrăvite pe pereți și de pe icoane, s-a arătat ca moravuri ca un al doilea Copronim, silea pe oameni să muncească în zilele de sărbătoare și duminicile; și-a luat femeie în postul mare și nu numai el, dar și pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mantiei. Aș putea continua. Cu înfățișarea Doamnei Marica de la Mănăstirea Brâncoveni, unde, peste haina albă, poartă o mantie de brocart de aur, cu margini negre, cu chipurile Elenei Rareș de la Mănăstirea Moldovița cu straie bizantine împodobite cu nestemate, ale Chiajnei zugrăvit la Snagov ori al Doamnei Stanca de la Mănăstirea Căluia, unde, soția lui Mihai Viteazul poartă un caftan cu mâneci lungi tivite cu cacom. Aș putea evoca și un chip de văduvă - pe cel al Zoiței Ghica, fostă soție a lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ne arată cum se îmbrăca Anastasia, frumoasa Doamnă a lui Duca, și fetele ei - o pălăriuță de blană, joasă, cu câteva pene de struț, formând surguciul”333. Ne putem face o idee despre „obișnuitul” vestimentar al Doamnelor privind tabloul votiv - zugrăvit prin 1493 - de la Mănăstirea Kremikovsți - l-am mai evocat - din Bulgaria, unde Radu cel Mare (dăruitor al lăcașului), încălțat cu pantofi roșii, poartă o mantie vișinie, căptușită cu mătase de un roșu deschis, iar Doamna Cătălina, soția lui, are, peste
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pomenit, i-am evocat ctitoriile, între ele și Mănăstirea Aninoasa din județul Muscel zidită în 1677), unde și-a aflat și mormântul; Logofătul lui Ștefan cel Mare, Ion Tăutu, a fost îngropat în biserica sa din satul Bălinești (este și zugrăvit acolo); marele vistier Eremia, aflat printre boierii ostili lui Ștefăniță Vodă, și-a aflat mormântul în Mănăstirea Sălăjeni, ctitoria sa; Toader Bubuiog, mare logofăt și om de încredere al lui Petru Rareș, a fost ctitor la Mănăstirea Humor, și a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
clopotelor, de sunetele instrumentelor muzicale și de salve de tun, „care nu încetează până ce nu se umple groapa” (terram primus sepulchrali arcae incii metropolita”) 41. După părerea lui Dimitrie Cantemir, „însemnele domniei” urmau a fi atârnate pe peretele de lângă mormânt („zugrăvindu-se pe același perete chipul lui”), în vreme ce alte surse (francezul De la Croix, de pildă) ne spun că Voievodul „este îngropat cu stindardul și cuca de ceremonie” 42. „Prohodul se încheie” - conchide francezul pomenit mai înainte - cu o uriașă pomană (și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scrie pe zidul de apus al naosului (ca semn de solidarizare cu cel mort) câteva rânduri din care „vorbea” socrul său: „[din temelie] înălțat-am această sfântă și dumnezeiască biserică a Adormirii Prea Sfintei Născătoare; și am început a o zugrăvi și nu am sfârșit-o și mă voi duce la veșnicul lăcaș. Rogu-mă de cel ce Dumnezeu îl va înălța după mine să săvârșească și să zugrăvească obrazul lui unde am poruncit eu”. Al doilea ctitor doar se „asocia” plin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și dumnezeiască biserică a Adormirii Prea Sfintei Născătoare; și am început a o zugrăvi și nu am sfârșit-o și mă voi duce la veșnicul lăcaș. Rogu-mă de cel ce Dumnezeu îl va înălța după mine să săvârșească și să zugrăvească obrazul lui unde am poruncit eu”. Al doilea ctitor doar se „asocia” plin de considerație: (doar așezând-o alături pe cea care îi era soție și lega un Drăculesc de spița Basarabilor înscripția [trad.]: „Și doamna lui Ruxandra” 46) „Și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vestic [pe care îl adaugă] [este] decorat în barocului brâncovenesc” 47 - din temelia ei iaste zidită de bătrânul Mircea Vodă și în urmă de fiiu-său Pătrașcu vodă cu frații săi, Radul și Mircea cel Tânăr, o au înfrumusețat și au zugrăvit. Iară când au fost acum în zilele bl(a)gocestivului și creștinului domnŭ Ștefan Cantazino voievod, domniia sa pentru podoaba aceștii sf(i)nte beserici, au deșchisŭ ușa, fiind fost foarte strimtă, făcându-o de piatră precum se véde și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dumnezăiască și sfântă casă în 1685), evocă „în véci buna pomenire bunului și luminatului neamului său și lui”51. Tot despre „nemoarta pomenire” vorbesc și pisaniile de la Mănăstirea Hurezi (cea de pe peretele de apus al pronaosului bisericii mari: „[...] să se zugrăvească și să se pue aici, cum să vede într-această desfătată, frumoasă și iscusită tindă, spre slava, întâi, cea necuprinsă și neschimbată în véci, a lui Dumnezeu celuia ce au învrednicit pe acestŭ bun și bl(a)gocestiv domnu a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Io Mihai Voevod, Io Dan Voevod, Io Mircea cel bun și mare. Io Vladul, Io Ghica Voevod, Io Radul Voevod, Alion Voevod, Io Grigorie Voevod, Io Antonie Voevod, Io Duca Voevod, Io Șerban Cantacuzino Voeod, Io Constantin Brâncoveanul Voevod: au zugrăvit a doua oară biserica, și au învelit cu aramă, au dat cădelnițe de argint. Io Ștefan Voevod Cantacuzino i g[ospo]jda Păuna: au dat dijma de la Ochița mică. Io Nicolae Alexandru Voevod, Io Ion Voevod, brat Nicolae Voevod, Io
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Petru Voevod, Io Simeon Voevod, Io Șerban Voevod, Io Matei Voevod, Io Costandin Voevod. Io Basarab Voevod: acesta au dat moșia Dridava, Călinești, i Fundățenii, i Bercenii, i parte din moșia Stroiești. Io Neagoe Voevod: au dat Aninoasa și au zugrăvit biserica, și moșia Viforita. Io Mihnea Voevod, Io Alion Voevod: au dat vinăriciul de la Solomon [ = Glodeni]. Io Alexandru Voevod sin Mihnii Voevod: înnoi hrisoavele. Io Mihai Voevod, cel Viteaz 61. în mai toate aceste pomelnice, unele „personalizate” - cum sunt cele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
culoare pentru a-și face haine potrivite condiției lor. Când i-a pozat, în 1521 sau, mai sigur, după acest an, pictorului pentru icoana „Coborârea de pe cruce”, Doamna Despina Milița a lui Neagoe Basarab era văduvă. Pictorul trebuia să o zugrăvească în culorile durerii. Sufletul acestei mame îndurerate era cernit. Negre îi sunt și hainele, Theodosie mort, este în brațele mamei sale, iarîn brațele Fecioarei Maria se află Iisus cel coborât de pe cruce, o dublă „Pietà” ce adună durerea mamei cerești
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
voase. Prin ținuturi prin toate să văd a lui sémne Mănăstiri și beserici ce-au fapt fără léne. Că nu numai prin sate și pre la orașe, Ce și prin munți și-n codri lui Hristos sălașe Ce-au făcut zugrăvite de dau străluciare Să-i trăiască-n bun nume pomana supt soare”. 50. Vezi, în limba ucraineană, verbul pomynáty. 1. „a pomeni, a aminti”; 2. „a face o pomenire” și substantivul pómynky - „praznic, parastas, pomană” (Dicționar ucrainean-român, București, Editura didactică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țara Românească și ctitori: jupan Barbul, marele ban, și Pârvul vornic și Danciul și Radul și jupan Preda. Și s-a isprăvit în timpul egumenului Marcu, amin. Mâna mulgreșitului Dobromir și Dumitru și Chirtop; ispravnic jupan Stoian; s-a început [să se zugrăvească] și s-a isprăvit în anul 7028[1519], luna octombrie 1” (Inscripție ce a fost în biserica Mănăstirii Bistrița - Inscripții medievale ..., p. 212-213, inscripția nr. II. 172). 72. Op. cit., p. 214-215, inscripția nr. II, 175. 73. Inscripții medievale ale României
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi doar o «culoareț de trecere, care duce la reînnoire. Pe icoane, veșmintele negre ale călugărilor simbolizează renunțarea la deșertăciunea lumii, condiție a vederii luminii dumnezeiești. Fiindcă viața se stinge fără lumină, pe icoanele Judecății din urmă, cei osândiți sunt zugrăviți în negru, roșu sau cafeniu. Peștera din icoana Nașterii este neagră, la fel sunt și mormântul lui Lazăr, peștera de sub cruce și iadul din icoana învierii” (Michel Quenat, Icoana, fereastră spre absolut, traducere de pr. dr. Vasile Răducă, București, Editura
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]