12,621 matches
-
Două dintre fete au stat mulți ani la sanatoriul T.B.C. de la Bisericani. Petruță a murit la vârsta de 41 ani, iar maică-sa s-a îmbolnăvit de cancer (metastază) și a fost luată la Iași de către fiică pentru a fi îngrijită. Iar Lucache, rămas singur, apăsat de griji și de nevoi, s-a așternut pe post și rugăciune, vărsând lacrimi și regretând faptele din tinerețe. Treptat, lumina ochilor a început să se estompeze. Anica, marea dragoste a lui din tinerețe și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
timpul gata de plecare. Cu o oră înainte de a muri i-a înmânat cârja lui Eugen, apoi s-a întins pe pat și și-a dat duhul. După înmormântarea creștinească, casa lui Pleșu a rămas pustie și nu a mai îngrijit-o nimeni, toată lumea o ocolea. Cei care au vrut să stea acolo s-au lăsat păgubași spunând că mai dau de la ei, că nu le trebuie lucru necurat. Spuneau că acolo-i casa necuratului, că noaptea ies tot felul de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pețit. Și cum părinții fetei erau cam bolnavi, mai cu seamă tatăl fetei, toată înțelegerea a făcut-o fiul cel mare al gospodarului, mai mult fără voia fetei, că avea nevoie de o persoană de parte bărbătească, care să-l îngrijească pe bolnav. Pentru a scăpa de îngrijirea bătrânului, Ghiță, că așa îl chema pe feciorul moșneagului, a făcut învoiala. M..... a spus că ea nu se mărită, că ea vrea să mai stea. Ghiță i-a replicat: Nu ți-e
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aici ca să aibă cine să-l ajute pe tata, că tu ești fată și îi este rușine moșneagului. Așa s-a făcut. Petrache s-a mutat la M...., apoi, între timp, au mers și au citit cununia la Țibănești. Au îngrijit de tata socru vreo două luni de zile în acea iarnă, că tata socru atât a mai trăit. Primăvara, vremuri grele, Petrache a fost luat la oaste, că era război. Și a stat Petrache cât a stat pe front, până când
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Se întîmplă în cazul acesta ceea ce spun medicii despre febra hectică, și amune că la început ea este ușor de îngrijit și greu de recunoscut, dar odată cu trecerea timpului, dacă la început n-ai identificat-o și nici n-ai îngrijit-o, ea ajunge să fie ușor de diagnosticat și greu de vindecat. Se întîmplă același lucru și în treburile statului; dacă știi să prevezi din timp lucrurile, însușire care nu-i este dată decît omului înțelept, poți să înlături cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
departe ce este de spus. În ce privește al doilea caz, nu putem face altceva decît să-i sfătuim în mod stăruitor pe principii de acest fel să-și întărească și să-și înarmeze cetatea, iar de teritoriul înconjurător să nu se îngrijească de loc. Cel care își va fi fortificat bine cetatea, iar în ce privește raporturile lui cu supușii se va fi comportat în felul arătat mai sus și cum se va arăta mai departe, acela nu va fi atacat decît cu multă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Toaibă Toader ! Ia să vedem cum te miști? Treci prin fața noastră înainte și înapoi, cât mai firesc posibil - au fost primele cuvinte ale unui colonel doctor din comisia compusă din cinci doctori, printre care și căpitanul chirurg care l a îngrijit până atunci. Toaibă și-a luat cârja sub brațul stâng... După două treceri la dreapta și la stânga, colonelul, care până atunci vorbise ceva în șoaptă către ceilalți, a ordonat: Întinde-te pe canapea, să-ți examinăm piciorul! Toată comisia s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
te fură și te duce spre ea... Iar acum, în loc să fii bucuros că te întorci acasă, stai îngândurat ca o zi de toamnă târzie” - l-a luat la întrebări vocea din vis... „Ia mai tacă-ți gura! Ea m-o îngrijit ca pe fratele ei și eu o socoteam sora mea. Ne iubeam ca frații...” „ Apoi dacă lumina acelor ochi ca sâneala și calzi ca soarele nu te-a încălzit, atunci ce te scoate pe tine din văgăuna tristeții?” „Să fiu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Numai că ea, mînată de nemărturisite Îngrijorări, Întîrzie cel puțin de două ori pe zi În fața oglinzii ovale, apoi În fața unei oglinzi mici, rotunde, cu două fețe, pe una din acestea imaginea Îi apare mărită pînă la deslușirea porilor; Își Îngrijește obrajii, fruntea, micile, din ce În ce mai stăruitoarele striațiuni din prelungirea ochilor, ca un evantai spre tîmple, se apără cum poate de valurile acestui timp care bate pentru ea (și pentru femeile, și ele În vîrstă, cu care se compară, ale acelor sindrofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
trebuie să vină peste o lună, o lună și ceva aici, la un doctor pentru ochi că o cam supără la citit, o să vină cu fetița care e acum În vacanță; atunci o să vă rog, - rosti către mine - să vă Îngrijiți de cameră la hotel; o să vă anunț la vreme. - Vai de mine, ce vorbă e asta? interveni ca insultată, doamna Pavel. La noi nu e loc? Am camera de-alături, aranjăm noi; să nu aud așa ceva! și nu lăsă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
căutarea lui Julius Civilis. Rămase sprijinit de trunchi, cu mâna pe capul lui Lurr. — Julius Civilis, celtul. Regele batavilor. — Gul? întrebă uimit celtul. Gul Sevil? — Gul, da... Julius, cum îi spun romanii. Îl cunosc, îmi e prieten... Adăugă că îl îngrijise pe Julius Civilis când acesta fusese rănit grav la piept în bătălia de pe Meno și că îi salvase viața, însă nu și ochiul stâng, zdrobit de o lovitură de pumnal... mai știa și despre cicatricele de pe spatele lui Julius, făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius - nu exista nici o îndoială. Și probabil că nu erau departe. — Îmi vreau câinele înapoi. Luă câteva înghițituri de vin. Acum se grăbea să plece. Știa ce soartă urma să aibă cel care ajuta un gladiator urmărit, cel care îl îngrijise, îi vindecase rănile, îl pusese din nou pe picioare ca să poată fugi, în loc să-l denunțe autorităților satului. Voia să plece cât mai repede - era nerăbdător să-și continue călătoria și să ajungă în satele lui Julius Civilis. Velunda avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius se străduia să-și recapete calmul -, încă nu poate să se miște. — Ești medic. Iar el trebuie să fugă, să se ascundă... Numai tu poți să-l ajuți, fiindcă, dacă se va simți rău, tu știi cum să-l îngrijești. Sunt medic, după cum ai spus. Nu sunt făcut pentru fugi și urmăriri. Știu că ai un cal - fata se așeză în fața lui Valerius. E în grajdul unde te-ai culcat. Acum, fratele lui - arătă spre ușă - s-a dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iubea nespus. Soția lui Maktor fusese mușcată de un șarpe și era pe moarte, dar fusese salvată de medicul acela tânăr, care străbătea o provincie după alta, o pădure după alta, mereu în căutarea unor leacuri noi, întotdeauna gata să îngrijească oamenii, chiar dacă aceștia nu-l puteau plăti; era respectat de multe triburi barbare și tâlharii nu-l atacau niciodată. — Nu te mai urmărește nimeni - Valerius îi aruncă o privire gladiatorului. După cum ai auzit, Vitellius are altele pe cap, deși i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl aclama, și tot ridicată o ținu pe drumul de întoarcere. În curtea Pretoriului, gărzile și sclavii se strânseră în jurul lui, înspăimântați: sala în care Vitellius obișnuia să stea ziua arsese, probabil pentru că, în entuziasmul general, nimeni nu se mai îngrijise de căminul plin cu lemne. Mulți spuseră că incendiul acela era o prevestire funestă. Preț de o clipă, în fundul curții văzură un bătrân orb înfășurat într-o mantie neagră. Fiți încrezători! - aclamat de mulțime, Vitellius rotea sabia deasupra capului. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
legiuni, și că apoi coboară spre miazăzi și străbate plutind Galliile, Tolosa și satul lui natal, iar mai departe Pirineii și Hispania, unde fratele său luptase curajos pentru Galba, și mai încolo Lusitania, unde într-o zi de vară o îngrijise pe sclava preferată a lui Otho, care fusese un guvernator înțelept vreme de treisprezece ani, iar acum era la Roma, cu Galba. Își imagină că se oprește în înaltul cerului și contemplă tot Imperiul ce se întindea sub el, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sânge, se întoarse spre cel aflat în spatele său. Îndată, printr-o mișcare a balteus-ului, fu tras în spate, înainte ca barbarii să-l ucidă. Fu dus în spatele liniilor, la adăpost, de un soldat din coloana sa. — Mă duc să-l îngrijesc, izbucni Valerius. Plec. Titus îl opri: — Nu te mișca. Valerius se ghemui la loc și văzu cum quazii, în încercarea de a-i lua prin surprindere pe romani atacând din lateral, încercau să treacă de valurile de pământ. Nimeriră însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
striga laolaltă cu ceilalți. Missus, missus! Salix era salvat. Mulțimea îi cruțase viața. Valerius continuă să strige, cuprins de bucurie. Striga împreună cu ceilalți, ridicând brațele spre cer, închipuindu-și cum avea să se ducă la prietenul lui și să-i îngrijească rana aceea cumplită. Era nebun de fericire. Se și vedea alături de Salix în tabăra fratelui său, închinând o cupă de vin pentru Salix, care acum era liber. Viu și liber. Deodată, întregul amfiteatru amuți, pentru ca, în clipa următoare, să izbucnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de sudoare, cu o scrisoare din partea lui Errius Sartorius, care o întâlnise pe Calvia Crispinilla în Hispania, iar acum i-l recomanda pe legat ca fiind un bărbat curajos și, mai ales, prietenul lui. Calvia Crispinilla îl găzduise și îl îngrijise personal când delirase din pricina febrei. Acum se apropia de el. Mergea desculță prin iarbă; purta o tunică azurie, iar coada împletită, groasă, îi era înfășurată simplu în jurul capului. În mână ținea o cupă aburindă. — E o infuzie pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu soldatul tău... Cuvintele tale ajungeau până în camera mea. Calvia mergea alături de Antonius pe drumul ce pornea din fața vilei, străbătând câmpia. — Ai glasul unuia care comandă, răsunător, puternic. — Diseară plec. Îți mulțumesc că m-ai găzduit și că m-ai îngrijit. — Dacă aș fi mai tânără și, mai ales, dacă aș mai avea frumoasele vise de altădată, m-aș îndrăgosti de tine, Antonius. Ești căsătorit? Antonius clătină din cap. Se opri și o privi încruntat pe Calvia. — De ce ai vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asta înainte de reformele lui Caius Marius, replică Antonius. În funcție de clasele sociale și de banii disponibili, s-au format diferitele categorii. Principii erau cei mai bogați și, prin urmare, cel mai bine înarmați. Când reformele au interzis autofinanțarea, Roma s-a îngrijit de armele și întreținerea soldaților, care au devenit cu toții profesioniști. Azi, soldații pot fi recrutați oricând și oriunde, nu doar în Urbe. — Din câte înțeleg eu, pentru mulți, a fi soldat e doar o meserie, obiectă Proculus. Odinioară însă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împiedicase să sară în ajutorul lui Salix. Oare nu fusese îngrozit când gărzile lui Vitellius începuseră să-l bată sau în timpul antrenamentelor cu Hyrpus, când îl chinuiseră loviturile de bici și cleștii? — Povestește-mi despre moarte. Încerc să înving moartea îngrijind bolnavii. E un adversar puternic. Revăzu chipul palid al Velundei pe când o ținea în brațe, moartă. — Moartea... Ce pot eu să-ți spun despre această imensă taină care ne unește cu lumea zeilor? Cui nu-i e teamă de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o lași să te domine, te distruge. — Și care e punctul meu slab? — Tu eziți. Ți-e teamă să faci rău cuiva, să rănești... Lovește cu hotărâre. Ești gladiator, Valerius. Valerius tresări. Într-o clipă, revăzu coliba în care îl îngrijise pe Titus și auzi cuvintele acestuia: „Tu, gladiator“... Revolta pe care o deșteptaseră în el cuvintele acelea nu anticipa oare situația în care se afla acum? Oftă. — Dar punctul tău slab care e? îl întrebă pe Marcus. Celălalt ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
umărul rănit. Strânse bine fașa și îi legă brațul de gât. Auziră zgomotul copitelor unui cal care se îndepărta. — Pe ăla l-am lăsat să scape... Titus era lac de sudoare. — Ar trebui să fie aici fratele tău, să te îngrijească. Din câte îmi dau seama, rana e gravă. Pierzi foarte mult sânge. — N-o să mor tocmai acum. Antonius se așezase pe iarbă. Privi în jur furios. — N-o să mor acum, când suntem pe punctul de a ne ridica împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
profesori (Const. Botez la Liceul Național Iași), bibliotecari nefiind decât la Dorohoi (Jules Berbier) și Galați (V.Surdu), se sugera ca pe lângă fiecare bibliotecă să se constituie o comisie compusă din doi profesori, sub președinția directorului școlii, care să se îngrijească de bibliotecă, Ea trebuia să vadă de mobilierul care exista întâmplător la Huși și Vas lui, un mobilier special la Bârlad - dulapuri, mese și scaune, să organizeze inventarele, care nu se făceau la „Ștefan cel Mare” din Iași, dar se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]