11,973 matches
-
lumina zilei și stârcii trecând spre apus, căutându-și somnul. Clipi din ochi uimit: Kano, cel cu picioarele diforme, cel cu o sarbacană nemaipomenită, se ivise în mijlocul luminișului și îl privea drept în ochi. Sări de pe creangă și merse în întâmpinarea lui. Se opri dinaintea lui și yubani își întinse brațul, desfăcând palma, în care apăru un fluture galben, strivit și cu aripile frânte. — Îți place? Cu cel mai adânc respect, luă nefolositorul cadavru și dădu de mai multe ori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Misiunea și se învârti pe loc, traversând acum de-a curmezișul râul San Pedro, ca să acosteze, cu o precizie matematică, la pontonul mare din trunchiuri de copac ce servea drept debarcader. Slujba se terminase și părintele Carlos veni zâmbitor în întâmpinarea lui: — Ce ciudată minune! comentă el. Ermitul afară din peșteră. Cărui fapt datorăm onoarea vizitei tale? Își strânseră mâinile cu putere, cu stimă. — Mă bucur să te văd, fiule! Și eu mă bucur, părinte. E fasole cu cârnați...? — Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la primul tronson al șoselei, ceva mai mult decât un luminiș deschis în desișul pădurii; pământul cărămiziu contrasta cu verdele hățișurilor, un verde ce apărea acum murdar de praf, opac și fără viață. Vreo douăzeci de oameni îi ieșiră în întâmpinare. Unii trebuie că erau soldați, deși nu purtau uniforme, doar puști la umăr. — Bună ziua. — Bună ziua. — De unde ați apărut? — De acolo. Unde este inginerul Planchart? — În spate. La tabără, lângă râu... Ce-ați adus? — Un dar pentru inginer din partea yubani-lor... ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dintre noi, părinte. Pe la mijlocul dimineții ajunse în satul yubani. Femeile trebăluiau în colibe, copiii își recitau lecțiile sub copac, iar bătrânii stăteau la soare pe butuci groși ciopliți, dar nu-i zări nicăieri pe războinici. José Correcaminos îi ieși în întâmpinare. — Bine ai venit! îl salută el. Kano a povestit aventura cu mașinile și tribul îți mulțumește. — Unde sunt războinicii? — La vânătoare... S-au dus să caute tapiri în Sud-Vest. Nu e nici o mișcare pe șosea. Doar o mașină mai funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acesta nu era dorit de micii răufăcători în devenire și s-au mai retras cu vreo 3 metri. Între timp vine limuzina cu domnul Pantelimon în carne și oase. Doamna Eliza, cu zîmbetul larg de la ureche la ureche, iese în întîmpinare. Bine ați venit la Școala nr. 2532, domnule... Vorba îi este întreruptă de o minge care îi fîșîie pe lîngă ureche ca o ghiulea și se oprește în plină față la domnul Pantelimon. Ochelarii cu ramă de aur explodează, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Arthur Rowe se umplură de lacrimi În clipa cînd mica fanfară militară, adusă probabil cu mari sacrificii, atacă un cîntec demodat, din ultimul război: Orice s-ar Întîmpla, Nicicînd nu voi uita De valea Însorită... DÎnd ocol grilajului, merse În Întîmpinarea destinului: pe un jgheab Înclinat, se rostogoleau, zornăind, spre un eșichier, cîteva monede - nu prea multe. Mușterii erau destul de puțini și cam ocoleau cele trei tarabe ale bîlciului; dacă se hotărau totuși să cheltuiască vreo cîțiva bani, preferau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Coborî din taxi cu valiza, sub ochii bănuitori ai portarului. — Ați reținut o cameră,... domnule? Îl Întrebă acesta, neîncrezător. — Nu locuiesc aici, vreau doar să las valiza asta domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la recepție, zise portarul - și alergă În Întîmpinarea unor persoane mai simandicoase. Anticarul avusese dreptate: era greu de cărat o asemenea valiză pe scările lungi, cu trepte late ale hotelului, construite parcă anume pentru a Îngădui femeilor elegante să-și tîrască toaletele de seară. Arhitectul fusese din cale-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sus pe scară mutra vicleană și umerii diformi ai lui Poole, trăsese și În el, cu o furie sporită de sentimentul că ajunsese prea tîrziu ca să-l mai salveze pe Stone. După aceea, apăruseră, firește, polițiștii. Johns le ieșise În Întîmpinare, căci toți servitorii erau liberi În seara aceea, detaliu cît se poate de banal, Întîlnit În numeroase romane polițiste, dar care-l făcuse să priceapă adevărul În toată grozăvia lui. Cum doctorul Forester respira Încă, poliția locală se gîndise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
luând În considerare mutra de rotweiler operat de prostată care se Întrevedea sub voalul alb de lângă el, trebuie să-și fi făcut mult curaj Înaintea nunții și m-a confundat, probabil, cu unul dintre nuntași, căci mi-a ieșit În Întâmpinare, Îmbrățișându-mă cu foc. Am revenit Înăuntru și, arătând spre pistolul așezat pe bord, am Întrebat: — E voie? — Vă rog, a răspuns șoferul. E la dispoziția clientului. Să știți că, dacă se lasă cu cadavre... — Știu, se dublează tariful. — Nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
frazele acestea n-au fost rostite niciodată. * Ușa se deschise larg. Cu chipuri buhăite, trei personaje îi pășiră pragul. În înaintarea lor elefantină, indivizii ne priveau sever ca și cum ne-ar fi zis: „Aha, v-am prins!” Directoarea le sări în întîmpinare și pentru întîia oară am zărit în splendizii săi ochi, pierduți într-un fumuriu mîlos, un zîmbet. În preajmă se gudura și Costică, dezvelindu-și coroana de aur din care lipsea un dinte. În graba cu care țîșniseră în picioare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lași sub tine, iar tu te înalți - pe cât posibil la fel de mlădios ca șarpele - spre o plăcere primită în silă, dar intensă. Doamna Witkowski se execută așa cum își închipuie ea că ar face‑o un șarpe, acum iese, dar nu în întâmpinarea unei plăceri, ci a unei putori care‑ți mută nasul din loc, trebuie să zboare urgent la orezul cu lapte care i s‑a ars în bucătărie. Astfel distruge ea fragila dispoziție artistică a soțului ei. Dispoziție care tocmai l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
demult de Sophie și mai nou chiar de Selma, care o ia la fugă peste gazon, săltând zburdalnic pe labele ei îngrijite (fiindcă momentan nu are vreo însărcinare), urmărind un dușman imaginar. Rainer se‑afundă în întuneric, și el în întâmpinarea unui dușman, care în schimb este cât se poate de real, probabil că este chiar el însuși, pentru că după pubertate băiatul își este sieși cel mai mare inamic, fapt care se trage de la hormonii în fierbere, după cum i s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
târăște de‑a bușilea până la colț și dispare, dar lasă mult în urmă: prietenie și calitate umană. O fată ia masa de prânz în familie și deodată sare ca arsă - în timp ce rudele glumesc cu simpatie pe seama ei - și aleargă în întâmpinarea prietenului pe care l‑a așteptat atât de mult și care tocmai se întoarce dintr‑o expediție pe munte. După aceea, toată familia iese în oraș. Asemenea legături armonioase care străbat încăperea ca o ceață deasă îl scot din sărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pentru așa ceva. Asta nu‑i prostituție de copilași, deși copilașii mai fac și ei din când în când trotuarul, dacă au nevoie de bani de buzunar ca să‑și cumpere discuri noi. Făgăduințelor extrem de promițătoare emise taiorul Annei le iese în întâmpinare un costum bărbătesc nu foarte bine croit. Costumul a pornit‑o, plin de avânt, prin acest oraș mare care, de fapt, nu‑i nici mare, nici cine știe ce oraș. Descoperă portalul prin ridicarea draperiei de catifea și o ia spre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le tot ridică, în întâmpinarea unui alt oaspete, sunt însă mari și lungi, nepotrivite cu trupul. Se povestește despre pregătirile spectacolului, despre febri litatea de adolescent cu care invita mereu alți prieteni la repetiție, aducându-i de la București, încântat și curios, ca un copil, întrebând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
chiar clipa când fata va avansa un prim pas, din trei pereți ai holului se vor da în lături ușile mari de sticlă : grupuri de bărbați și femei vor încercui tot mai strâns necunoscuta, surprinsă, în prag, de asemenea neașteptată întâmpinare. Privirile o vor cerceta îndelung. S-ar auzi pulsul mărunt al pendulei. Agresivitatea acestor prime câteva clipe, chinuitoare, fără sfârșit, va stărui multă vreme... Prietenii se deprinseseră deja să folosească, cu destulă pricepere, surpriza. Probă eficientă, un bun mijloc preliminar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zicem... Manole întinse mâna, vru să-l bată pe umăr, își aminti de cel care venea cu un pas în spate, îi strânse și acestuia mâna, arătă direcția, spre cearceaful comun, de unde tocmai se ridicase fata care le venea în întâmpinare. Dezvelea dinți mari, mult ieșiți în afară, pe care încerca mereu, fără succes, să-i acopere cu buzele. Gura ieșită din obraz, împinsă înainte. Colți masivi, căscați sub perechea de buze care nu reușeau să se atingă. Se ferea să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
știe. „Discreție perfectă ! Strânge, ca un burete, cancanurile, mută, neclintită, ca un seif elvețian, care se deschide doar cu o formulă magică.“ Doamna Marcu Sidonia : are un fiu, în clasa a patra. Elev bun, băiat frumușel. Selectat ca... „oficial“, pentru întâmpinarea Președintelui. Săptămâna viitoare, Președintele se întoarce din Libia. Marcu Eugen îi va oferi flori, va fi sărutat. Pentru asta, se află de douăzeci de zile în cantonament, perfect izolat, supus la toate analizele medicale. Hrana, mâncarea, somnul, strict supravegheate. Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
of, of. Ce era să fac? Am Închis ochii și m-am zvârcolit, am scăpat din brațele ei și mi s-a făcut milă de ce-am văzut În privirea ei. Poate că n-ar fi stricat să vin În Întâmpinarea dorințelor ei, dar nici chiar trimisul lui Moru, nepot al Psarei, nu era În stare să mai facă o dată o nefăcută din asta. Am plecat de lângă ea, străduindu-mă să pășesc drept, așa cum trebuie că pășea un adevărat trimis. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrea Vindecătorul nostru să te dea Umbrei. - Atunci, de ce? - Pentru că tu spui că Tatăl poftește să vorbim cu toții la fel. Numai că, dacă Tatăl dorește ceva, așa va fi, orice ar face Krog. - Așa o fi, dar eu vin În Întâmpinarea dorințelor Tatălui. - Tatăl nu are nevoie de ajutorul tău. Și apoi, tu spui câteodată că ești Tatăl. Atunci, cum să mai trăiești? Așa că, o să te dăm Umbrei. Rămase puțin pe gânduri. Răsuflă adânc și se Încruntă. Apoi: - O să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încercare inutilă și neterminată de a apuca găleata. Apoi, pe jumătate chircit și crispat, cu palmele arcuite ca pentru o rugăminte cumplită și grotescă, cu unul din picioare zbătîndu-se oribil În aer, primi moartea de-a dreptul, ieșindu-i În Întîmpinare. După ce nitul Îl atinse, trupul rămase o clipă neclintit, chircit, crispat, ca o imagine grotescă, bîjbîind oribil și inutil În aer cu unul din picioare, iar un fir de fum acru i se Înălță de la brîu. Apoi hainele ponosite se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un gând, o treabă. Salopeta e unsuroasă, grea. O descheie și sare din ea ca un șarpe tânăr. La opt jumătate pedalează încă pe lângă zidul roșu al fabricii. Nici o grabă. Însă la nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
salutat cu un semn din cap pe recepționerul rămas cu gura căscată și a continuat să înainteze până a ajuns în restaurantul hotelului. Vreo duzină de persoane cu figuri de afaceriști serveau masa risipite prin separeuri. Ne-a ieșit în întâmpinare un chelner zâmbitor - credea, probabil, că suntem niște milionari excentrici: cu ce vă pot fi de folos? Vă pot servi cu ceva? Aranjându-și cu cochetărie baticul verde cu floricele galbene, Sabina l-a pus în temă: Buona sera! Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ar fi un noroc formidabil. Și după ce rosti această remarcă neliniștitoare, dispăru. Peste câteva minute infirmiera își vârî capul prin perdea. — Totul e în regulă aici? Fiona dădu din cap. — O parte a personalului bea ceva sus. Băuturi nealcoolice. În întâmpinarea Anului Nou. Poate doriți ceva. Fiona se gândi. — Niște suc de fructe. Un suc de portocale, poate. — Păreau să nu mai aibă suc de portocale, spuse infirmiera îndoită. Să văd ce pot face. Fanta e bine? I-am dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
au avut seria aia bună, da’ după aia a venit dezastrul? — O, Doamne, spuse Nick, aducându-și aminte. Bill se-ntinse după o carte așezată cu fața-n jos pe măsuța de sub fereastră, așa cum o lăsase când Îi ieșise-n Întâmpinare lui Nick. Își ținea paharul Într-o mână și cartea-n alta, rezemându-se de fotoliul lui Nick. — Ce citești? — Richard Feverel. — N-am putut s-o citesc. — Merge, spuse Bill. Nu-i o carte rea, Nick. — Ce mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]