13,876 matches
-
Roman și varegii lui Sveinald. Varegii împreună cu cete de pecenegi și maghiari luptă câțiva ani contra imperiului dar sunt încolțiți în final în cetatea Dorostolon (astăzi Silistra). Sveinald este silit în urma unor tratative de pace să se retragă spre Kiev abandonând și reședința de la Prislav. În anul 972 oamenii lui Sveinald au urcat cu bărcile pe Nipru dar în dreptul unui prag au fost nevoiți să coboare din bărci și au fost prinși de pecenegi și executați. Lângă Brăila a existat o
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
un dezastru, iar Armata a II-a de Lovire (2-ая Ударная Армия), a fost încercuită și distrusă în iunie 1942. După încercuirea armatei sale, lui Vlasov personal i s-a oferit un plan de evacuare. Generalul a refuzat să-și abandoneze soldații și s-a strecurat în zona ocupată de germani și a încercat să se ascundă. După zece zile de căutare, generalul a fost capturat de germani pe 12 iulie 1942, fiind trădat de un țăran local. Vlasov a fost
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
de Soissons”), pretext pentru o declarație de principii literare, printre care celebrul: „"Mon imitation n’est point un esclavage"” („imitațiile mele literare nu sunt o servitute”). În martie 1688, Madame de la Sablière, protectoarea lui Jean de La Fontaine, fiind grav bolnavă, abandonează reședința ei oficială din strada Saint Honoré, dar îi lasă în folosință lui La Fontaine o casă mai mică, anexă a palatului. În 1689 La Fontaine scrie fabula "Le Milan, le Roi et le Chasseur" („Șoimul, regele și vânătorul”) dedicată
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
Luciani în volumul III al tratatului său de fiziologie ("Physiologie des Menschen", vol. III, p. 212, 1905-1914). Astăzi ni se pare surprinzător că, după începuturi atât de promițătoare în domeniul neurologiei - unde a dovedit o excepțională măiestrie experimentală −, el a abandonat acest domeniu și s-a orientat fără ezitare spre hematologie. Dar dacă ne gândim că așa făcuse și Claude Bernard (și mai toți elevii săi), creându-se astfel o tradiție de universalitate în școala sa, schimbarea direcției de cercetare la
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
care i-au stat la îndemână, argumentele științifice. La Paris, a ținut o serie de conferințe despre românii din Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească. A publicat, sub pseudonimul Mihai Florin, articole despre masacrele sovietice împotriva românilor trasnistreni. Aceștia, din cauza terorii, abandonau tot avutul și se refugiau în România, cu riscul de a fi omorâți de grănicierii sovietici. A făcut publică lista celor 14 persoane care alcătuiau Guvernul R.S.S.A.M. în care se regăsea doar un singur nume românesc, Negruță, țăran din
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
publicului, Caragiale a cerut membrilor din comitet să asiste seara la reprezentații îmbrăcați în frac. Anghel Demetriescu a respectat consemnul cu multă religiozitate și a fost foarte dezamăgit când, din cauza plecării lui Caragiale în călătorie de nuntă, regula a fost abandonată. În 1899 Bogdan Petriceicu-Hașdeu a încercat să constituie prima societate a scriitorilor români. Actul de constituire, semnat la 30 ianuarie 1899, arată că asociația îl alesese pe B.P. Hașdeu ca președinte, pe C. Dumitrescu-Iași ca vicepreședinte, membrii comitetului provizoriu fiind
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
bazată pe activismul parlamentar. La 1 iulie 1901 părăsește Brașovul și se stabilește la Arad unde devine secretar al "Episcopiei Ortodoxe Române", iar mai târziu profesor și director al "Școlii Superioare de Fete". La 10 ianuarie 1905 cere să fie abandonată tactica rezistenței pasive față de politica oficială promovată de guvernele de la Budapesta și Viena față de români și să fie înlocuită cu o tactică activă, elastică, care să țină cont de conjunctură și de sarcinile imediate ce stăteau în fața poporului român din
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
evreiască. Isac Ludo s-a născut la data de 4 noiembrie 1894, în orașul Iași, într-o familie de mici comercianți evrei. Înscris la liceu în anul 1904, nu a putut urma decât patru ani de studii, fiind nevoit să abandoneze din cauza lipsurilor materiale. La vârsta de 14 ani, s-a angajat ca funcționar de birou. A debutat ca jurnalist în anul 1913, tipărind o revistă proprie cu titlul de „Absolutis”, după care desfășoară o intensă activitate publicistică la un număr
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
puțurile) 125,4 m, perimetrul bazal 228 m. Reprezintă cea mai mare ocnă de pe versantul vestic al masivului de sare de la Durgău. Într-un istoric al ocnelor de la Turda, găsit la Administrația Salinelor, este notat că "Obere Grube" a fost abandonată în anul 1770. József Hankó (1844) menționează și el ocna. Ocna nu era prăbușită în anul 1867, dată la care F.Posepny a scris articolul despre salinele de la Turda. Balázs Orbán o descrie în anul 1889 ca fiind surpată, având
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
scut, cu numele municipiului înscris pe ea, era fie dreaptă fie curbată. Toate aceste steme au fost aprobate prin Decretul 302 din 25 iulie 1972 de către Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România. În decembrie 1989 stemele comuniste au fost abandonate. După 1992 s-a revenit treptat la simbolurile din perioada interbelică. Totuși, variante nou elaborate prezintă câteodată elemente heraldice reprezentative instituite în perioada comunistă. Stemele actuale au același tip de scut (triunghiular curbat) și sunt timbrate cu o coroană murală
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
serioasă. Bătălia a fost foarte sângeroasă, iar rușii au fost în cele din urmă forțați să se retragă din nou și au lăsat neapărată capitala țării, Moscova. Până pe 14 septembrie, Moscova a fost ocupată, în condițiile în care capitala fusese abandonată de ruși, iar condamnații din închisorile orașului au fost eliberați pentru a-i incomoda pe francezi. Alexandru I a refuzat să capituleze și cum nu exista niciun semn de victorie clară încât Napoleon a fost forțat să se retragă din
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
ci aplică direct culoarea pe pânză, mulțumindu-se cu schițarea, cu pensula, a conturilor formelor de bază. Aceasta este explicația pentru faptul că, sub ultimul strat de vopsea, se pot descoperi urme ale unor motive pe care artistul le-a abandonat în cursul lucrului. Examinarea radiografica a pânzei a relevat faptul că, într-o prima versiune a lucrării, în locul tânărului din prim-plan apărea o femeie făcând baie. Acest fapt i-a determinat pe unii cercetători să atribuie lucrarea genului peisagistic
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
podului reconstruită la Lake Havasu constă dintr-o ramă de beton placată cu piatră din vechiul pod al Londrei. Pietrele folosite au grosimea de 150-200 mm. Piatra care a rămas a fost dusă la Cariera Merrivale. Când Cariera a fost abandonată și inundată în 2003, câteva din pietrele care au rămas au fost vândute la o licitație online. Actualul Pod al Londrei a fost proiectat de compania . Inginerul șef a fost Alan Simpson , proiectul de structură a fost făcut de o
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
pentru a elibera terenul în vederea construirii unui complex de clădiri pentru justiție, în care trebuiau să se instaleze Ministerul Justiției, Procuratura Generală, Tribunalul Suprem și alte instanțe judecătorești. După ce în 1988 a început turnarea fundațiilor, în 1990 lucrările au fost abandonate. Nici măcar dealul nu a fost cruțat, el fiind aproape total distrus. În incinta Mănăstirii Văcărești, cu puțin timp înainte de demolare, Sergiu Nicolaescu a turnat câteva scene de luptă, cu tancuri, pentru filmul "Noi, cei din linia întâi", aducând grave deteriorări
Mănăstirea Văcărești () [Corola-website/Science/307362_a_308691]
-
este un schit de călugări din localitatea Schitu Stavnic, comuna Voinești (județul Iași), aflat la o distanță de 22 km SV de municipiul Iași. Schitul datează din anul 1727, fiind abandonat după cel de-al doilea război mondial, când a fost bombardat. În anul 1993, schitul a fost reînființat. Ansamblul Mănăstirii Stavnic a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare și fiind
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
doilea său nume de familie. Pío a fost cel mai mic dintre trei frați : Darío, care a murit de tânăr, în 1894; Ricardo, care a fost de asemenea scriitor, precum și un pictor important, cunoscut pentru acvafortele sale, în timp ce Pío a abandonat profesia de medic pentru a deveni romancier. La mare distanță de cei trei frați s-a născut Carmen, care avea să devină însoțitorul nedespărțit al romancierului și soția viitorului editor al fratelui său, Rafael Caro Raggio, precum și o scriitoare ocazională
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
precum : Miguel de Unamuno, care a fost atât de încântat încât și-a exprimat dorința de a-l cunoaște personal pe autor, Azorín sau Benito Pérez Galdós. Baroja se apropia astfel din ce în ce mai mult de lumea literară și până la urmă a abandonat complet brutăria. A început o prietenie specială cu anarhistul José Martínez Ruiz, cunoscut drept Azorín, care l-a îndemnat să intre în politică. Baroja a încercat să ajungă în consiliul local la Madrid și chiar deputat, dar fără succes. În urma
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
în „"El árbol de la ciencia"” („"Arborele științei"”) sau Fernando Ossorio în „"Camino de perfección"” („"Drum de perfecțiune"”), două dintre romanele sale oarecum finisate. A sfârșit prin a se identifica cu doctrinele liberale și prin a detesta comunismul, fără să-și abandoneze în vreun moment ideile anticlericale, misoginia și concepțiile antropologice lombrosiene, un pic arhaice. În 1935 a fost admis în Real Academia de la Lengua, poate unicul onor oficial de care a avut parte. În timpul Războiului Civil a fost amenințat de către carliști
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
doar în imaginația autorilor istoriei deuteronomiste).Este de remarcat, însă, că în limba Bibliei nu exista un cuvânt pentru „imperiu” sau „împărat”, ci doar pentru „regat” și „rege”. Și termenul de Cărțile Împăraților folosit uneori în traducerile Bibliei a fost abandonat in favoarea celui mai corect de Cărțile Regilor. În trei campanii, David sfarmă puterea filistenilor și instituie controlul asupra cetății Gath; moabiții de pe malul răsăritean al râului Iordan sunt supuși, arameii care vizau controlul Transiordaniei sunt înfrânți iar Hanun, regele
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
ocazie în Memphis și prieten cu Șam Phillips, si Gary Sklar, Lewis a reușit să înregistreze din nou la Casa de discuri Sun. Phillips a construit în 1959 un nou studio în Memphis, pe 639 Madison Avenue, astfel el a abandonat vechiul studio de pe Union Avenue, unde Phillips i-a înregistrat pe B.B. King, Howlin’ Wolf, Elvis Presley, Carl Perkins, Lewis, Johnny Cash și alții. În 1961, la studioul de pe Madison Avenue, Lewis a înregistrat singurul său hit din această perioadă
Jerry Lee Lewis () [Corola-website/Science/308589_a_309918]
-
presupunea o improvizație extinsă, similară perioadei în care Miles Davis lucra la Bitches Brew, iar instrumentația conținea atât un toboșar tradițional (Alphonse Mouzon) cât și un percuționist secundar (întâi Airto Moreira, apoi Dom Um Romăo). Grupul era neobișnuit și inovativ, abandonând acompaniamentul solistului, obișnuit în jazz-ul drept și prezentând în schimb improvizații din partea fiecărui membru al trupei. Reedman Wayne Shorter a pionierat mai departe rolul saxofonului soprano, (continuând eforturile anterioare ale lui Sidney Bechet, Lucky Thompson, Steve Lacy și John
Weather Report () [Corola-website/Science/308604_a_309933]
-
sunet au fost folosite). O parte a albumului a fost înregistrată live în Japonia. Dublul album Live in Tokyo a fost lansat mai târziu ca și import și făcut disponibil în Statele Unite. Începând cu Sweetnighter (1973), Zawinul a decis să abandoneze formatul în principal acustic de improvizație al grupului, iar trupa a început să ia o nouă direcție. Weather Report a devenit mai orientată pe funk/groove, adăugând mai multă structură atât secțiunii de cântec cât și celei de improvizație. Această
Weather Report () [Corola-website/Science/308604_a_309933]
-
cel mai bine urmărit. Zawinul a fost citat spunând că au fost angajate mai multe mâini pe scenă pentru acel turneu decât în orice alt moment din istoria trupei. Trupa mergea în turneu ca și cvartet acum, în mod intenționat abandonând scaunul percuționistului. Trupa a continuat să scoată noi albume o dată pe an, cu diferite compoziții, până în 1986. Un videoclip de înaltă calitate (Live in Japan —doar VHS și Laser Disc), cu Omar Hakim la tobe, Victor Bailey la bas și
Weather Report () [Corola-website/Science/308604_a_309933]
-
preponderent creștină. Aceasta era viziunea lui Jonathan Edwards. Istoriciștii susțin că evenimentele prezise de Biblie au avut loc de-a lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în mare parte istoricismul în favoarea futurismului. Adventiștii afirmă o interpretare istoricistă a predicțiilor Bibliei din Cartea Apocalipsei. Rastafarienii interpretează istoricist Cartea Apocalipsei, legând-o atât de evenimente din secolul XX cum ar fi încoronarea Împăratului etiopian Haile Selassie și Al
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
bacalaureatul în "Liceul Național de Băieți" (azi "Colegiul Național Sân Juan Bautista de La Valle"), până în 1946. În 1947 se duce în Bogotá cu intenția de a studia "Dreptul" și "Științele Politice" în "Universitatea Națională din Columbia", cariera pe care o abandonează pentru a pleca în Cartagena de Indias să lucreze ca reporter la ziarul "El Universal", după ce la 9 aprilie 1948 este asasinat liderul popular Jorge Eliécer Gaitán și îi sunt arse câteva din scrierile sale din pensiunea unde locuia. La
Gabriel García Márquez () [Corola-website/Science/308615_a_309944]