43,150 matches
-
Cederblom: "Cuvântul Dumnezeu nu are contururi. Nu exprimă nimic și, poate, acesta îi e și sensul: indescriptibilul, nenumitul trebuie să ne ofere ca punct de reper câteva silabe lipsite de sens, ca ultim far, înainte să fim aruncați în misterul absenței limbajului. Dumnezeu e ultimul cuvânt înainte să amuțim". Dar nu înainte de a fi citit romanul lui Göran Tunström, un artist suedez celebru care, trecător din Sunne, a reușit să se eternizeze în limbul naratorilor lumii. Capitolul VIII Travesti, aventuri în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Însă știa de acesta. El, model protomason știa să viețuiască sub alt precept fundamental sub tine ca supus, peste tine ca stăpîn, după tine ca cunoaștere, Împrejurul tău ca egal. Și el știa să acționeze și să aștepte pînă cînd absența lui Dumnezeu ne va veni În ajutor. Fiindcă noi trăim cu lipsa Sa, nu cu prezența Sa. În poemă Tatăl este prezent, deci timpul poemei este acela al Prezenței și al Absenței care ne va stăpîni și care Încă ne
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
știa să acționeze și să aștepte pînă cînd absența lui Dumnezeu ne va veni În ajutor. Fiindcă noi trăim cu lipsa Sa, nu cu prezența Sa. În poemă Tatăl este prezent, deci timpul poemei este acela al Prezenței și al Absenței care ne va stăpîni și care Încă ne stăpînește. În poemă Eminescu ne asigură de prezența Tatălui după poemă Tatăl se transformă În Absență. Noi astăzi respirăm În absența stăpînului. Desnădejdea este certitudinea noastră. Umilința noastră este că știm că
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
prezența Sa. În poemă Tatăl este prezent, deci timpul poemei este acela al Prezenței și al Absenței care ne va stăpîni și care Încă ne stăpînește. În poemă Eminescu ne asigură de prezența Tatălui după poemă Tatăl se transformă În Absență. Noi astăzi respirăm În absența stăpînului. Desnădejdea este certitudinea noastră. Umilința noastră este că știm că respirăm Într-o absență certitudinală. Noi vrem de mii de ani să Încreștinăm păcatul. Dar se vede că este o manoperă greu de realizat
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
este prezent, deci timpul poemei este acela al Prezenței și al Absenței care ne va stăpîni și care Încă ne stăpînește. În poemă Eminescu ne asigură de prezența Tatălui după poemă Tatăl se transformă În Absență. Noi astăzi respirăm În absența stăpînului. Desnădejdea este certitudinea noastră. Umilința noastră este că știm că respirăm Într-o absență certitudinală. Noi vrem de mii de ani să Încreștinăm păcatul. Dar se vede că este o manoperă greu de realizat. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
stăpîni și care Încă ne stăpînește. În poemă Eminescu ne asigură de prezența Tatălui după poemă Tatăl se transformă În Absență. Noi astăzi respirăm În absența stăpînului. Desnădejdea este certitudinea noastră. Umilința noastră este că știm că respirăm Într-o absență certitudinală. Noi vrem de mii de ani să Încreștinăm păcatul. Dar se vede că este o manoperă greu de realizat. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Noi romănii am demonstrat prin submiturile noastre fondatoare cît de greu este să Încreștinăm păcatul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
capacităților sale. Propria participare la lumea spiritului o vedea, în primul rând, în încercările de a-și clarifica probleme fundamentale ale filozofiei. Starea lui sufletească, așa cum se exprimă ea în însemnări zilnice și în scrisori, va oscila în funcție de prezența sau absența în el a spiritului. În primul caz era încrezător, în cel de-al doilea se simțea părăsit, constrâns să trăiască o viață lipsită de sens. Prima informație pe care o comunica celor apropiați în scrisori era dacă are sau nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
au alternat cu cele în care a fost nemulțumit de ceea ce a scris și a suferit mult din cauza singurătății. Atunci când se concentra pe deplin asupra lucrului la un manuscris, Wittgenstein oscila între euforie și descurajare. Și aceasta în funcție de prezența sau absența inspirației. Unui prieten îi spunea că uneori i se pare că-i dictează însuși Dumnezeu, că el trebuie doar să scrie cât mai repede pentru a ține pasul, în timp ce alteori reflectează ore întregi fără a face nici un progres.96 În
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a avut loc atunci când un copil a deprins cititul este „o schimbare a comportării sale“. Această schimbare este cea care îi permite învățătorului să spună că „a început să citească“ despre un copil care nu știa să citească. Prezența sau absența unor senzații caracteristice cititului pot să fie, dimpotrivă, indicii înșelătoare. Faptul că există „o serie continuă de treceri“ între cazul în care cineva spune pe de rost ceea ce trebuie să citească și cazul în care citește fiecare cuvânt, fără să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
despre tulburarea ideii estetice. În Legenda Marelui Inchizitor, „poemul“ lui Ivan din romanul Frații Karamazov, în pofida Evangheliei, „pîinea cerească“ e un ideal prea înalt pentru gloatele care sînt gata să renunțe la orice pentru pîinea pămîntească. În orice caz, tocmai absența „pîinii cerești“ (în sensul cel mai larg) face din Însemnări o scriere atît de întunecată, de apăsătoare. Ion Ianoși consideră că acestea sînt o scriere neterminată : „Însemnările trebuiau să se încheie prin transcenderea din imperiul voinței individuale, absolut libere, în
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
reprezentanților stărilor reuniți în adunări, reglementând și micșorând puterea acestora, în primul rând a orașelor, prin "Carta de procuracion o do otorgomiento de poder que al ayuntamiento de Burgos dio a sua procuradores"153. În situația morții regelui și în absența moștenitorului, Cortèsurile din Castilia și Leon țineau o adunare specială pentru alegerea noului monarh, numită Parlament. Începând cu secolul al XV-lea o adunare a stărilor fără prezența regelui, nu neapărat în situația morții acestuia, se numea Parlamento și în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Polonia, Ungaria, Danemarca, Norvegia și Suedia, exemplul clasic constituindu-l Anglia. Punctul de focalizare a guvernării regale era curia regis (King's court), din care făceau parte consilierii și curtenii care îl asistau pe rege în administrarea țării. În timpul lungilor absențe din țară ale regilor Henric al II-lea și Richard I, din a doua jumătate a secolului al XII-lea, activitatea judiciară centrală a Curții regale și-a găsit un sediu stabil la Westminster. Curia regis este "strămoșul" Consiliului regal
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ofensa) pe care reprezentanții stărilor privilegiate le puteau prezenta contra regelui ori funcționarilor regali, în situația violării legii. În Castilia și Leon Cortèsurile au intervenit mai mult în elaborarea legilor, începând cu anul 1263. În situația morții regelui și în absența unui moștenitor, aceste Cortès se reuneau într-o adunare specială pentru alegerea noului monarh, denumită Parlament 281. Spre deosebirea de acestea, începând cu secolul al XV-lea în Catalonia o adunare ținută în absența regelui, nu neapărat în situația morții
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
În situația morții regelui și în absența unui moștenitor, aceste Cortès se reuneau într-o adunare specială pentru alegerea noului monarh, denumită Parlament 281. Spre deosebirea de acestea, începând cu secolul al XV-lea în Catalonia o adunare ținută în absența regelui, nu neapărat în situația morții acestuia, era numită Parlamento. Alegerea suveranului se făcea cu respectarea anumitor condiții impuse de stări (pacta conventa). Se păstrează un text ce se crede că era citit regilor Aragonului cu prilejul actului electiv. Pus
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
continentală, el a determinat ruina industriei elvețiene a bumbacului. Dezastrul din 1813 a pus capăt Actului de mediere, iar aliații au intrat în Elveția cu toată opoziția acesteia. Drumul spre restaurarea independenței era deschis. 4.5. Statele italiene În condițiile absenței unei autorități centrale la nivelul întregii Italii, orașele cu interese economice divergente (care au constituit orașele-stat independente Veneția, Pisa, Siena, Lucca), Statul pontifical și existența dominațiilor străine, succesive ori concomitente, au stat la baza policentrismului medieval italian, iar particularitățile structurii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
alegerea lui Ioan Albert poate fi considerată liniștită, cea a lui Alexandru I reprezintă primul modus eligendi regis 445. Deputații s-au prezentat cu puteri depline, impunând alegerea cu unanimitate. Profitând de slaba autoritate a regelui și de îndelungata lui absență (era Mare duce al Lituaniei, unde stătea mult timp), marea nobilime a impus Privilegiile de la Mielnik, prin care guvernarea trecea în mâinile Senatului, iar funcționarii erau responsabili doar în fața Tribunalului acestuia. Alexandru I trecea sub tutela stărilor. Marea nobilime încerca
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
În consecință, Sigismund cel Bătrân va încerca să reunească din nou stările în Dietă, în decembrie 1511, motivând în scrisorile de convocare necesitatea creșterii impozitelor pentru apărarea regulată a granițelor de către mercenari. Lucrările Dietei s-au desfășurat la Cracovia, în absența deputaților de Kalicz, Poznan și Sieradz, fără a se putea lua nici o hotărâre. Regele a fost silit "să bată la porțile Dietinelor" din Marea Polonie, convocând Seimul la Kolno pentru anul 1512, fără rezultat. În același an Marea Polonie trimitea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cu nobilimea și orașele nu s-a mai realizat. În mijlocul dezacordurilor care se agravau continuu, stările privilegiate nu se vor mai reuni. Trebuie menționat că sub Vladislav al II-lea și Ludovic al II-lea, nobilimea se prezenta în totalitate, absența fiind penalizată. Decretul din 1495 interzicea regelui să convoace reprezentanții comitatelor în locul întregii nobilimi 529. Dezechilibrul dintre stări s-a adâncit și datorită divergențelor în susținerea viitorilor pretendenți la tronul Ungariei. Puterea marilor seniori întrecea cu mult pe cea de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
dinaști elementele atașate vechii independențe suedeze au trebuit să se solidarizeze, frânând tendințele centrifuge. În Parlament intra poporul întreg, alcătuit din cele patru ordine: clerul, nobilimea, burghezia și țăranii. Este cunoscut că rivalitatea stărilor întărea coeziunea interioară a fiecăreia, în timp ce absența acesteia o relaxa. Dar și în interiorul lor au apărut diferențe sensibile. În rândul clerului episcopii încercau să se constituie într-un grup distinct. Nobilimea s-a divizat (într-o oarecare măsură divizarea era artificială, pentru a proteja interesele magnaților) în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
du pays), rada Moldovei este asemănată cu Statele Generale din Franța, remarcându-se utilizarea termenilor polonezi (Sejm) și ucraineni (Rada) în denumirea instituției 608. Marea Adunare a Țării are caracterul unei adunări generale, pentru că în mentalitatea feudală reprezenta toată Țara. Absența "stării a treia", sau caracterul sporadic al prezenței acesteia, nu anulează acest caracter. Semnificativă este și absența unei Adunări provinciale în Oltenia (Mica Valahie), care se bucura de o autonomie apreciabilă, având un ban în frunte și un Divan la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și ucraineni (Rada) în denumirea instituției 608. Marea Adunare a Țării are caracterul unei adunări generale, pentru că în mentalitatea feudală reprezenta toată Țara. Absența "stării a treia", sau caracterul sporadic al prezenței acesteia, nu anulează acest caracter. Semnificativă este și absența unei Adunări provinciale în Oltenia (Mica Valahie), care se bucura de o autonomie apreciabilă, având un ban în frunte și un Divan la Craiova. Tradiția care se regăsește în adunările "republicilor" țărănești ale Vrancei, Tigheciului (Sfatul cel Mare, Marele Sfat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
două adunări pe an, la care se adăugau sesiunile extraordinare. Când puterea centrală se consolida, de pildă între 1622-1658, principele convoca dieta doar o dată pe an794. Principele trebuia să trimită convocările la timp, după o prealabilă consultare cu consilierii săi. Absența era sancționată, la fel ca și părăsirea lucrărilor dietei înainte de închiderea acesteia: "Deoarece unii din frații noștri neținând seama de porunca domnului nostru milostiv și nici de treburile țării, nu vin la diete sau chiar și cei care vin se
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
scaunelor săsești; regaliștii (cei chemați prin scrisori regești) din stările magnaților și nobililor; deputații comitatelor, scaunelor, orașelor libere regești și ai târgurilor privilegiate. Din anul 1767 din rândul stării nobililor participau 30 de reprezentanți 813. În condițiile și situațiile de absență, cunoscute deja din perioada anterioară, amenda era stabilită la 200 florini 814. Deschiderea lucrărilor aDietei rămâne apanajul suveranului ori a împuternicitului acestuia. Deosebirea esențială rezidă în modul desfășurării lucrărilor, care de acum relevă activitatea Dietei în două Camere sau "table
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-n cer" ( Va) ajung, nefericit, să experimenteze suferința în doze mari, urmând un traiect existențial ce nu poate avea decât un singur punct terminus, stingerea. Preludiile acesteia sunt așteptarea febrilă, chinuitoare, fantazarea barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marea întâlnire/ de la dialogul de sticlă la marginea ultimului/ concept/ acum dezlegați de fenomen/ ni s-au ridicat din priviri pânzele roșii ale toamnei// curge alături de noi un fluviu de tristă sinceritate/ și noi vorbim cu versul cristalului/ despre marile absențe cunoscute/ împingând din când în când o piatră/ în acest amestec/ ca o ultimă reamintită numărătoare// pe cine mai cunoaștem în supusă nuditate/ spre cine ne macină memoriile ubicuității/ cum am desfăcut colțurile ultimului secret/ în timpul dialogului de sticlă" etc.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]