12,003 matches
-
care mustra” (G-R), „un Dumnezeu care Se mânie” ( C). Traducerea noastră propusă pentru acest verset nu transfera expresia că pe un nume, deoarece sfârșitul versetului be-kol yÄm, litt. „în toată ziua”, nu ne îndreptățește să-l considerăm pe „mânios” un atribut stabil al lui Dumnezeu, un „nume divin”. 3.1.11.7. DorQš d"mm: „Cela ce cercetează sângiurile” (SC); „Cel ce căuta sângiurile” (Blaj); „Cel ce le caută sângele” (BVA); „răzbunătorul vârșarilor de sânge” (G-R); „Cel ce răzbuna sângele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le-‘Äl"m („Adevărul/fidelitatea Domnului rămâne în veac”). Dar, dacă vrem să spunem despre Dumnezeu că e adevărat și nu fals, în sensul existenței, va trebui să folosim sintagma ’Pl ƒ"y (v. 3.1.2.1). ’EmeÖ, ca atribut al divinității, este adesea asociat cu alte substantive abstracte din câmpul semantic al bunătății sau din cel al dreptății: - YHWH YHWH ’Pl raƒóm we-ƒannón... ra> ƒese: we-’emeÖ (Ex 34,6 = Ps 86,15): „Domnul, Domnul, Dumnezeu milostiv și binevoitor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În limba română, „milostiv” este prea palid, iar „cuvios” poate sugera, eventual, astăzi, atenția și respectul lui Dumnezeu față de fapturile sale, dar nu și celelalte componente de sens. Singură compensație o oferă textul în ansamblu, deoarece el descrie manifestările acestui atribut divin: milostivire în izbăvirea de dușmani și de rele (e.g. Gen 19,19; 39,21; Ier 31,3...), si chiar de moarte (Ps 6,5; 86,13), în răscumpărarea din păcat (Ps 25,7; 51,2 etc.), fidelitate în respectarea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de moarte (Ps 6,5; 86,13), în răscumpărarea din păcat (Ps 25,7; 51,2 etc.), fidelitate în respectarea legământului indiferent de atitudinea poporului său a omului. De folos în acest sens sunt și asocierile lui ƒese: cu alte atribute divine: citatul din enciclica papala menționa deja ƒese: we-‘emeÖ, dar mai exista și hesed we ’emón"h (Ps 88,12; 89,3; 92,3), ƒese: mišepa” ó te:"q "h, „milostivire și dreptate” (Ier 9,23; Ps 101,1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
responsabilitatea. 3.1.14.4. “Äb("h): „Bun” (SC, Blaj, BVA); „bun”, „fericire” (G-R, BS); „bun”, „bunătate” (C); chrQstós, agathós (2Cr 30,18) (LXX); „bonus”, „dulcis”, „bonum” (Vg); „bon”, „bonheur” (BJ); „good” (RSV). Acest nume se întâlnește, fie că adjectiv (atribut sau predicat nominal), fie că substantiv, în rugăciuni - mai cu seamă în psalmi. Că adjectiv, este predicat pentru YHWH: “Ä> YHWH le-m"‘Äz be-yÄm ț"r"h... (Naum 1,7): „Bun este Domnul, El este loc de scăpare în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
neam în neam fidelitatea lui.” (t.n.) HÄ:ó la-YHWH k ”Ä> YHWH / k le-‘Äl"m ƒasedÄ (Ps 136/ 135,1): „Preamăriți-l pe Domnul, căci bun este Domnul, pentru vecie este milostivirea lui!” (t.n.) sau, mai rar, atribut: YHWH ha””Ä> yekappQr be-‘a: kol le>">Ä hQkn li-:erÄš h"-’Elohm YHWH... (2Cr 30, 18b-19a): (litt.) „YHWH cel bun să ierte pe tot cel care și-a pus inima să-l caute pe Dumnezeul YHWH
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
plămădita de civilizația greco-latină. Traducerea acestor două adjective în contextele de mai sus cu „adevărat” creează enunțuri vagi sau uzate, asupra cărora atenția nu zăbovește. „Vrednic de crezare” ni se pare aici o rezolvare fericită. În alte locuri însă, alQthinós, atribut în sintagma theòs ho zÄÎn kaí alQthinós: „Dumnezeul viu și adevărat”262, sau numele propriu-zis ho alQthinós263 semnifică realitatea lui Dumnezeu în opoziție cu inexistentă idolilor. Semnificații de bază: fidel, vrednic de încredere. 3.2.1.9.2. pistós: „credincios
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că primii creștini să-i fi dat lui Isus un nume dublu fiindcă așa era obiceiul în epoca pentru personajele de vază274. Această din urmă întrebuințare s-a impus peste tot in traduceri, chiar unde christós este nume predicativ sau atribut articulat, pierzându-și astfel transparență pe care o avea în respectivele contexte pentru vorbitorii de limba greacă. În românește este ortografiat diferit din pricina faptului că fonemul șchț nu are corespondent în limba noastră: ortodocșii și protestanții îl redau cu „h
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
De aceea își permite să-l invoce pe Dumnezeu cu numele familiar abba (Mc 14,36), respectiv páter (Lc 23,46). În Evanghelia după Ioan însă, Isus vorbește limpede despre relația dintre „Fiul” și „Tatăl”, uniți în lucrare, împărtășind aceleași atribute și aceeași slavă. Tatăl îl iubește pe Fiul și îi transmite toată puterea să (cf. În 5,20): să dea viața, fiindcă are viața în sine (5,21.25-26) și să judece (5,22.27). În prologul acestei evanghelii întâlnim
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
l"-rabbm wa-‘awonoÖam hó’ yisebol („Cel Drept, Slujitorul meu, îi va îndreptați pe mulți și fărădelegile lor le va lua asupra să” - t.n.)289. E vorba, așadar, nu de dreptatea juridică, de nepărtinirea judecătorului, ca atunci când acest atribut i se aplică Tatălui, ci de desăvârșirea, neprihănirea, sfințenia celui care, tocmai datorită ei poate să ispășească păcatele celor nedesăvârșiți, întinați, păcătoși. 1In 2,1 confirmă și el această interpretare: „...dacă păcătuiește cineva, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unde se citează Ps 16/15,10, interpretat că o profeție despre Hristos: oudè dÀseis tòn hósión sou idežn diaphthorán: „nu vei îngădui că Cel Drept al tau să vadă putrezirea.” (t.n.) În Evr 7,26, este primul dintre atributele lui Hristos-Marele Preot: archiereùs hósios, ákakos, amíantos: „un Mare Preot drept, nevinovat, neprihănit...” (t.n.) Când este nume hristic, este sinonim cu numele precedent, ho díkaios, si poate fi tradus fie cu „drept”, fie cu „sfânt” în accepția de „desăvârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4.), theòs tQÎs alQtheías (3.1.12.1.); - substantiv + numeral: kýrios hežs (3.1.5.1.); - adjectiv + substantiv: megaloprepgs dóxa (3.2.1.1.4.), ho mónos theós (3.2.1.4.2.); - adjectiv + substantiv în genitiv însoțit de un atribut: prÄtótokos pásQs ktíseÄs (3.2.2.6.7.); - adjectiv + locuțiune adverbiala: prÄÎtos kaì s...ț eis tòn aiÄÎna, prÄÎtos kaì s...ț metà ta¤ta (3.1.4.2.); - substantiv + adjectiv: theòs zÄÎn (3.1.3.2. și 3.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pentru a le compară, l-am disociat pe primul de antonimul sau cu care constituie o unitate paradoxala, iar la numele biblic ținem seama numai de al doilea termen al expresiei, întrucat numele generic constituie un simplu suport pentru acest atribut 308. Ambele sunt participii active și sunt uneori traduse la fel, cu „ascuns”. Dar, în vreme ce, în cazul numelui coranic, contextul restrâns permite interpretări variate, dintre care cele mai evidente (fără speculații teologice) sunt „Cel lăuntric, imanent”, de unde „ascuns”, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a încheiat legământ. Ambele implică statornicie. Bogăția semantica a lui ‚"s:, pusă în lumina și de expresia sinonima ra> ƒese: și de contextele mai numeroase în care se întâlnește această din urmă face din acestă unul dintre cele mai importante atribute ale lui Dumnezeu în Vechiul Testament, iar în Noul Testament, chiar atributul esențial, Dumnezeu fiind definit că agápQ, „Iubire”311. În Coran și în contextul islamic, Wadód este departe de a avea o astfel de importantă. Ambele ar putea fi traduse cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
s:, pusă în lumina și de expresia sinonima ra> ƒese: și de contextele mai numeroase în care se întâlnește această din urmă face din acestă unul dintre cele mai importante atribute ale lui Dumnezeu în Vechiul Testament, iar în Noul Testament, chiar atributul esențial, Dumnezeu fiind definit că agápQ, „Iubire”311. În Coran și în contextul islamic, Wadód este departe de a avea o astfel de importantă. Ambele ar putea fi traduse cu „iubitor”, dar pentru cel biblic orice soluție de traducere este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
întregi, dar nu conține nici un nume sinonim cu cele trei nume divine din Coran. 4.3.9. șal-țLa” f (2.1.8.14.), în contextele în care pare să însemne „Cel ager/pătrunzător” poate fi echivalat cu trei dintre multiplele atribute ale „duhului” care se află în înțelepciunea personificata din Înț 7,22-23: leptón, „subțire, subtil”, eukíneton, „sprinten, ager”, tranón, „pătrunzător”. Însă un nume divin comparabil nu se găsește în Biblie. 4.3.10. Šakr, Š"kir (2.1.10
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu se găsește în Biblie. 4.3.10. Šakr, Š"kir (2.1.10.5.). Și în Biblie Dumnezeu este arătat că răsplătind cu mărinimie faptele bune ale oamenilor, dar acest lucru nu este exprimat printr-un nume sau atribut divin. 4.3.11. al-Mubn (2.1.12.2.), luat că nume divin și nu doar atribut al lui al-Haqq, cu sensul de „Cel care vădește” (sens sugerat de contextul v. 24, 25, în care se spune că cei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Biblie Dumnezeu este arătat că răsplătind cu mărinimie faptele bune ale oamenilor, dar acest lucru nu este exprimat printr-un nume sau atribut divin. 4.3.11. al-Mubn (2.1.12.2.), luat că nume divin și nu doar atribut al lui al-Haqq, cu sensul de „Cel care vădește” (sens sugerat de contextul v. 24, 25, în care se spune că cei necredincioși își vor lua plata și vor ști că Dumnezeu este al-Haqq al-Mubn) vorbește despre o acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un fel de autoportret sentimental, o dezbatere asupra propriei sale ființe dăruită frumosului. Se simte bine în liziera unei păduri, în vecinătatea unei straduțe pitorești, pe malurile unei ape sau la țărm de mare. Are înțelepciunea de a transfera peisajului atributele unei umanități sensibile și prin acest proces de antropomorfizare se simte împlinită atît în etic cît și în estetic. Altfel spus, întîlnirea fastă cu realul nu este altceva decît privirea răsfrîntă în oglinda ființei interioare. Ceea ce vede preexistă în zestrea
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
În studiile literare, În semiotică, În politologie sau În cultural studies. Cele mai multe dintre definițiile pe care le consider adecvate perspectivei antropologice și ancorate Într-o investigare substanțială a unor documente de teren sau de arhivă sunt construite prin acumularea de atribute capabile să contureze identitatea aparte a acestor creații culturale și specificitatea conceptului care le circumscrie. În opinia mea, suma acestor atribute poate fi sintetizată prin referirea la câteva axe definitorii: forma de exprimare și circulație (narațiune, transmisă oral din generație
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și ancorate Într-o investigare substanțială a unor documente de teren sau de arhivă sunt construite prin acumularea de atribute capabile să contureze identitatea aparte a acestor creații culturale și specificitatea conceptului care le circumscrie. În opinia mea, suma acestor atribute poate fi sintetizată prin referirea la câteva axe definitorii: forma de exprimare și circulație (narațiune, transmisă oral din generație În generație), rolul social al mitului (creator de identitate și coeziune socială; generator de modele de comportament; instrument de securizare), conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a se transforma În forme noi; i) liminalitatea, definită de Victor Turner drept puterea mitului de a opera Între subsistemele unei culturi, legând elementele disparate și evidențiind diferențele elementelor similare. Dacă, prin Însumare, construim o grilă care să conțină totalitatea atributelor folosite pentru definirea conceptului de mit, constatăm că, exceptând unele societăți „primitive”, rareori putem găsi, În culturile trecute sau prezente, mituri În stare „autentică”. Ele nu apar, ca entități autonome, care Îndeplinesc integral „exigențele” definițiilor de mai sus, nici În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Fontenrose, 1971, p. 55; G.S. Kirk, 1970, pp. 39-40; P. Smith, 1968, vol. XI, p. 527; E. Voegelin, 1949, vol. II, p. 778; R. Winthrop, 1991, p. 193 etc.): a) povestirea se referă la locuri, timpuri și evenimente Înzestrate cu atributul sacralității. Altfel spus, aceste Întâmplări sunt prezentate ca acelea care au produs schimbări În realitate, În timp ce Întâmplările narate de celelalte tipuri de povestiri nu sunt dotate cu asemenea consecințe, sunt ficționale: „Fabula nu instituie nimic, nici În planul povestirii, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a tacâmurilor la un dineu oficial, de la rigorile militare până la cele ale protocolului diplomatic, ar fi compatibile cu - să spunem - pelerinajele, sacrificiile, vrăjitoria sau riturile funerare. Mi se pare că o asemenea operație conceptuală este excesivă, deoarece, chiar dacă riturile implică atribute precum caracterul convențional (codat social, stereotip, repetitiv) sau funcția de comunicare, aceasta nu Înseamnă că orice comportament care Întrunește asemenea atribute devine, automat, ritual. În acest sens, două observații mi se par pertinente. Referindu-se la dimensiunea comunicațională, R. Rappaport
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sacrificiile, vrăjitoria sau riturile funerare. Mi se pare că o asemenea operație conceptuală este excesivă, deoarece, chiar dacă riturile implică atribute precum caracterul convențional (codat social, stereotip, repetitiv) sau funcția de comunicare, aceasta nu Înseamnă că orice comportament care Întrunește asemenea atribute devine, automat, ritual. În acest sens, două observații mi se par pertinente. Referindu-se la dimensiunea comunicațională, R. Rappaport (1999, pp. 52-53) atrage atenția asupra faptului că, deși orice manifestare socială are o funcție generică de comunicare, mesajele transmise de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]