12,320 matches
-
Știa bine drumul până-n Copou, forfota studenților prin fața Universității nu-l mai mira, iar clădirea mare a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii de pe marginea aleii, cu frunzele stând să ruginească sub bruma toamnei, fremătau odihnitor. Își lăsă bagajele pe pat și fugi în livadă. Nevăzut de nimeni, mângâie cu privirea crengile nucilor tineri. Se așeză sub pomul lui, copacul cu crengile torsionate asemeni unui măr de acasă, sub care se refugia duminica c-o carte în mână, când
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Îți sugerez să mergi la București, la Minister. La absolvirea școlii fusese primul, deci se ivise șansa pe care-o aștepta, posibilitatea obținerii unui loc de muncă. Cu primul tren plecă. După întoarcerea din capitală, bucuros își făcu din nou bagajele. Fără a mai aștepta un an de zile, fu asigurat de repartizarea unei catedre în cel mai scurt timp. A doua zi primi adresa emisă de Ministerul Educației Naționale, Direcția Învățământului Primar și Normal, biroul A: Domnule, în baza diplomei
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
s-a burzuluit portarul, privind semnificativ În bagdadie... ― O fi În vreun salon, dar sigur este În clinică. ― Și acum ce vrei? Să-ți dau drumul În spital, să umbli hai-hui? Dacă te Întâlnește tov. director? Pot să-mi fac bagajul... ― Dar am dreptul să-mi văd soțul operat. ― Da! Dar acuma nu-i oră de vizită. ― Atunci poate o puteți anunța pe fiica mea, care este medic chirurg În aceeași clinică. ― Da’ ce? Toți doctorii chirurgi Îți sunt neamuri? Cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mâinile - a reușit să rostească Gruia, pierzându-se În Îmbrățișarea celor doi... ― Bine te-am găsit, dragul nostru - au răspuns amândoi Într-un glas. După ce s-au privit a cercetare reciprocă, tata Toader a luat comanda: ― Mâna pe armi și bagaje și coborârea, că pleacă trinu’! ― Nu pleacă nicăieri, tată. ― Adicî cum nu pleacî? ― Abia mâine dimineață o ia Înapoi de unde a venit. ― Știem asta, da’ cum să vă urnesc din loc? - a răspuns cercetașul râzând. Gruia a coborât bagajul și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și bagaje și coborârea, că pleacă trinu’! ― Nu pleacă nicăieri, tată. ― Adicî cum nu pleacî? ― Abia mâine dimineață o ia Înapoi de unde a venit. ― Știem asta, da’ cum să vă urnesc din loc? - a răspuns cercetașul râzând. Gruia a coborât bagajul și apoi i-a ajutat și pe ei... Abia atunci și-a dat seama cât de mult i-a cuprins bătrânețea... Se mișcau mai greu, cu multă băgare de seamă să nu calce nepotrivit... Pentru tata Toader, fiecare pas făcut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
petrecut Întâmplările. ― Băgasem de seamă că În ultima vreme Toader Îmi spunea „Petrache”, semn că ceva se Întâmplase În sufletul său... Dinspre miazănoapte, cerul Începuse să se acopere de nori groși, care cotropeau destul de repede siniliul Înalturilor... Ne-am luat bagajele și am pornit la drum. Trecuse de multă vreme de amiază. Se apropia vremea chindiei. Doi dintre cercetași s-au Înhămat la „targa” pe care se afla Toader. Mersul era destul de ușor, fiindcă nu ne mai Împiedecam la fiecare pas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Aștept... ― Nu știu... ― Sunt sigur că știi și cred că noul venit te-a și contactat, dar mă interesează foarte puțin aceste amănunte. Singurul lucru care te privește este să te pui la punct cu datele care Îți lipsesc din bagajul de cunoștințe ce se cer unui medic, și chirurg pe deasupra... În rest - adică În timpul liber, care Îi lipsește aproape cu desăvârșire unui chirurg dăruit profesiei - poți să te ocupi cu orice. Nu Însă cu „turnătoria”! Înțelesu-m-ai? Ești liber
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
obosit, dar purtând pe chip acea undă de bucurie a omului mulțumit de ceea ce a reușit să facă, Gruia privea la profesor zâmbind timid. Nu știa cum să-i mulțumească pentru că a reușit să-l determine să sondeze profund În bagajul cunoștințelor sale acumulate până atunci... ― Te văd și te simt obosit, dar... ― ???... ― Este o vorbă cazonă, care spune un adevăr incontestabil. Am să-ți redau mai degrabă spiritul ei. Cu cât va curge mai multă sudoare pe câmpul de instrucție
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mă critice cât mai mult. I-am sugerat că ar putea să-i spună fetei că eu nu sunt genul de om pe care să te bizui. Într-o bună zi, de pildă, aș fi fost capabil să-mi fac bagajele și să plec în vreun colț uitat de lume, târând-o după mine spre cine știe ce greutăți. Așa cum începusem să bănuiesc, fata avea o fire aventuroasă. Nu știu exact în ce măsură a fost mama ei în stare să-i schimbe atitudinea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
pe noii noștri aliați și tovarăși de arme și anume că toți prizonierii capturați de armata română erau obligatoriu predați comandamentului sovietic care-i consemna ca prizonieri proprii. Mai mult încă, orice obiect oricât de neînsemnat care se găsea în bagajele armatei române era confiscat de ei și trecute în beneficiu propriu. în anumite momente cruciale ale situațiilor de război sovieticii procedau atipic. E destul să menționez Răscoala armată a Ghetoului din Varșovia produsă în momentul asedierii sovietice a Varșoviei când
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și voiau să mă retrimită la Priponeștii mei de baștină. Aveau și motive: își aduseseră aminte abia acum că la Priponești aveam părinții bătrâni și bolnavi ce reclamau imperios sprijin de la mine, feciorul nerecunoscător și că, musai, să-mi fac bagajele! Presiunile la început abia voalate, deveniseră insistente în ultima perioadă de timp și asta datorită unei audiențe insistent cerută de mine la Vicepreședintele Sfatului popular al Regiunii Bârlad, din motive de ordin didactic. La Școala Pedagogică aveam ca elev un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și ce dacă, poate fi aceasta o problemă existențială?) și i-am scăpat o sticlă - de J&B, of course, doar sunt un bețiv, nu-mi place laptele nici în cafea! - pe sanda. Încercase să mă ajute, aveam prea multe bagaje și prea puține mâini la dispoziție. I-am zâmbit. Mi-a zâmbit. Văzut. Plăcut. Am ieșit, am lăsat pungile pe o bancă, am așteptat sfârșitul programului. Am invitat-o la mine, n-a zis nu. Am venit aici și i-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu nisipuri mișcătoare. * Odată ajunsă la Predeal, Olga își găsi o cameră într-o vilă confortabilă, savură frumusețea unei ierni autentice și se bucură copilărește de peisajul de basm. Se străduia să uite cu desăvârșire, să se elibereze de toate bagajele care îi tiranizau conștiința. Venise să se relaxeze, nu pentru a relua toată povestea de la primele pagini. De a doua zi, își umplu timpul intrând în vorbă cu oricine i se ivea în cale la restaurant, pe alei, la club
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
apreciabil de sfaturi, crease Trusa‑Cu‑Care‑Poți‑Să‑Fii‑Oricine‑Poți‑Să‑Faci‑Orice. În interiorul „trusei de machiaj“ burberry de dimensiuni gigantice (semăna mai degrabă cu unul dintre valizele acelea pe rotițe, ceva mai mare decât cele permise ca bagaj de mână În avionă aflai orice sortiment imaginabil de loțiune, cremă, pudră, ruj, rimel și alte articole de machiaj. Rujurile erau unele strălucitoare, altele mate, altele rezistente, altele aproape transparente. Șase nuanțe diferite de rimel - În culori care mergeau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o să plece mai devreme, pe la patru, ca să petreacă vreo două ore Împreună cu fetele Înaintea lungii călătorii, așa că am anulat ședința cu cei de la cosmetice, spre ușurarea Întregului departament. Exact la ora 3:58 p.m. s‑a apucat să‑și facă bagajul ca să plece, activitate nu prea extenuantă, dat fiind că dacă se Întâmpla să uite ceva cât de cât important, eu urma să i‑l aduc la apartament Înainte de a porni spre aeroport. Tot ce a făcut ea a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
doar că o să merite efortul În cele din urmă. Asta‑i tot. — Știu. Și eu la fel. Ne‑am despărțit În termeni buni, dar nu m‑am putut debarasa de simțământul că proprii mei părinți erau dezamăgiți de mine. Ridicarea bagajelor la aeroportul De Gaulle a fost ceva de coșmar, dar după ce am ieșit de la vamă am găsit un șofer Îmbrăcat elegant care flutura o pancartă cu numele meu și, În clipa În care ne‑am urcat În mașină, mi‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că o situație de urgență cerea să mă Întorc imediat acasă. A durat doar o jumătate de oră ca mica armată de slujbași ai hotelului să Îmi facă o rezervare la următorul zbor spre New York, iar eu să Îmi fac bagajele și să mă așez pe bancheta din spate a limuzinei care dispunea de bar, În drum spre aeroportul de Gaulle. Șoferul era vorbăreț, dar eu nu am răspuns mai nimic: voiam să mă bucur de ultimele momente petrecute În calitate de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
noțiunea de puritate Într-un sens numai al ei; aici pare că există un domeniu de referință foarte curios. De exemplu, pe munte Îmi prezintă un individ jigărit de vreo 60 de ani căruia-i spune Zăpadă, un analfabet ca bagaj lexical și mod de a gândi. Mă rușinez să stau de vorbă cu el. Ea Însă e fascinată de personaj numai pentru considerentul că acesta iubește muntele. „Îți dai seama, el este un pur care Înțelege limbajul muntelui și știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gratis cu trenul... Numai conductorul surâse iarăși, retrăgîndu-se cu degetele la cozoroc, militărește. Arendașul, însă, cuprins subit de griji, se apucă să-și adune geamantanele, coșurile și legăturile pe care le răsfirase în compartiment, profitând că ceilalți nu prea aveau bagaje. Modreanu își luase mai demult pe genunchi geamantănașul de piele fină cu cartea de vizită scoasă în evidență. Un căpitan de jandarmi, înalt, cu figura speriată, care se urcase numai la Găești, n-avea decât sabia și o mapă, iar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie pe alta, cu o siguranță mașinală. Pe urmă se iviră suburbiile murdare, case dărăpănate, ulițe desfundate, contrastând violent cu sclipirile ce vesteau mai încolo palatele. După ce umplu cu bagajele-i prețioase locurile libere de pe canapele, după ce scoase și pe coridor vreo două coșuri ce nu mai încăpuseră înăuntru, arendașul se ghemui cum putu pe o margine, lângă un geamantan, și se adresă direct tânărului, care privea pe fereastră, reluând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nevoie de țăran, că țăranul atunci te strânge de gât, când te doare mai tare! Băgă de seamă că nici chiar căpitanul nu-l mai asculta. Fiindcă tocmai și trenul începuse să-și încetineze goana, își aduse iar aminte de bagaje, se sculă să treacă în coridor, să fie mai aproape de ieșire și să poată prinde negreșit un hamal și o trăsură. Din ușă se întoarse, însă, să-și ia rămas bun. Întinse mâna lui Modreanu, cu care venise de la Craiova
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i așteptau pe peron umpleau cuprinsul gării cu un zgomot aspru din care se ridicau, ici-colo, izbucniri de râsete, cîte-o vorbă veselă, cîte-o pupătură mai pleoscăită și mai ales țipete stăruitoare după hamali. Călătorii zoreau spre ieșire, cei mulți cu bagajele în mână, cei puțini cu hamalii în urma lor. Toată lumea era grăbită, unii chiar fugeau, ca și când i-ar fi alungat cineva din urmă. Grigore Iuga rămăsese liniștit la locul său, așteptând să se dea jos cei ce se îmbulziseră pe coridoare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca pământul. Capitolul II PĂMÎNTURILE 1 În gara Burdea, posomorâtă și singuratică în mijlocul câmpiei, pe linia Costești-Roșiori, aștepta brișcă galbenă, cunoscută, de la Amara. Când opri trenul, un băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse bagajele și le duse la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrân și sfătos, ținea strâns din hățuri pe cei doi telegari neastâmpărați, care-și rodeau zăbalele și scormoneau cu copitele pietrișul. ― Bine-ați venit, conașule! ― Bine v-am găsit, Ichime! răspunse Grigore, suindu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiecare cu câte o cutie sau un pachețel în mână. Vătășelul Lazăr Odudie, omul de încredere al lui Cosma, venea în urma lor, cu capul gol, ascultând respectuos potopul de instrucții. În vreme ce doamna Buruiană și copiii se instalau în trăsură, printre bagaje, arendașul mai spuse vătășelului: ― Așa, Lazăre... Cred că ne-am înțeles?... Să ai grijă de toate și să nu cumva să-mi lași casa singură, să te duci la cârciumă sau după alte parascovenii... ― Vai de mine, conașule, se poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plicuri. E, cum s-ar zice, un fel de onorariu, dar, cum pe ușă nu scrie nimic despre un astfel de onorariu, e, pur și simplu, bacșiș. Ca la ospătari, ca la plasatorii de la teatru ori ca la băieții cu bagajele de la hotel. Îi iau, pentru că trebuie să împart la asistente, altfel, cu leafa lor, mor de foame. Mai trebuie să cumpăr materiale pentru laborator, din ce primesc de la spital n-aș putea să lucrez decât două săptămâni pe lună. La
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]