13,240 matches
-
După nenumăratele probleme întâmpinate în practicarea cultului catolic în Bulgaria, episcopii din Ordinul pasionist au ales să treacă Dumărea împreună cu o parte din populația catolică din Bulgaria în Valahia și pentru că aici sub protecție rusească în timpul războiului ruso-turc, practicarea cultului catolic nu era interzisă de catre autorități și să se așeze în Cioplea, pe Moșia boierului Dudescu . Deși nu se știe cu exactitate data în care aceste populații bulgare catolice au ajuns în Valahia, o referință a istoricului Nicolae Iorga, vorbește despre
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
Valahia și pentru că aici sub protecție rusească în timpul războiului ruso-turc, practicarea cultului catolic nu era interzisă de catre autorități și să se așeze în Cioplea, pe Moșia boierului Dudescu . Deși nu se știe cu exactitate data în care aceste populații bulgare catolice au ajuns în Valahia, o referință a istoricului Nicolae Iorga, vorbește despre un document trimis de la Cioplea în 10 noiembrie 1823 probabil și datorită faptului că această comunitate era administrată de Episcopii pasioniși de Nicopole ad Hystrum. Aceast document este
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
în 10 noiembrie 1823 probabil și datorită faptului că această comunitate era administrată de Episcopii pasioniși de Nicopole ad Hystrum. Aceast document este scris în limba latină, care era și limba în care se editau toate documentele vremii din biserica catolică și era adresat Congregației Propaganda Fide, pe care o informa cu privire la datina răpirii fetelor de la părinți pentru faptul că aceștia nu doreau să le căsătoreasca pentru că le foloseau la munca câmpului. O scrisoare care amintește de fuga din Bulgaria adresată
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
cazui bolnav pe moarte, dar refăcându-mă, cât de cât, în ceea ce privește sănătatea, mi-am continuat misiunea și, între timp, au venit doi Pasioniști de la Roma care au rămas la București pentru a învăța limba română." Scrisoarea vorbește despre fuga populației catolice bulgare peste Dunăre, în Valahia pentru că pericolul pe care îl reprezentau turci era foarte mare, iar populațiile catolice din jurul Nicopolelui puteau fi masacrate. Deși episcopul pasionist care i-a condus a insistat să treacă Dunărea unele persoane nu au fost
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
timp, au venit doi Pasioniști de la Roma care au rămas la București pentru a învăța limba română." Scrisoarea vorbește despre fuga populației catolice bulgare peste Dunăre, în Valahia pentru că pericolul pe care îl reprezentau turci era foarte mare, iar populațiile catolice din jurul Nicopolelui puteau fi masacrate. Deși episcopul pasionist care i-a condus a insistat să treacă Dunărea unele persoane nu au fost deacord cu trecerea în Valahia sub protecția rusească.
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
slab, cu chipul străveziu care se oferă să moară în locul lui. Era o cerere nemaiauzită, printre deținuți, de neînchipuit, imposibilă, pentru un om care considera că în fața morții se uită totul, dar nu și propria existență. Comandantul întreabă: În locul preotului catolic, deținutul care care fusese cruțat se reîntoarece în rândurile brigăzii și va supraviețui celui de al doilea război mondial. Va da mărturie despre modelul de credință al preotului catolic Maximilian Kolbe. Împreună cu cei nouă care erau trimiși la moarte, Maximilian
Maximilian Kolbe () [Corola-website/Science/314763_a_316092]
-
uită totul, dar nu și propria existență. Comandantul întreabă: În locul preotului catolic, deținutul care care fusese cruțat se reîntoarece în rândurile brigăzii și va supraviețui celui de al doilea război mondial. Va da mărturie despre modelul de credință al preotului catolic Maximilian Kolbe. Împreună cu cei nouă care erau trimiși la moarte, Maximilian Kolbe, se îndrepta spre celula în care au fost dezbrăcați și azvârliți pe podeaua rece. Celula nu avea ferestre și nici aerisire. "„Unul dintre paznici va povesti mai târziu
Maximilian Kolbe () [Corola-website/Science/314763_a_316092]
-
an de studii se transferă la facultatea de fizică și matematică a Universitații din Moscova, pe care o absolvă în anul 1915 cu dimplomă de gradul I. În același an s-a căsătorit cu Eugenia Sigalova,fiica lui Alfred Sigalov, catolică, cu permisiunea rectorului Universității din Moscova. În anul 1915-1916 a predat matematica la o școală din Crimeea (Orehovo), în anii ulteriori 1916-1919 a lucrat la fabrica de aparate de telefonie de la zemstva din Moscova (șef al laboratorului de măsurători, șef
Cazimir Teodorcic () [Corola-website/Science/313555_a_314884]
-
vers din strofe, întinderea vocală a interpretei pe această piesă fiind de o octavă și jumătate. Cântecul este construit după modelul obișnuit de vers-cor-refren și prezintă pe parcursul strofelor o sonoritate asemănătoare cu cea provenită de la o orgă folosită în bisericile catolice. Corzile de chitară realizate cu ajutorul sintetizatorului se îmbină cu percuția provenită de la woodblock. Un sunet puternic și distorsionat de tobă (similară cu cea folosită de orchestra de fanfară) se aude pe fundalul piesei. În cântec se întâlnește câte un acord
Bleeding Love () [Corola-website/Science/313547_a_314876]
-
a încheiat până la urmă cu o victorie aragoneză, care l-a lăsat pe Ferdinand al II-lea la comanda regatului din 1504. Trupele spaniole care ocupau Calabria și Apulia, comandate de Gonzalo Fernandez de Cordova, și inspectorii trimiși de Ferdinand Catolicul nu au respectat noile înțelegeri, iar francezii au fost alungați din sudul Italiei. Acordurile de parte care au urmat nu au fost niciodată definitive, însă cel puțin ele au stabilit cel puțin fapătul că titlul de rege al Neapolelui să
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
unde a trăit prințul român, se pot găsi în lucrările profesorului Mihai Sorin Rădulescu). În septembrie 1891 pleacă la Paris cu mama sa, fiind înscris ca intern la școala “Sainte Anne” din Saint Ouen (o suburbie a Parisului) a ordinului catolic Saint François de Sales, scoală de nivel liceal, cu condiția strictă ca el să nu fie convertit la catolicism. După un an, Maria Ghika afla că fiul ei trecuse la catolicism. Deși mama sa se instalase la Paris, fiind intern
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
a însurat cu Eileen O'Conor (n. 1897), fiica fostului ambasador al Regatului Unit la Constantinopol și la Sankt Petersburg Sir Nicholas Roderick O'Conor (d. 1908) și a doamnei Minna Margaret Hope-Scott. Ceremonia religioasă a avut loc la catedrala catolică The Church of the Immaculate Mary, cunoscută sub numele de Brompton Oratory din Londra, acolo unde s-au căsătorit și alte celebrități, precum Stéphane Mallarmé, Edward Elgar sau Alfred Hitchcock. Familia Ghyka a avut doi copii: Maureen Rose Fearga Ghyka
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Someșu Rece este menționat ca sat aparținător proprietății regale din Transilvania, iar populația deposedată de pământ și de drepturi era numită populație de iobagi. La anul 1556, teritoriul satului Someșul Rece a ajus sub stăpânirea unor nobili maghiari de religie catolică și au vrut să impună credința lor și locuitorilor satului care s-au opus. Mai târziu, „stăpânii de la castel” au adoptat calvinismul, urmând să-i convingă și pe supuși să treacă la calvinism, dar românii din Someșu Rece s-au
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
Cel puțin în primii ani de existență, acestea au fost încadrate cu un singur învățător, recrutat de obicei dintre gradații sau chiar ofițerii regimentului, fără nicio pregătire pedagogică. La începutul activității lor, în școlile triviale erau predate următoarele discipline: religia catolică, abecedarul, cititul, scrierea după dictare și caligrafia, aritmetica, legile școlare, vocabularul german și noțiuni de economie. Cursurile erau obligatorii pentru toți fiii de grăniceri între 6 și 12 ani, ele desfășurându-se pe parcursul a 27 de ore săptămânal, de obicei
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
drept la Sorbona, dar audiază și cursuri la sociologie (C. Bouglé, P. Fauconnet) și litere (F. Strowski, G. Reynier, H. Chamard). La Paris îi urmărește pe Charles Maurras, Léon Daudet, Henri Massis, fruntașii grupării „Action française”, se interesează de mișcarea catolică, ascultându-l pe Jacques Maritain și citindu-l pe Paul Claudel. Din perioada pariziană datează o frumoasă corespondență cu Tudor Vianu. În 1930 se întoarce la București, unde, pe lângă activitatea de barou, desfășoară o activitate publicistică și culturală. În martie
Alexandru Vianu () [Corola-website/Science/313718_a_315047]
-
succesorul sau că lord cancelar, a fost executat. Cu ajutorul lui Thomas Cromwell, noul lord cancelar, în 1534, regele separă biserica engleză de papalitate. S-a creat astfel biserica de stat anglicană, în fruntea căreia se află el însuși. Proprietățile bisericii catolice au fost confiscate, iar mănăstirile desființate. Henric al VIII-lea s-a căsătorit de cinci ori, executându-și două dintre soții. Și-a folosit puterea pentru a înlătura nobilimea refractară și pe adversarii politicii sale clericale. În 1547, Henric VIII
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
domniei sale, episcopul anglican de Canterbury, Thomas Cranmer, a forumat princiipile credinței anglicane, iar în 1553 cele 42 de articole ale acesteia și renumită Carte de rugăciuni. Eduard este urmat la tron de sora să mai mare, Maria, fiica de religie catolică a lui Henric VIII și a primei soții, Caterina de Aragon. În 1554 restabilește autoritatea papală în Anglia și se căsătorește cu vărul ei, Filip al II-lea al Spaniei. Protestanții sunt persecutați brutal, iar arhiepiscopul Cranmer este ars pe
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Diable à quatre” al lui Hippolyte de Villemessant. Lucrând în paralel la „L'inflexible”, unde a dezvăluit secrete ale lui de Villemessant a fost în cele din urmă concediat de acesta. S-a angajat la publicația „l'Univers” a ideologului catolic Louis Veuillot, si la „La Liberté” a lui Émile de Girardin, în calitate de reporter, cronicar literar, cronicar parlamentar și de artă între anii 1874 - 1886, ca mai apoi să se consacre redactării unor lucrări istorice după exemplul unchiului său din partea mamei
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
entuziast cititor al poemelor antimonarhice ale lui Victor Hugo, „Leș Châtiments"),în anul 1879 Drumont s-a decis, sub influența călugărului iezuit Stanislas Du Lac de Fugères (directorul unui colegiu de pe Rue des Postes) să se (re)convertească la religia catolică. O influență marcată asupra gândirii sale l-au jucat scrierile lui Joseph de Maistre și Louis de Bonald În primăvara anului 1886, la îndemnul părintelui Du Lac și cu sprijinul renumitului scriitor Alphonse Daudet, Drumont a scris best- sellerul care
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
exprimate de Henri Roger Gougenot des Mousseaux în scrierea să „"Evreul, iudaism și iudaizarea popoarelor creștine"" (1869,"Le Juif, le Judaisme et la judaisation des peuples Chretiens"), și susținea teoria conspirației a evreilor, francmasonilor și a jacobinilor uniți împotriva Franței catolice și care, în taină, ajung s-o stăpânească profitând de sistemul republican. În viziunea lui Drumont, fundamentul antisemitismului trebuie să fie nu atât religios, cât rasial - diferența dintre rașele așa zis opuse - arienii și evreii denumiți și „semiți”. Descriind caracteristici
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
nici o posibilitate de convertire, asimilare, reabilitare sau reeducare a evreilor și cerea în cartea sa excluderea lor din societatea franceză. În calitate de „specialist” în domeniu, Drumont a scris și prefață la pamfletul antievreiesc de succes "Evreul talmudic" ("Der Talmudjude") al teologului catolic german August Rohrling. În 1888 Drumont a redactat un alt manifest, „La Fin du monde”, (Sfârșitul lumii)( în care înfiera ceea ce consideră el a fi decadenta societății contemporane. Insultat fiind în cartea „La France juive”, directorul de origine evreiască al
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
angoasa "declasării" din tinerețe, Drumont era preocupat de spiritism și chiromancie, purta întotdeauna la el rădăcini de mătrăguna că amulet contra deochiului. S-a certat cu aproape toți oamenii apropiați, între care scriitorul Alphonse Daudet, activistul social, academicianul și politicianul catolic Albert de Mun, cu confesorul iezuit Stanislas Du Lac care îl încurajase la scrisul "Franței evreiești", Jules Guérin, liderul Ligii antisemite, Severine, secretara lui Jules Vallès, ziaristul și liderul comunard, si colaboratorul sau, marchizul De Morès, etc. A decedat brusc
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
presa din S.U.A. să îi blameze pe cei care comit acte de violență împotriva persoanelor transgen. Persoanele care au cunoscut-o pe Araujo și oamenii impresionați de drama ei au participat la funerariile acesteia, care au avut loc la Biserica Catolică Sfântul Edward din Newark. După ceremonia de înmormântare, a fost organizat un marș către complexul comercial din oraș, la care au participat diferite persoane din colectivitatea LGBT, dar și oficialii locali. Gwen a fost menționată în cadrul paradelor „Amintiți-vă de
Gwen Araujo () [Corola-website/Science/313712_a_315041]
-
și anticonformist într-un ambient întunecat, reacționar și dificil pentru Reconquista, în care religia era un element important al identității naționale. Terminată "reconquista" prin înfrângerea lui Boabdil, ultimul sultan al Granadei, în 2 ianuarie 1492 și intrarea oficială a regilor catolici în Granada în 6 ianuarie 1492, națiunea era sub control militar și existau tensiuni politice și religioase. Sub aspect politic, era necesară consolidarea puterii regale pentru construirea unei noi unități naționale; sub aspect religios exista problema musulmanilor (), a evreilor și
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
(n. 1570, Atena - d. 1646, Atena) a fost un filosof grec. Studiază la Atena, apoi la Colegiul catolic „Sf. Atanasie” la Roma. Studii de filosofie și medicină la Universitatea din Padova, cu Cesare Cremonini. Profesor pe lângă comunitatea greacă din Veneția (1609-1614), apoi în Cefalonia (1614-1620) și la Zanta (1620-1625). Numit de Kyrillos Lukaris, de care era apropiat, director
Teophilos Korydalleus () [Corola-website/Science/313751_a_315080]