13,837 matches
-
familială, ci în cimitir, printre alte morminte. Spre deosebire de celelalte biserici armenești din Suceava care se caracterizează prin lipsa oricărei caracteristici arhitectonice și ornamentalistice pur armenești și care se confundă cu bisericile moldovenești, constituie o excepție. Ea a fost clădită în cimitirul armenesc din Suceava, la începutul secolului al XX-lea, în stilul armean vechi, stilizat după gustul arhitectului constructor. Capela Pruncul are formă de cruce cu o masivă cupolă deasupra și cu acoperiș piramidal, în opt laturi. În jurul capelei se află
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
armenesc din Suceava, la începutul secolului al XX-lea, în stilul armean vechi, stilizat după gustul arhitectului constructor. Capela Pruncul are formă de cruce cu o masivă cupolă deasupra și cu acoperiș piramidal, în opt laturi. În jurul capelei se află cimitirul armenesc în care se află înmormântați, printre alții, și următorii:
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
mormânt și de trei schelete omenești în timpul săpăturilor făcute în partea de nord a cartierului românesc Sf. Dumitru, la 11 iunie 1860. În curtea bisericii au fost mutate, în secolul al XIX-lea, mai multe pietre de mormânt din fostul cimitir al bisericii armenești "Sf. Treime", care se afla în grădina Vasile Cocârlă a Liceului Ștefan cel Mare, azi spațiu construit al cartierului Mihai Viteazu - Est. Pietrele de mormânt sunt vechi, având inscripționate pe ele anii 1577, 1612, 1618, 1626, 1641
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
presupunea că vechea construcție a dispărut. Lucrări de reparații ale bisericii s-au efectuat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către soții Hadzi: Christea Gr. (1855-1928) și Mathilde Chr. - născută Ibrăileanu (1868-1920). De asemenea, ei au donat cimitirul aflat în curtea bisericii pentru comunitatea armeană din zonă. În semne de răsplată a actelor de binefacere săvârșite, cei doi soți Hadzi au cerut ca preoții acestei biserici să se ocupe de îngrijirea mormintelor unde au fost așezați după ce au
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
biserici să se ocupe de îngrijirea mormintelor unde au fost așezați după ce au decedat. În jurul bisericii s-au găsit pietrele de mormânt ale preoților care au slujit acolo. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în jurul acestei biserici se afla un cimitir armenesc care a fost mutat ulterior înspre Mănăstirea Zamca. În acei ani, în această biserică se slujeau parastase, precum și liturghia în fiecare zi următoare unei sărbători mari. Reparațiile efectuate în 1925 au modificat parțial construcția. Astfel, turla naosului se sprijinea
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
a fost propusă în fiecare an Ministerului Culturii pentru intervenții de urgență. În urma unui protocol cu Episcopia Armeană Gregoriană din București, clădirea bisericii a fost dată în folosință spre consolidare și restaurare către Arhiepiscopia Ortodoxă a Sucevei și Rădăuților. Astăzi, cimitirul armenesc aparține comunității armene, dar locurile sunt concesionate pe perioadă determinată celor ce doresc, el fiind deschis și pentru români, din cauza lipsei locurilor de înmormântare. La începutul secolului al XXI-lea, ca urmare a faptului că lăcașul de cult a
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
troiță și o clopotniță amenajată între două trunchiuri de copac. În inventarul bisericii se află mai multe icoane vechi, precum: La sfârșitul secolului al XIX-lea, se afla aici un clopot care fusese găsit cu ocazia săpării unui mormânt în cimitirul Bisericii "Sf. Simion". Acesta avea o inscripție în limba armeană, tradusă astfel: ""Amintirea lui Ghetrați Aracheli de la mănăstirea Sfântului Tatevo (Tadeu) din anul 693 (=1244) era scrisă într-o Joia"". Pornind de la această inscripție, Dimitrie Dan a tras concluzia că
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
vremea patriarhului Justinian Marina. De asemenea, în afara incintei se află peste 100 de case călugărești construite în stilul caselor de la munte, precum și două biserici de lemn: Biserica Adormirea Maicii Domnului (în partea de sud) și Biserica Sf. Ioan Bogoslovul (în cimitirul aflat în partea de nord). De-a lungul timpului, Mănăstirea Agapia a fost condusă de către starețele Elisabeta Costachi (1803-1834), Tavefta Ursache (1858-1883), Elisabeta Cerchez, Epraxia Demi (1904-1926), Epraxia Macri (1926-1940), Agafia Velase (1940-1950), Eustochia Ciucanu (1960-1992) și Olimpiada Chiriac, iar
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
Costachi (stareța mănăstirii și sora mitropolitului Veniamin Costachi). Deasupra nișei se află o inscripție în limba română cu caractere chirilice cu următorul text: Biserica de lemn cu hramul "Sfântul Ioan Bogoslov" din Agapia a fost construită în anul 1821 în cimitirul Mănăstirii Agapia (aflată în județul Neamț), pe locul unei biserici vechi de lemn datând din preajma anului 1700. Ea se află în afara incintei, înspre nord. Biserica de lemn „Sf. Ioan Bogoslov” de la Mănăstirea Agapia se află pe Lista Monumentelor Istorice din
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
Editură Academiei Române, cu concursul Ambasadei Franței în România. S-a stins din viață, în ziua de 1 august 2005, la vârsta de 107 ani, la Aubagne, în sudul Franței, si a fost înhumat, potrivit dorinței sale, în cavoul familiei din cimitirul parizian Montparnasse. <br>
Robert Ficheux () [Corola-website/Science/307384_a_308713]
-
Național din România în anul 2010. Castelul, construit în stil baroc, este utilizat în prezent de Primărie. În cursul lucrărilor de plantare realizate în primăvara anului 1912 la Moldovenești, în grădina Castelului baronului Jósika Gábor, a fost dezvelit incidental un cimitir de înhumație. Secțiunea Numismatică și Arheologică a Muzeului Național al Transilvaniei a fost informată de această descoperire și Roska Marton a fost mandatat să efectueze cercetări arheologice. În cursul săpăturilor din 1912, Roska a descoperit 57 morminte de inhumație, care
Castelul Jósika din Moldovenești () [Corola-website/Science/307426_a_308755]
-
Ucrainean (1974 septembrie 22 - 1945 martie 24), erou în Operațiunea militară „Budapesta” (ianuarie 1945); demitere și pensionare forțată (ianuarie - martie 1945). A fost deținut politic la penitencarul Aiud. A decedat în 12 martie 1966, fiind înmormântat cu onoruri militare în cimitirul Ghencea. Distincții, medalii și decorații pentru merite militare: Medalia jubiliară „Carol I” (1908), Ordinul „Onoarea României”, cl. V (1913), Medalia „Avântul Țării” (1913), Ordinul „Steaua României”, grad de cavaler cu panglică, de Virtute militară (1917), Ordinul „Coroana României” cu spade
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
până la gradul de general. A fost un mare patriot al României, fiind recunoscut pentru cucerirea Griviței din 1877. A murit pe data de 9 aprilie 1919 la vârsta de 75 de ani în casa lui din Brăila, fiind înmormântat în cimitirul Sfântul Constantin și Elena din Brăila.
Moise Groza () [Corola-website/Science/307429_a_308758]
-
acesta păstrându-se în Arhiva de Istorie Contemporană. Constrâns la un nemeritat anonimat, hărțuit de securitate, care nu l-a scutit de percheziții periodice, s-a stins din viață la 6 martie 1977 și își doarme somnul de veci în cimitirul Groaveri din Brașov.
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
nr. 1 Văcărești, unde a decedat, cu diagnosticul de neoplasm pulmonar, pe 28 aprilie, la ora 13. Justiția comunistă nu era însă mulțumită. Post-mortem s-a încercat confiscarea averii sale, pe care însă nu o avea. A fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași.
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
sovietice au comunicat că generalul Avramescu ar fi fost ucis pe 3 martie 1945, în aceeași zi cu arestarea soției și fiicei sale, într-un atac aerian asupra mașinii cu care era transportat, iar trupul neînsuflețit a fost înmormântat în cimitirul Soshalom din Budapesta. Există posibilitatea ca Avramescu să fi fost executat de NKVD, deoarece în mod straniu, mașina în care era transportat a fost lovită de un singur glonț, care s-a întâmplat să-l ucidă pe general. "Cazul generalului
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
rămâne deschis pentru cercetarea istorică, fiind așteptată desecretizarea unor arhive militare sovietice pentru elucidarea circumstanțelor morții sale. Pe 23 octombrie 2000, rămășițele pământești ale generalului Gheorghe Avramescu au fost readuse în România și au fost înmormântate cu onoruri militare în Cimitirul Militar din Cluj.
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
al României Mari. Prin Decretul nr.45471 din 2 decembrie 1921 a fost decorat de către regele Ferdinand I al României cu Ordinul Coroana României în grad de Mare Ofițer și încadrat în rândul generalilor de divizie. Generalul este înmormântat în cimitirul ortodox din Mehadia. "Muzeul de istorie Nicolae Cena", din Herculane, înființat în anul 1924 și denumit așa in memoria marelui patriot, prezintă documente referitoare la istoria stațiunii, pietre votive din timpul romanilor, diferite alte materiale arheologice, monede antice, piese de
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
zile aici. Într-o scrisoare din 1924 trimisă de Goga din București, acesta nota: Pe 7 mai 1938 Goga va deceda în urma unui atac cerebral. Corpul său este dus la București și expus în aula Ateneului, iar apoi îngropat în cimitirul Bellu, pentru ca după 2 luni mai târziu să fie adus la Ciucea, conform dorinței poetului, și pus în mormântul a cărui cruce este realizată de Milița Petrașcu, unde va rămâne până în 1958. În 1958, după finalizarea mausoleului iubirii, corpul poetului
Conacul Octavian Goga din Ciucea () [Corola-website/Science/307449_a_308778]
-
pentru care directorul Marinei din Ministerul de Război, comandorul Petre Demetriade, reușise să obțină creditele necesare. Contraamiralul Emanoil Koslinski a decedat la 27 martie 1909, după 8 ani de conducere a Marinei Militare Române, fiind înmormântat în cavoul familiei din Cimitirul Bellu. În ziua înmormântării, crucișătorul "Elisabeta" a tras câte o lovitură de tun, la fiecare oră, încheind la coborârea pavilionului cu 17 lovituri de tun. Contraamiralul Emanoil Koslinski s-a căsătorit în anul 1888, cu Alexandrina (Didina) Lahovary, fiica lui
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
-i echivalat cu acela de amiral. La 10 mai 1911 a fost înaintat la gradul de viceamiral în rezervă. Viceamiralul Ioan Murgescu a încetat din viață la data de 5 martie 1913 în orașul București și a fost înmormântat în Cimitirul Belu cu onorurile militare cuvenite, discursul de adio fiind rostit de către Ion I. C. Brătianu. În semn de omagiere a personalității sale, numele său este purtat de către prima navă românească de război construită în întregime în România, la Galați, în 1939
Ioan Murgescu () [Corola-website/Science/307470_a_308799]
-
reginei Maria Antoaneta, punând, astfel, capăt speculațiilor celor care cred că Ludovic al XVII-lea ar fi fost eliberat pe ascuns și că descendenții săi sunt pretendenții legitimi la tronul Franței. Corpul său, îngropat de revoluționari în groapa comună de la cimitirul Sainte-Marguerite din Paris, alături de atâtea altele ale victimelor Revoluției franceze, nu a mai putut fi identificat ulterior. Unii văd în reeducarea micului Ludovic al XVII-lea prima încercare de reeducare în stil comunist, asemănătoare Experimentului Pitești.
Ludovic al XVII-lea al Franței () [Corola-website/Science/307480_a_308809]
-
Aceste morminte relevă multe informații legate de ritualurile funerare mesopotamiene. În orașul Ur, majoritatea oamenilor erau îngropați în morminte familiale sub casă. Copiii erau puși în recipiente mari, și duși la capela familiei. Alții erau pur și simplu îngropați în cimitirele orașului. Unii erau înfășurați în covoare și giulgiuri. În majoritatea cazurilor, unele lucruri ale oamenilor îngropați se aflau în morminte. Au fost de asemenea descoperite 17 morminte cu obiecte foarte valoroase, și deci se presupune că aparțineau unor persoane de
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
creșterea animalelor. Artefacte străine indică legături cu populații îndepărtate (până in Siria). În această perioadă apar mobila, vasele decorate, tacâmurile, pieptenele și figurinele. Existența stratificării sociale este dedusă din descoperirea mormintelor membrilor înstăriții ai comunității într-o anume secțiune a cimitirelor. Ritualurile funerare în epoca badariană nu diferă prea mult de cele de la Merimide și El-Omari, dar în cultura de la Nagada aceste ritualuri evoluează repede. Atunci când coliba devine dreptunghiulară în locul celei ovale sau circulare, mormântul devine și el dreptunghiular și se
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
l-au slăbit foarte mult. Ca atare, în 12 mai 1870 trece în cele veșnice acest "om fantastic cu caracter de bronz" pe care l-a dat Banatul. În 1932 - osemintele au fost aduse în țară și reînhumate în capela cimitirului din Lugoj.
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]