11,663 matches
-
traducere de Dan Petrescu, prefață de Mircea Eliade, postfață de Sorin Antohi, traducerea textelor din limba latină Ana Cojan și Ion Acsan, Editura Nemira, București, 1994, p. 144. 138 ei se poate vindeca de patima geloziei - III. 8). Păcatul trebuie condamnat, dar nu asistăm la o asprime exagerată în legătură cu încălcarea legilor morale, pedeapsa arderii pe rug este întâlnită o singură dată în lungul șir al povestirilor (în povestirea a șasea a zilei a cincea, unde mulțimea dornică de spectaculos vine să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
op. cit., p. 124. 1027 Judith Serafini Sauli, op. cit., pp. 90-91. 275 tradiția spirituală anterioară devine o văduvă respingătoare și amorală, o donna demonicata, care nu mai este privită cu niciun fel de simpatie, nu mai poate fi disculpată, ci direct condamnată. Femeia este descrisă ca „animale imperfetto, passionato da mille passioni spiacevoli e abbominevoli pure a ricordarsene, non che a ragionarne”1028, iar bărbații ar trebui să le caute doar pentru a-și satisface nevoile fiziologice, ca pe niște latrine, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lumină cu totul nouă, favorabilă, pozitivă: cu siguranță că tot ce și-a dorit în viață a fost iubirea autentică, pe care din păcate nu a găsit-o de la început, de aici și „tirania” ei. Trebuie așadar compătimită și nu condamnată, pentru că ceea ce a încercat cu disperare a fost găsirea dragostei, iar atunci când acest lucru nu i-a reușit s-a dezvoltat în ea latura agresivă, cinică. Este un personaj feminin complex, cu o mare disponibilitate pentru afecțiune, comunicare, învățare. Nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să ne eliberăm de orice generalizări, să încercăm să fim onești și să dăm socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt, în egală măsură, condamnate eșecului.“ Toulmin adăuga: „El nu voia să convingă pe nimeni de adevărul sau falsitatea a ceea ce spunea. Wittgenstein voia mai degrabă să-l pună pe cel care îl asculta în situația de a vedea singur tăria sau slăbiciunea tuturor concepțiilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
întuneric este să facem lumină. Întunericul nu dispare decât dacă facem lumină (Osho, 2003, p. 94). Altfel spus, este nevoie de conștientizarea și de acceptarea fricii. Când este conștientizată și acceptată, "teama se transformă în libertate; când este respinsă, negată, condamnată, ea se transformă în vinovăție" (Osho, 2003, p. 98). Prin urmare, există frici sănătoase și frici disproporționate, deplasate. Există frici care trebuie trăite și frici care trebuie depășite. Dar toate trebuie respectate și înțelese (Filliozat, 2006a). În context, pentru controlul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu ajutorul judecăților privind valorile morale pe care și unii și alții se presupune că le posedă. Prin aceste judecăți, care privesc crima pe care se presupune că au comis-o, dar și vârsta, originea geografică, etnică și culturală a persoanei condamnate, deținuții își creează o identitate morală diferită (a spune cine sunt sau cine este celălalt înseamnă a face o categorizare; dar înseamnă adeseori calificarea unui subiect, atribuirea unei valori. Identitățile nu sunt numai categorii, sunt proprietăți, valori produse de judecăți
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
apreciat. Astfel, patria, credința musulmană, munca, profitul, educația, timpul liber, familia, fidelitatea pot deveni valori. Fiecare element al realității sociale, al universului spiritual și moral poate avea un aspect de valoare, în măsura în care acest element este prețuit sau refuzat, recomandat sau condamnat. acest obiect este calificat printr-un adjectiv ca prețios sau demn de dispreț, bun sau rău, util sau inutil, adevărat sau fals, dezirabil sau indezirabil, frumos sau urât... Sentința obținută este o judecată de valoare. Se va spune, spre exemplu
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
câmp de aplicare unde trebuie să prevaleze în mod universal (astfel, cinstea este o valoare care are aceeași greutate în raporturile comerciale, ca și în cadrul familiei sau în cazul pro-misiunilor). Partizanii acestei legi au înțeles cerințele universalismului, introducând printre însemnele condamnate crucea mare și kippa, deși ei nu erau ostili decât vălului (de fapt, kippa nu este un instrument de opresiune sau de discriminare, iar crucea nu este un semn al umilirii femeilor...). Dar s-au oprit aici. Ar fi logic
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
oare, că imperativul modernizării, dorința progresului reprezintă un pericol major pentru umanitate? Rezistența la schimbare, reculul tehnologic n-ar fi împiedicat în nici un fel lansarea cercetărilor asupra cauzelor epidemiei și a mijloacelor de a o combate. Oamenii nu sunt deloc condamnați să aleagă între progres și regres tehnologic: raționamentul lui sau (avansăm sau stagnăm, progresăm sau regresăm) îi condamnă prea adesea la nefericire și ticăloșii. Imposibil să nu cauți modernizarea, progresul tehnologic. Imposibil să refuzi inovația tehnică propusă de întreprinderi. Imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
s-ar părea ridicol? Ar împărtăși, fără să recunoască și s-o mărturisească, același imposibil general? Oamenii moderni nu reușesc să-și imagineze o lume acceptabilă în afara întreprinderii. Au apărut experiențe originale și formule inovatoare: preluarea de către salariați a întreprinderilor condamnate "economic", sisteme de schimburi locale, comerț echitabil, economie solidară etc. Dar se vede prea bine, nu e vorba de o alternativă la organizarea de tip întreprindere. Nici o mișcare socială, nici un partid politic, nici un sindicat, nici un gînditor sau ideolog nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să ne eliberăm de orice generalizări, să încercăm să fim onești și să dăm socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt, în egală măsură, condamnate eșecului.“ Toulmin adăuga: „El nu voia să convingă pe nimeni de adevărul sau falsitatea a ceea ce spunea. Wittgenstein voia mai degrabă să-l pună pe cel care îl asculta în situația de a vedea singur tăria O VIAȚĂ DE EROU
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Hans Frank, Julius Streicher, Fritz Sauckel, Alfred Jodl, Arthur Seyss-Inquart, Wilhelm Frick, Ernest Kaltenbruner și Martin Bormann 790. Era 1 octombrie 1946. După ce pe 9 și 10 octombrie Consiliul de Control pentru Germania a respins cererile de grațiere ale celor condamnați, la 16 octombrie sentința prin spânzurătoare a fost executată. 2. "Cortina de fier" și nașterea "democrațiilor populare" După terminarea războiului, o "Cortină de fier" care separa două lumi cu vocație universală și care se excludeau reciproc cădea în Europa. Obsedată
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de meserie al fetelor de puternici nomenclaturiști comuniști, apți să-i netezească drumul spre mărire. Dar problemele doamnei Ridzi nu au fost neapărat legate de vreo reacție misogină, deși realizez acum o similitudine frapantă cu cazul doamnei Puwak - singurul politician condamnat -, ci de familie. De familia personală (devoalarea unor contracte preferențiale obținute de soțul său, primar PDL), de familia Băsescu (doamna Ridzi a construit, în mod evident, unul dintre canalele vizibile de promovare și finanțare a campaniei mezinei prezidențiale), dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
le-a adus funcții cu privilegii, dar fără răspundere (am văzut în ultimii douăzeci de ani că, invariabil, doar subordonații sunt pedepsiți, miniștrii sau directorii cu onoare, capabili de demisie, fiind specii dispărute), rămânând doar biata profesoară de chimie, deja "condamnată" de presă pentru un halucinant omor din culpă și pe care domnul profesor Talpalaru ar lăsa-o pe drumuri, fără mijloace de subzistență, dacă ar putea. De ce s-o fi pripind domnul inspector general cu verdictul, înaintea organelor abilitate, și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să atingă miezul și profunzimea conștiințelor, dacă nu există o acceptare prealabilă a tuturor diferențelor personale, care se exprimă în modele relaționale diversificate. Ar fi un mare pas înainte să putem accepta cu «onestitate» propriul adevăr, fără a ne simți condamnați și fără a încerca să ne ascundem, așa cum se întâmplă, de multe ori, din cauza rușinii și a fricii. Este imperios necesar să acceptăm, fără tânguieli zadarnice și banale nostalgii, revoluția antropologică în desfășurare, pe zi ce trece tot mai rapidă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
evaziune, de izolare totală de mediu, de recluziune spontană pură. Dar aceste momente rarisime pot să consoleze și să compenseze ravagiile unui întreg sistem penitenciar, terorist și totalitar? Poate fi acceptat și un raționament ca acesta: dacă lumea este iremediabil condamnată, ce mai contează dacă... cedezi, colaborezi sau nu (p. 188)? Sau că implicațiile etice sunt secundare (p. 178) etc.? Am discutat și anterior toate aceste alternative 4. Aspectul cel mai remarcabil al acestui dialog inconformist, insolit și... insolent, este însă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
D. Țepeneag, în Le mot sablier (1984), probabil cea mai bună carte a sa. Un scriitor se poate salva, emigra, realiza într-o altă limbă. Cazurile sunt frecvente. Dar o întreagă literatură nu poate, totuși, să plece. Poate fi ea condamnată, refuzată, negată în bloc, doar pentru că își păstrează condiția sa lingvistică, istorică și organică? O concluzie ar fi că o limbă trebuie cultivată, în continuare, în mod natural, fără nici o preocupare imediată de receptare internațională. Ea vine sau nu vine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pentru a-și crea un arc și săgeți și un altul vrea să i le răpească, toate simpatiile tribului vor fi pentru victimă; și în cazul în care cauza va fi supusă judecății bătrânilor, spoliatorul va fi în mod infailibil condamnat. De aici nu mai este decât un pas până la organizarea unei forțe publice. Dar, vă întreb, această forță are ca misiune, cel puțin ca misiune legitimă, regularizarea actului celui care își apără proprietatea, în virtutea dreptului, sau a actului celui care
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pasiunea este invadatoare și Își este suficientă sieși. Semnul ei este cupa (inima), deviația tipică este mazochismul, gustul care animă pasiunea este gustul morții. Este, prin excelență, pasiunea tristaniană. A treia formă este plăcerea sexuală, cu două variante: a) sexualitatea condamnată și b) sexualitatea separată. Semnul ei este trefla și, În fișa dată de Denis de Rougemont, citim: nomadism sentimental, gurmandism, temperament senzual impulsiv, plăcere trupească etc. Sub semnul caroului stă dragostea ca Energie cosmică, cu alte vorbe: iubirea care mișcă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în joc, individul cu predispoziții creatoare (poetul liric, mai cu seamă) realizează că "în posesia fizică se exasperează și mai mult nevoia contopirii și se face dovada impenetrabilității absolute dintre oameni", și asta deoarece "fiecare e o imensă solitudine; astru condamnat să călătorească pe cer fără a se întâlni cu altul". Asemenea perspectivă pesimistă, "gnostică", atribuită de Lovinescu poetului îndrăgostit (mai exact: alter-ego-ului său ficțional, fie că se numește Andrei, fie Bizu, fie Eminescu), o jignește însă pe Mite, femeie care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
până în prezent, dar fără a subscrie accentului lor ironic. Criticul de la Sburătorul luase drept unul dintre punctele de onoare ale programului său estetic respingerea romanței, a modului sentimental minor. Însă asta nu înseamnă că orice formă de romanțare trebuie automat condamnată; dimpotrivă, modul sentimental rămâne o parte importantă a procesului receptării literaturii 238. Într-un articol lovinescian din 1915, melodrama este descoperită chiar în miezul tragediei clasice, iar modul sentimental este considerat singurul care poate face legătura între operele literare arhaice
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Mihai Ungheanu, Iulian Vlad, Constantin Vasile etc. În lucrarea amintită anterior, Mihai Ungheanu avansează ideea fabricării teroriștilor într-un diabolic scenariu al diversiunii 149. În fond, teroriștii români n-ar fi existat. Ei au fost însă fabricați, amplu mediatizați, anchetați, condamnați și închiși pentru că erau "mai necesari acolo decît în libertate"150. În spatele acestei perdele de fum, adevărații teroriști au devastat clădiri, au incendiat instituțiile statului, au asasinat "oameni în uniformă" (gri sau albastră) cu scopul precis de a manipula și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
rând la omul de cultură, la intelectual și chiar la individul mediu este condamnat să fie, sau să devină, în orice caz, român și european în același timp. De unde, unele întrebări: sunt de fapt, nu una, ci două Românii? Este condamnată țara noastră să fie mereu sfâșiată spiritual în două, scindată în orice caz? Nu este posibilă nici o sinteză, nici o conciliere, nici o formulă realistă și constructivă în același timp? De aliniere și de asimilare occidentală, dar în adâncime? Noi credem, și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în mod radical, între valorile spirituale, între Europa spiritului și valorile societății europene de consum. La acestea din urmă românii, mai ales, sunt deosebit de sensibili. Ei sunt atrași, în primul rând, de această Europă și nu de alta. Nu trebuie condamnați: după decenii de mizerie economică și lipsuri și de criză în continuare, cine nu dorește magazinele pline, o affluent society? Sigur, Europa nu este doar un gigantic supermarche. Dar aceasta este vitrina sa cea mai imediată și mai seducătoare pentru
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
iataganul - și gata. Încet-Încet, acești implacabili protagoniști au uitat și sensul meseriei lor; practica iataganului a devenit un sport În sine, anacronica unealtă ucigașă, un izvor de voluptăți, iar elaborarea sentințelor un subtil deliciu intelectual. Iată, În cutare cenaclu este condamnată nuvela unui muncitor pentrucă e „schematică și formalistă”. La „poșta” unei pagini literare se refuză un manuscris care are „șabloane”. Cutare poet e „evazionist” fiindcă scrie despre lupta popoarelor din colonii, iar Minerii, piesa lui Davidoglu, e vezi dumneata, totușiă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]