12,077 matches
-
apropriat pentru a le oferi cititorului într-o formă în care ezotericul pare atenuat, compun un imaginar liric, cu alcătuire eclectică, din fragmente de real și străfulgerări transcendentale - Cantată sub cerul liber / Gândul lui - plin / Ca un fulger de miere / Cupa florii soarelui dimineața de rouă // Un gând ca o simfonie / Plutind pe cerul de vară (dar cine oare să fie / Unde e microfonul sala concertelor?... -, traversat ciclic de kyrie eleison - laitmotiv la nivelul întregului -, a cărui psalmodiere e modulată de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
frunza (frunza-n zboru-i mistic), copacii, nisipul - sugestie a șubrezeniei, a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n rădăcină, / Eu curg încet prin frunze-nspre lumină
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n rădăcină, / Eu curg încet prin frunze-nspre lumină... În plus, vitraliile, în care luna ne-a cules, ogivele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
așa cum este și tonul discursului liric: Îndoi genunchiul stâng și mâna dreaptă..., într un decor alcătuit dintr-un inventar de obiecte mai ales din recuzita simbolistă, care sporesc impresia de livresc: candele de mirt, orga, harfa, ornicul, lampa de bronz, cupe, lyra lui Orfeu etc., ecourile mitice fiind, de asemenea, prezente prin Phoenix, Orfeu, Euridice etc., spre a accentua această atmosferă. Decoruri, butaforice adesea, venind din arena gândului avar, bordate de fecioare în plutire, născute din fumul subțire și trecute prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ea puterea de a ucide fantomele, speranța trăirii prezentului își are rădăcinile în existența sau măcar nașterea unei iubiri. Iubirea devine astfel un proces de autosugestie, căci Manuela se întreabă retoric dacă: “putea ea sulfa argintul proaspăt al iubirii pe cupa aburită de amintiri?” Ieșirea din planul retrospectiv al amintirii se realizează prin intermediul armoniilor musicale, căci ea “cultiva muzica ca pe o artă”. Suflet sensibil și creator, eroina încearcă salvarea prin artă: “Cânta acum o simfonie în care să exprime, din
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
spre codru. Si cum meșterul rămase descumpănit în mijlocul ogrăzii, trei călăreți din oastea dușmană, cu săbii sclipitoare, se opriră în fața lui și unul din ei îi vorbi: Regele nostru poruncește să-i făurești în trei zile nouăzeci și nouă de cupe pentru nouăzeci și nouă de căpetenii. Cupele să fie deopotrivă și toate să aibă strălucirea soarelui... Regele vrea să se bucure ca toate din țara asta: firul ierbii, apele, florile, rodul viilor, spicele, cântarea păsărilor, frunțile oamenilor i se vor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în mijlocul ogrăzii, trei călăreți din oastea dușmană, cu săbii sclipitoare, se opriră în fața lui și unul din ei îi vorbi: Regele nostru poruncește să-i făurești în trei zile nouăzeci și nouă de cupe pentru nouăzeci și nouă de căpetenii. Cupele să fie deopotrivă și toate să aibă strălucirea soarelui... Regele vrea să se bucure ca toate din țara asta: firul ierbii, apele, florile, rodul viilor, spicele, cântarea păsărilor, frunțile oamenilor i se vor supune de-acum înainte... Dintr-un cireș
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
spuse meșterul într-un târziu. În a șaptea zi bubuiră tobele. Dușmanii își pregăteau ospățul de biruință. Pe câmpie sosi regele cu cele nouăzeci și nouă de căpetenii. Paharnicii umplură cupele. Era liniște deplină. Se aștepta semnul regelui pentru închinarea cupelor. Olarul în ograda lui își duse o mână la inimă... Regele ridică în văzduh cupa cea strălucitoare, iar căpeteniile îl urmară... Deodată însă, un trăsnet înfricoșător și toate cupele se făcură țăndări în obrajii dușmanilor copleșiți de spaimă. Și chiar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de biruință. Pe câmpie sosi regele cu cele nouăzeci și nouă de căpetenii. Paharnicii umplură cupele. Era liniște deplină. Se aștepta semnul regelui pentru închinarea cupelor. Olarul în ograda lui își duse o mână la inimă... Regele ridică în văzduh cupa cea strălucitoare, iar căpeteniile îl urmară... Deodată însă, un trăsnet înfricoșător și toate cupele se făcură țăndări în obrajii dușmanilor copleșiți de spaimă. Și chiar în clipa aceea dinspre pădure izbucniră strigăte de luptă. Dușmanii încercară să fugă. Era însă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
luptă. Dușmanii încercară să fugă. Era însă prea târziu. Vitejii din țara olarului îi nimiciră pe dată, amestecându-i cu pământ. Când soarele străluci mai luminos ca niciodată, un voinic se opri în fața olarului și-l întreabă: Domnia ta ai făcut cupele? Spune, meștere, ce putere ai pus în ele? Meșterul zâmbi: Uiți oare că au fost făcute din pământul țării?... Ce puteam pune în ele mai mult decât tot ce au simțit inimile noastre? Cerințe: 1. Citiți textul și împărțiți-l
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ca prin vis, pe canapele moi, spre o destinație necunoscută și totuși atât de plăcut presimțită, conturându-se ademenitor în închipuirea fiecăruia în scânteieri de cristale, în aburi de bunătăți, în platouri de somon afumat și tartine cu caviar, în cupe adânci încălzite de mireasma celui mai bun armagnac. Și la gândul căldurii și îndestulării care-i așteaptă în viitorul apropiat, toți cei cincizeci și doi de oficiali și oficiale se umplu de o dulce, aromitoare bonomie. Aaaah! Ce bine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
al paltonului său vișiniu și pune pe masă, lângă tava cu pahare, un pachet de cărți de joc. Figurile reprezintă domni, doamne și domnișori din istoria României: cei patru regi sunt Mihai Viteazul (pică), Ștefan cel Mare (caro), Vlad Țepeș (cupă) și Iancu de Hunedoara (treflă). Aurora așează cărțile în formă de cruce și începe să le scoată în centru în grupuri de câte patru. ─ Divinația e îngăduită uneori, spune ea, când nu dă pas nerăbdării. De câtva timp, oridecâte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aici. În locurile astea, de câte ori întind cărțile, îmi apar aceleași figuri. Hai să mai dau odată să vedeți. Jucătoarea repetă operația. Într-adevăr în locurile indicate reapar valetul de caro, dama de treflă, un opt de pică și popa de cupă. ─ Habar n-am ce înseamnă asta, dă Aurora din umeri. Totuși asta e. Ați zis ceva de o constelație. Păi vă spun eu ce e: Taurul. Dama e Aldebaran, zice Pascal și arată cu degetul spre cornul drept al divinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
hotare de netrecut, vom afla răspunsul? Aurora Martinescu termină de povestit când Pascal, care a întins a treia oară toate cele 52 de cărți, exclamă: ─ De necrezut! Iarăși valetul de caro, dama de treflă, optul de pică și popa de cupă. Pictorul își drege glasul. După mine, nu despre asta-i vorba în poezia asta pe care ne-ai spus-o. Dimpotrivă, povestea ta o răstălmăcește complet. Artă, permanență, vax! Eternitatea e nisipul. Unde vrei să ajungi? întreabă Aurora. Arhitectura corespunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Păi întotdeauna avem toată viața înainte, chiar și atunci când nu ne mai rămâne din ea decât o oră, o secundă, clatină sărbătorita din cap. Hai, la mulți ani! Și cele patru doamne, de caro, de treflă, de pică și de cupă, ciocnesc paharele de fetească neagră. Să vă spun ce am visat azi noapte, spune Bianca după ce-a sorbit. Atât de clar încât, stai, să vă spun. Eram în oraș, îmi căutam o geantă, umblam așa aiurea prin magazine, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se cutremură toată casa. Lui Iliuță îi crește inima. Cu asemenea prieten, nu-i mai e teamă de nimic. Și începe să scrie. Ce-ț doresc eu ție dulce Românie Țara mea de glorii țara mea de dor Fiarbă vinun cupe spumege pocalul Fără să vrea limba îi iese din gură, urmărind buclele celor doi de l. Uf! Greu mai e. Deodată Mureș latră, chiar sub fereastră. Cin’ să fie? Mama nu e că pe ea n-o latră cățelul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și gâfâie. Cozile fracurilor flutură prin aer ca rândunelele. Un tânăr care seamănă cu visătorul cântăreț al lui Caravaggio, numai că în loc de alăută poartă o tavă, execută o piruetă desăvârșită, apoi fandează stânga, forța centrifugă îi șterge tava din mână, cupele de șampanie se fac țăndări, toate deodată, pe parchetul de stejar. Izabela îi șuieră în ureche: Din cauza ta! Dar Pascal ripostează: ─ Știi ce? Bag divorț! Românii iau un aer speriat, americanii se amuză, sincer poate. Dintre toți, de neuitat va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se ascund încă la subsuoara ta și în liniștea visului tău cu flori și cu pomi - adăpost al regăsirilor zilnice pentru ei care sunt, pentru ei când vor fi... Lunecarea ca-n somn, de sub melcul urechii pe prăvălișul pieptului, între cupe cu dulce otravă, pînă sub coroana arborelui ombilical, până în hipnoticul inel al patimei roze și al cântecului mut ca al scoicii adunând tot vuietul mării între valvele pulsând, fremătând, între algele mângâind cu imperceptibilul foșnet nesfârșitul meu dor de scafandru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
acolo Eminescu, Creangă, nume față de care P.H.L., ca toți românii basarabeni, are o adevărată venerație. Iată-l deci pe Domnul R. descheindu-i bluza femeii dragi, sărutându-i sânii, la început pasional, mai apoi cu un fel de religiozitate („din cupele astea au băut cei doi feți-frumoși” - își spune în gând). Teodora se lasă luată în brațe ca un copil, spre a fi dusă... unde altundeva decât în pat? El îi admiră mijlocul subțire și picioarele frumos desenate. Pe când îi prinde
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sau pietrificat, unde șerpii din pădure s-au adunat aici alături de șobolanii de apă. Când ploile erau abundente și nivelul apei creștea și avea tendința să se rupă, oamenii făceau întărituri la dig. Pentru udat au construit o roată cu cupe, roata era din lemn, cu ax tot la fel din lemn, cupele erau din tablă, bătute pe roată, ce erau sub formă de semicerc. Roata era purtată de doi boi ce se învârteau în jurul unui par din lemn. Iazul nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de apă. Când ploile erau abundente și nivelul apei creștea și avea tendința să se rupă, oamenii făceau întărituri la dig. Pentru udat au construit o roată cu cupe, roata era din lemn, cu ax tot la fel din lemn, cupele erau din tablă, bătute pe roată, ce erau sub formă de semicerc. Roata era purtată de doi boi ce se învârteau în jurul unui par din lemn. Iazul nu a durat cât lumea pentru că a fost rupt de ape de două
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Oamenii sînt oameni peste tot, așa ne-a făcut Dumnezeu; amestec de bine și rău. Ce să-i faci? - SÎnteți fericită dacă vedeți viața atît de simplu. - Zic și eu așa, rîse În timp ce ni se aduseră două prăjituri și două cupe cu Înghețată, precum și paharele cu apă cu cîte un cub de gheață. Mi-e simpatică. - Cine? - „Cofetărița”, spuse, accentuînd copilărește asupra substantivului născocit de ea. Cred că e inteligentă, se vede după ochi, presupun că a fost elevă pînă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
băutura pe care o obțineau din fermentarea grâului, Valerius îi vorbi lui Tarosh, care își tot trecea degetele groase în jurul gâtului ca de taur, jucându-se cu un colier de aur format din trei șerpi împletiți. Coiful acela... Valerius luă cupa pe care i-o oferea Tarosh. — Știi... — Da... — L-am văzut în vârful parului, lângă albia torentului. Am văzut și sângele. Coiful e roman, cred eu. Vrei să-mi spui ce s-a întâmplat? S-au ivit deja zorii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se adunaseră pe fruntea lui. — Ți-e frică? Ți-e frică de mine? Vitellius era întins pe un tricliniu din bronz, printre pături de culoarea purpurei și blănuri. Sprijinindu-și greoi cotul stâng pe perne, vârî mâna dreaptă într-o cupă și luă câteva migdale decojite. — Să nu-mi spui că ți-e frică de mine. — E cald aici, răspunse băiatul, trecându-și mâna peste frunte. Vitellius făcu un semn și sclavul care stătea alături de el se grăbi să mai pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de piele. Vitellius privi plictisit fulgii care cădeau. Nu degeaba soldații noștri ar face orice ca să fie transferați la Mediterana. Sclavul lăsă draperia să cadă, iar Vitellius se apucă din nou să ronțăie migdale și să bea vin dintr-o cupă din aur cizelat. Îl privi pe băiat pe sub pleoapele umflate. — Ești gal? — Sunt gal. Nu-mi plac galii, zise încruntat Vitellius. Cel mai bun gladiator al meu a evadat. Nu știu cum a reușit să fugă de la Ludi, aici, în Colonia. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]