KorAP: Find »[drukola/base=dezvoltat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...459 460 461 ...470 >

11,729 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

șoc și cele graduale, în materie de rezultate, dar mai ales prin faptul că, în prezent, tranzițiile postcomuniste sunt privite ca succese sau eșecuri ale capitalismului, și nu ale renunțării la socialism. Dintre cei trei factori care, potențial, diferențiază societățile dezvoltate și cele nedezvoltate (Stiglitz, 2001) - informația, cunoașterea și capitalul social și organizațional -, nici unul nu este strict legat de postcomunism. Iată-ne în situația lui Monsieur Jourdain, care a aflat că vorbește în proză fără să o știe. Prea preocupați să

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
vorbește în proză fără să o știe. Prea preocupați să luptăm împotriva comunismului, am ajuns în capitalism fără să fim conștienți de asta. Este adevărat, tot ce am reușit să facem până acum este un capitalism subdezvoltat, chiar mai puțin dezvoltat decât socialismul pe care l-am părăsit cu un deceniu și jumătate în urmă. Dar este capitalism, iar el a apărut și s-a format în societatea românească prin aportul altor categorii sociale, ceva mai „revoluționare” decât clasa mijlocie a

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
tranziției postcomuniste, factorii politici și tehnici au interferat. Disponibilitatea capitalului occidental de a investi în țări ale Europei Centrale sau în țările baltice a depins de strategia geopolitică a Occidentului de a integra aceste țări în sistemul instituțional al Vestului dezvoltat. Motivația a fost departe de a fi exclusiv capitalistă. Ea a fost națională în cazul Germaniei de Est, integrată prin efortul investițional al fostei Germanii Occidentale, și geopolitică în cazul țărilor baltice, când efortul investițional al Europei Occidentale a fost

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
este astăzi un concept răspândit la nivel european și oficial recunoscut (Diamantopoulou, 2003). „Modelul social european” este menționat frecvent în documentele oficiale ale Uniunii Europene. Concluziile summitului european de la Lisabona (2000) includ recomandarea ca modelul social european, prin sistemul său dezvoltat de protecție socială, să sprijine transformarea societății bazate pe cunoaștere spre realizarea obiectivelor stabilite. Atât documentele summitului european de la Nisa (2000), cât și cele ale summitului european de la Barcelona (2002) au inclus în lista de priorități modernizarea și îmbunătățirea, precum și

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
la nivel supranațional îl reprezintă pentru suveranitatea națională a statelor membre. Pe de o parte, este vorba despre statele puternice ale bunăstării forțate să își restructureze prin reducere generosul sistem de securitate socială. Pe de altă parte, statele mai puțin dezvoltate nu ar putea face față nici măcar standardelor considerate minimale. Nu în ultimul rând, țările din fostul bloc comunist confruntate cu disparități economice specifice vor bloca potențial procesul de consolidare a spațiului social european (Hagen, apud C. Zamfir, 1995, pp. 244-245

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
menținerea serviciilor de interes general; oportunități egale și lupta împotriva discriminării (Vaughan-Whitehead, 2003, pp. 6-10). O altă caracteristică a modelului european este lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale prin diferite măsuri precum mobilizarea resurselor spre susținerea regiunilor mai puțin dezvoltate. (Comité économique et social européen, 2004, p. 14). Schimbările din politica socială europeană nu sunt mereu orientate spre diminuarea drepturilor sociale, iar reacția defensivă a statelor membre, dar și a actorilor cu orientare socială a reușit să readucă în discuție

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Unic European, în 1986. Se recunoștea practic faptul că disparitățile dintre regiuni au cauze structural economice și că statele nu-și pot rezolva singure aceste probleme. În mod surprinzător, discrepanțele cele mai mari între regiuni apar în interiorul statelor celor mai dezvoltate. În 1989 apare Community Support Framework (Cadrul de Sprijin Comunitar - CSC), care presupune administrarea fondurilor la nivel european. Se acordă, astfel, prioritate finanțării din fondurile structurale regiunilor cu un nivel scăzut de dezvoltare, pentru realizarea schimbărilor structurale în economie. Astfel

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Comunitar - CSC), care presupune administrarea fondurilor la nivel european. Se acordă, astfel, prioritate finanțării din fondurile structurale regiunilor cu un nivel scăzut de dezvoltare, pentru realizarea schimbărilor structurale în economie. Astfel, deși aparent este un ajutor acordat regiunilor mai puțin dezvoltate, fondurile structurale au apărut la un moment dat în evoluția UE ca o necesitate pentru menținerea și extinderea acesteia. Abordarea regională este benefică nu numai țărilor care primesc ajutor direct, ci tuturor țărilor Uniunii, pentru că prin investițiile realizate se stimulează

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
primește ajutor 2. Furnizarea internațională a ajutorului regional este o sumă cu rezultat pozitiv (+), pentru că e și în interesul donatorului (de exemplu, Germania) să încurajeze dezvoltarea primitorului (de exemplu, Spania), pentru că, dată fiind integrarea pieței, un sector al industriei prelucrătoare dezvoltat în Spania poate stimula cumpărările de bunuri de capital în Germania. Atât țările donatoare, cât și țările primitoare 3. Prin investițiile realizate se stimulează creșterea ofertei, creșterea competitivității în ansamblu a UE și se asigură oportunități pentru creșterea durabilă. Întreaga

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
urmărim câțiva indicatori de bază (PIB, rata șomajului, IDS, populație rurală), observăm o creștere a diferențelor dintre regiuni în perioada 1998-2000 (Lhomel, 2003). Totuși, într-o ierarhie a disparităților interregionale în UE și CEE, în funcție de nivelul PIB, în cea mai dezvoltată și în cea mai săracă regiune pe țări, în anul 2002 România, cu un raport de 1,85, se situa pe locul al doisprezecelea. Aceste date ne-ar îndreptăți să spunem că nivelul disparităților în România nu este unul foarte

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
țările europene se suprapun diferențelor de dezvoltare, ca și celor culturale, date de istoria mai nouă sau mai veche. Criteriile esențiale sunt legate de apartenența la fostul bloc comunist și de rădăcinile religioase ale culturii. Țările mai tradiționale, mai slab dezvoltate, cu o pondere mai mică a populației cu studii superioare (Voicu, 2004) prezintă stocuri mai reduse de capital social util dezvoltării, preferând, în schimb, implicarea într-o țesătură de relații situate la nivel familiar. Acestea sunt mai puțin utile, așa cum

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
profesionalizarea instituțiilor publice (formare profesională continuă, competiție, proceduri și standarde de calitate etc.); pregătirea și dezvoltarea unor programe și abordări inovatoare (activități de tipul cercetare-dezvoltare), în special cu referire la combaterea sărăciei, protecția socială și evaluare impactului programelor și proiectelor dezvoltate local; alți actori sociali locali sau externi (sectorul privat, ONG-urile, Biserica etc.) care trebuie integrați în strategia de dezvoltare a comunității. În același sens, însă mai detaliat, o serie de autori (Bigio, 1997; Sandu et al., 1998; Goovaerts, 2003

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
dar și a abuzului și neglijării, să asigure un proces de revenire în familie a copilului aflat în îngrijire publică, să supervizeze și să monitorizeze copiii aflați în plasament și pe cei adoptați. Funcția de prevenire a abandonului este slab dezvoltată și la nivelul segmentului critic al abandonului copiilor în maternități. Statisticile arată că majoritatea cazurilor de abandon apar în maternități. Numai într-un singur an (2005) au fost abandonați în maternități în jur de 4 000 de copii. Serviciile de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de cunoștințe în sistemul academic nu a fost suficient fructificată de guvernare ca o sursă de dezvoltare instituțională. Evaluare conclusivă Sistemul de servicii de asistență socială, deși partea specializată cea mai importantă a sistemului a reprezentat componenta cel mai slab dezvoltată a acestuia, cu incompletitudini și distorsiuni grave. Unele dintre ele pot fi sintetizate astfel: • serviciile de asistență socială s-au concentrat în cadrul instituțiilor de asistență socială rezidențială (cămine pentru copii, pentru bătrâni sau persoane cu handicap); • lipsa cvasicompletă a sistemului

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
calitate, echitate și accesibilitate) o au asupra stării de sănătate a populației, cu implicații asupra dezvoltării sociale. Câteva considerații privind relația dintre dezvoltarea socială și serviciile de sănătate Omenirea a făcut progrese remarcabile în secolul XX (foarte evidente pentru țările dezvoltate) în privința dezvoltării economice în primul rând, dar și a dezvoltării tehnologiei (inclusiv medicale), a descoperirii fără precedent a unor noi medicamente, a eradicării unor boli înainte mortale, a informării populației cu privire la prevenție/tratament, ceea ce a dus pe parcursul ultimelor șase decenii

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
descoperirii fără precedent a unor noi medicamente, a eradicării unor boli înainte mortale, a informării populației cu privire la prevenție/tratament, ceea ce a dus pe parcursul ultimelor șase decenii la o creștere spectaculoasă a speranței de viață și a calității vieții în țările dezvoltate. În ciuda acestor progrese din partea dezvoltată al lumii, în cazul țărilor sărace (sau în curs de dezvoltare) dezvoltarea economică este prima stavilă care determină o sănătate precară a populației și o speranța de viață scăzută. În țările sărace există încă oameni

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
noi medicamente, a eradicării unor boli înainte mortale, a informării populației cu privire la prevenție/tratament, ceea ce a dus pe parcursul ultimelor șase decenii la o creștere spectaculoasă a speranței de viață și a calității vieții în țările dezvoltate. În ciuda acestor progrese din partea dezvoltată al lumii, în cazul țărilor sărace (sau în curs de dezvoltare) dezvoltarea economică este prima stavilă care determină o sănătate precară a populației și o speranța de viață scăzută. În țările sărace există încă oameni care suferă de inaniție sau

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de dezvoltare) dezvoltarea economică este prima stavilă care determină o sănătate precară a populației și o speranța de viață scăzută. În țările sărace există încă oameni care suferă de inaniție sau mor din cauza unor boli eradicate de mult în țările dezvoltate. Țările dezvoltate au și ele probleme nerezolvate legate de existența unor grupuri dezavantajate economic și sociosanitar, de disparități în oferta de servicii medicale între regiuni, de unele boli răspândite pentru care nu există încă tratament la nivel mondial (printre care

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
dezvoltarea economică este prima stavilă care determină o sănătate precară a populației și o speranța de viață scăzută. În țările sărace există încă oameni care suferă de inaniție sau mor din cauza unor boli eradicate de mult în țările dezvoltate. Țările dezvoltate au și ele probleme nerezolvate legate de existența unor grupuri dezavantajate economic și sociosanitar, de disparități în oferta de servicii medicale între regiuni, de unele boli răspândite pentru care nu există încă tratament la nivel mondial (printre care cele mai

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
o lipsă a bolii, ci și la o stare de prosperitate fizică, mentală și socială. Prin această definire modernă, sănătatea individului este strâns legată de conceptul de calitate a vieții mai mult ca niciodată. Pornind de la această viziune, în țările dezvoltate oferta de servicii de sănătate este combinată cu succes în prezent cu servicii de consiliere psihologică sau de asistare socială, cu servicii la domiciliul pacientului sau servicii eficiente medico-sociale pentru persoane cu dizabilități sau cu alte tipuri de probleme medicale

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
al lumii. Transportul oamenilor și al mărfurilor, precum și migrarea intensificată reprezintă un risc care poate fi doar parțial controlat de autoritățile sanitare, în ciuda eficienței politicilor naționale adoptate în domeniu. Astfel, problemele de dezvoltare și sănătate ale unor societăți mai puțin dezvoltate pot afecta indirect și societățile dezvoltate. Poluarea în creștere a mediului este, de asemenea, un astfel de problemă, cu un impact global asupra sănătății și dificil de rezolvat pe termen scurt. Aceste tipuri de probleme au generat strategii comune de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
mărfurilor, precum și migrarea intensificată reprezintă un risc care poate fi doar parțial controlat de autoritățile sanitare, în ciuda eficienței politicilor naționale adoptate în domeniu. Astfel, problemele de dezvoltare și sănătate ale unor societăți mai puțin dezvoltate pot afecta indirect și societățile dezvoltate. Poluarea în creștere a mediului este, de asemenea, un astfel de problemă, cu un impact global asupra sănătății și dificil de rezolvat pe termen scurt. Aceste tipuri de probleme au generat strategii comune de cooperare regională, între țări, cu sprijinul

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
a serviciilor de sănătate într-un mod profitabil, eficient pentru o națiune și în sensul unei dezvoltări sociale durabile este o temă dezbătută la nivelul tuturor sistemelor europene de sănătate. Resursele alocate sănătății reprezintă un efort chiar și în țările dezvoltate, îngrijirea de calitate a sănătății fiind un consumator important de resurse al comunității. Speranța de viață a crescut în Uniunea Europeană, deci și ponderea populației îmbătrânite (principalul consumator de servicii) în totalul populației; de asemenea medicamentele și tehnicile de ultimă generație

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
resurse al comunității. Speranța de viață a crescut în Uniunea Europeană, deci și ponderea populației îmbătrânite (principalul consumator de servicii) în totalul populației; de asemenea medicamentele și tehnicile de ultimă generație sunt costisitoare. Toate aceste presiuni fiscale fac ca și țările dezvoltate să își pună probleme asupra unor noi surse financiare, asupra unui management cât mai eficient al resurselor existente sau a unor modalități alternative de organizare a serviciilor (un mix între privat și public). Fiecare dintre modelele europene se confruntă cu

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
demersurile din ultimii ani în această direcție, strategiile de reabilitare a infrastructurii școlare și de relansare a învățământului rural având rolul de a reduce diferențele dintre învățământul din mediul rural și cel din mediul urban, dintre comunitățile sărace și cele dezvoltate. De asemenea, prin strategiile și programele naționale prezentate mai sus, au fost introduse în structura sistemului educațional principiile europene atât în ceea ce privește accesul la educație, cât și calitatea învățământului. Rapoartele elaborate de Comisia Europeană privind starea reformelor în sistemul educațional arată

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]