14,797 matches
-
p. 88. footnote>. Cel căutat, adică Dumnezeu, în concepția Sfântul Grigorie, e mai presus de orice cunoaștere, înconjurat din toate părțile de necuprinsul Lui, ca de întuneric. De aceea, zice și înțeleptul Ioan, ajuns în acest întuneric strălucitor, că „pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată” (Ioan 1, 18). Despre același întuneric supra-luminos ne vorbește mai târziu și Dionisie Areopagitul. El menționează că „în acest întuneric supra-luminos dorim ca să ajungem și să vedem și să cunoaștem, prin nevedere și neștiință
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
de a atinge nelimitatul prin gândirea compusă în cuvinte<footnote De vita Moysis, P.G., XLIV, col. 297 sq. et passim. footnote>. Nikos Nissiotis, într-una din lucrările sale<footnote Philosophy of Religion and Philosophical Theology (1965), p. 48f. footnote>, menționează: „Dumnezeul necunoscut Care ne-a devenit nouă cunoscut, rămâne incomprehensibil în esența Sa. Cunoașterea lui Dumnezeu nu este consecința revelației esenței Sale, ci, mai degrabă, participarea la energia Sa”. Tocmai aceasta înseamnă și vederea lui Dumnezeu din spate (Exod 33, 23
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
mormântul; în Iliada este menționat ca zeu al Dodonei, invocat de Ahile: „Zeus tu cel de departe, al Dodonei stăpân pelasgic, Domn al Dodonei, iernatică țară, pe unde se culcă Preoții, Seleii, pe jos cu picioarele-n veci nelăute”. Impunerea Dumnezeului unic a însemnat ducerea cuvântului, împreună cu sensul lui divinizat, înaintea începuturilor, ca inițiator (creator, părinte, tată) al acestora. Totodată etimologia cuvântului este radical schimbată: din zeitate terestră ieșită din geos (precum lat. Jovis, it. Giove) devine zeitate celestă, raportată la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Botoșani, Cernăuți și chiar mai departe, la Brașov. La 16 ani pleacă la Blaj pe jos, poposind prin sate și „adunând material”. La vederea Blajului, unde a răsărit „soarele românismului” (Aron Pumnul), exclamă: „Te salut din inimă, Romă-Mică. Îți mulțumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea”. Rămâne acolo o vreme pentru niște examene, după care merge la Sibiu, de unde pleacă la București, prin Rășinari, obiectivul său fiind trupele teatrale. În 1868 îl găsim angajat al trupei lui Pascaly
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grădină a Maicii Domnului (așa cum se tot discută) trebuie mai întâi să vedem ce piloni ai structurilor morale avem. Credeți că pe orice structură morală se poate ridica o astfel de grădină? Terapia Intr-o societate în care banul este Dumnezeul omniprezent, unica valoare și unica potență de supraviețuire, sigur este în cădere liberă. Când toate valorile și frumusețile umane nu mai interesează pe nimeni și par piese de muzeu doar pentru admirat, iar banul decide orice, inclusiv medierea cu Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
i-a apropiat de înțelepții creștini și evrei. Așa a trecut lumea arabă prin milenii, lăsând în urmă zeii tribali până l-au aflat pe El (Allah), Spiritul Suprem care să-i însoțească peste tot aprofundându-le trăirea într-un Dumnezeu deschizător de noi drumuri și șanse, de perspectivele unei vieți care să le afirme prezența în lume. Trebuiau să se stabilizeze undeva. Peninsula Arabia este ca un continent. Condițiile stabilității le ofereau extremitățile ei. Aici viața putea deveni sedentară, localizând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vin cu misiuni în Grecia. Oricum contactele, coexistența cu grecii în Iudeea, îi fac pe evrei să preia și binele și răul: cultură și vicii, îndeosebi gustul petrecerilor al cheltuielilor pe cerințele trupului, treptat, uitând de rigorile prescrise de Iahve, Dumnezeul unic, spiritual și neiertător. Imitarea fără discernământ îmbolnăvește sufletul și trupul, alimentează egoismul, discordia, pofta de îmbogățire. în adevăr, unii evrei ajung bogați, uită pe semenii săraci, alergă după relații mari în cetățile grecești ca Alexandria Egiptului, care pretindea drept
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
proprie și intangibilă. Personalitatea artistului, tradusă mai întâi printr-un strigăt, o cadență, o impresie, apoi printr-o povestire fluidă și superficială, se subtilizează în fine până la a-și pierde existența și, ca să spunem așa, se impersonalizează. (...) Artistul, ca și Dumnezeul creației, rămâne în interior, sau în spate, sau dincolo, sau deasupra operei sale, invizibil, dispărut dincolo de existență, indiferent, pe cale de a-și curăți unghiile." (Gallimard/Folio, 1974, pp. 311-313) În timp ce forma lirică este expresia directă a eului, forma epică introduce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și imaginate, care mi-ar zgâria oarecum sufletul la suprafață. Era ca și cum aș fi fost zgâriat cu unghiile: urmarea era o umflătură, o jupuitură, o scurgere de puroi infect. A trăi în asemenea condiții însemna oare să trăiești, o, Doamne Dumnezeule?" (p. 64) Ca și Platon, Sfântul Augustin se teme în special de acele fenomene de isterie colectivă ce pot galvaniza spectatorii din teatru aproape tot atât de tare ca cele ce pun stăpânire pe o mulțime adunată la jocurile de circ. Individul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o reprezentație de două la trei ore, că acțiunea durează douăzeci și patru, chiar treizeci și șase de ore, după exigența clasică, sau câteva luni, pentru că, și într-un caz și în celălalt, timpul ficțiunii și timpul reprezentației nu coincid. "Academicianul Ferească Dumnezeu să avem absurditatea de a pretinde că durata fictivă a acțiunii trebuie să corespundă exact timpului material folosit pentru reprezentație. Asta ar însemna atunci ca regulile să fie adevărate poveri pentru geniu. În artele imitației, trebuie să fii sever, dar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cam prea scundă și prea slăbuță." Nonsensul, contradicția, oximoronul se înlănțuie amețitor în conversația despre Bobby Watson, a cărei ambiguitate rezultă în principal din inversarea maximei manierei: D-l Smith: Poftim, scrie că Bobby Watson a murit. D-na Smith: Dumnezeule, sărmanul, când a murit? D-l Smith: De ce te arăți așa uimită? Doar o știai. A murit acum doi ani. Adu-ți aminte, am fost la înmormântarea lui! Acum un an și jumătate. D-na Smith: Bineînțeles că-mi aduc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-l mai slujește pe Godot, pentru că i se asimilează ("lumea e de-a dreapta și de-a stânga mea") și de aceea, ultima lumânare, propriul trup aprins ca un rug, este pentru "sufletul" său, și nu ca jertfă supremă pentru un Dumnezeu mort. După toate aparențele, cea de-a treia "tragedie ontologică" soresciană marchează desprinderea de problematica absurdului. Între alții, Edgar Papu nota categoric în "Vatra" (iunie, 1980) că Marin Sorescu "își dă seama că acest absurd nu este o fatalitate inexorabilă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
am menținut relațiile noastre la un schimb de idei (și schimb e un fel de a zice!) din momentul în care acest încântător zăpăcit s-a dus la D.B. să-i spună că o iubesc (de unde o fi dedus asta, Dumnezeule mare!) și a urmat ce a urmat. Probă e că nu de la mine, ci de la M.H.S. a aflat de căsătoria mea, și faptul că nu i-am spus l-a jignit probabil (de unde posibil să vie și informația de acum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
despre ei și cum au fugit să se căsătorească... toată tevatura aia! Problema nu era dacă s-au căsătorit sau nu, îi spuse Darcey. —Nu. Probabil că nu era. — În orice caz, toate astea sunt moarte și-ngropate, nu-i așa? —Dumnezeule! N-am crezut vreodată că o să te aud zicând asta! Păi, uite că m-ai auzit. Îi zâmbi stânjenită. Așa că putem s-o lăsăm baltă? Am încheiat socotelile, nu? Sigur, spuse el. Și... voi două? Ați îngropat securea? — Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am trăi foarte prost în comparație cu ce-am avut aici! se înfurie Nieve. Și-apoi, nu am realizat tot ce mi-am propus. Vreau să mă afirm. — Dar asta ai și făcut. De data aceasta Aidan părea să-și piardă răbdarea. Dumnezeule, Nieve, ce-ai vrea să faci mai mult de-atât? Femeia se sculă brusc din balansoar, în așa fel încât el fu nevoit să se sprijine de cotieră ca să nu cadă. O privi pășind prin grădina îngrijită și oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
familie norocoasă când vine vorba de dragoste, observă Amelie. Pe mama o bântuie problemele cu tata. Pe tine cele cu Aidan... mica încurcătură cu Neil e colac peste pupăză. Iar noi! Ridică din umeri trist. Noi suntem la pachet 2-în-1. —Dumnezeule, sper că nu! se sperie Darcey. —Nu la propriu, zâmbi Tish. Dar chestia cu gemenele ne-a cam măcinat relațiile amoroase. Știu că nu ar trebui, dar așa stau lucrurile. Vrea vreuna din voi să se căsătorească? întrebă Darcey. —Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
e afacerea mea. Se scărpină în cap pe sub șapcă. Vreți să intrați și să vă uitați? — Am putea? Minette era încântată. —Sigur. Apăsă pe un buton și poarta se deschise. — Bine ați venit la castelul Rathfinan. Eu sunt Malachy Finan. —Dumnezeule, exclamă Darcey, asta e casa strămoșilor dumneavoastră? Familia dumneavoastră a trăit aici de multe generații? — De fapt nu, răspunse el. Am ales castelul ăsta din cauza numelui. —Ce coincidență. Minette și Darcey intrară pe poarta deschisă. — Sunteți sigură că puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trei femei se uitară una la alta și apoi la masa din față. Nieve sorbea din șampanie și părea de departe cea mai importantă persoană din încăpere. — Crezi că a aflat de asta? întrebă Rosa. —Greu de crezut, oftă Carol. Dumnezeule. Sunt vești foarte proaste pentru ea. —Poate că n-o s-o afecteze atât de tare, zise Rosa fără convingere. Vreau să zic, ea e angajată. Așa că și-ar putea pierde slujba. Dar e clar că sunt destul de înstăriți... S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o structură solidă care o făcea să simtă că și compania era solidă - însă cameramanul focaliză imaginea pe ușa imobilului, unde Mike Horgan era scos cu forța în jos pe scările de granit și prin piațetă spre mașina de poliție. —Dumnezeule! exclamă ea. Murphy Lewidge își croi drum prin mulțimea de invitați ca să ajungă lângă ea. Ce naiba se întâmplă? întrebă el. —Ennco, zise Nieve. Avem probleme. Privi în jurul ei la oameni. Are cineva un telefon mobil? —Poftim. Darcey îi înmână Motorola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în sec. Aidan, dacă Ennco își dă ultima suflare... Îl fixă cu niște ochi mari și speriați. O să pierdem totul. Totul. Niciodată nu am lichidat ipoteca pe casă. Mă gândeam că nu contează. Dar dacă nu scot banii pe acțiuni... Dumnezeule! Se chirci și începu să respire convulsiv, repetând:Dumnezeule! —Nu-ți face griji, zise Aidan. N-o să se ajungă așa departe. Nu vom pierde totul. Acum îți imaginezi cea mai gravă situație. Pun pariu că atunci când ajungem acasă la părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Îl fixă cu niște ochi mari și speriați. O să pierdem totul. Totul. Niciodată nu am lichidat ipoteca pe casă. Mă gândeam că nu contează. Dar dacă nu scot banii pe acțiuni... Dumnezeule! Se chirci și începu să respire convulsiv, repetând:Dumnezeule! —Nu-ți face griji, zise Aidan. N-o să se ajungă așa departe. Nu vom pierde totul. Acum îți imaginezi cea mai gravă situație. Pun pariu că atunci când ajungem acasă la părinții tăi o să aflăm vești noi. Vești bune. Gene a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o parte bună a lucrurilor. Nu și de data asta. Era ruinată și nici nu împărtășea sentimentul că dacă îți păstrai sănătatea și familia, totul era în regulă. Își dorea și bani. Fără ei se simțea abandonată la voia întâmplării. Dumnezeule, își spuse ea, ce vacă superficială și egoistă sunt! Exact așa cum o considerau oamenii. Cum o considera Darcey. Dar nu se putea să fi avut dreptate dintotdeauna prietena ei, nu? La patru și jumătate, doi copii - un băiat și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tu ești ideală pentru postul lui Neil. —Așadar? Gordon Campbell încă aștepta un răspuns. —Ăăă, e chiar... o onoare pentru mine... îngăimă ea. Sincer, sunt puțin surprinsă. —De ce? întrebă Michael. O meriți. O merit, își spuse ea. Merit să fiu... Dumnezeule, o să fiu director! Director de afaceri. E o slujbă foarte, foarte importantă și mi-au oferit-o mie. Nu s-a pus niciodată problema să fiu concediată - de ce am crezut asta? Toate astea se întâmplă pentru că mă pricep la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cezarului ce era al său pe la colțuri zornăiau treizeci de arginți iuda se prelingea pe lângă ziduri ca o părere ca o vinovăție nici nu bănuia ce discuții aprinse va induce peste milenii atunci s-a comprimat timpul (poate că însuși dumnezeu a bătut din palme) eu cred că primul torquemada a fost caiafa numai că rugurile nu fuseseră inventate tocmai de aceea a fost nevoie de cuie de o cruce de simon din cirene de longinus pe urmă au venit toate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Îmi tună în suflet, îmi fulgeră mult, Doar tu ești aproape. Și tac. Și te-ascult. 2 mai 2011 Noaptea când am avut cerul la picioare însera fantomatic stelele alunecau printre nori una câte una ca într-o joacă de parcă dumnezeu ar fi vrut să ne pună cerul la picioare înainte de sosirea întunericului stelele acelea păreau vii se prindeau de ramurile copacilor de genele tale străluceau abia atunci am înțeles cum se nasc licuricii iar tu zâmbeai cu mâinile sub ceafă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]