KorAP: Find »[drukola/base=durea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...459 460 461 ...537 >

13,416 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

R. și METALOGLOBUS pe terenul din spatele Patinoarului Artificial, tot 23 August. Te gândești la Tulea, pe care toți au poreclit-o Indonezia pentru că este neagră ca o cioară, și la castana pe care ți-a tras-o. Puh! Te mai doare și acum. Lasă, că o prinzi tu luni, la ora de sport. După meciul de hochei pe iarbă, te plimbi. Te plimbi pe străzile Ionescu Atanasie, Sergent Pâronașu, Locotenent Ionescu Baican, Ștefan Sorescu, Pompiliu Manoliu, Arhitect Hârjeu, Arhitect Săvulescu, Arhitect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
sub formă de amintiri. Amintiri despre peisaj și excursie. Ca un fel de vis. Astfel Îți vezi visul cu ochii. La Doftana e soare și e bine. În Închisoare este răcoare. Mulți au fost Închiși aici În regimul burghezo-moșieresc. Te doare măseaua. Iei un piramidon și În continuare vizitezi celula H pe care ai mai văzut-o la Muzeul P.M.R. din București, fost Lenin și Stalin. În continuare atelierul expoziției. Cu obiecte făcute de deținuți politici. Din lemn, piatră, sârme și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
chifle. Te gândești cum să faci ca la Întoarcere să călătorești În același compartiment cu o colegă pe care o cheamă Cristina Popescu. Cristina este frumoasă, iar fratele ei este student la Facultatea de Teatru și Cinematografie. Nu te mai doare măseaua și te năpădesc amintirile. Îți aduci aminte cum l-ai pupat tu pe Antony Novotny și mai ales cum l-ai pupat e Nikita Sergheevici Hrușciov. Avea un costum albastru, mirosea a parfum de lăcrămioare, iar În pufușorul de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
note. Îți vezi imperturbabil de teză. „ Pe stradă urle viața și moartea / Și plângă poeții poema lor vană / Știu / Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis / Plumb, și furtună, pustiu / Finis / Istoria contemporană / E timpul... toți nervii mă dor / o vino odată, măreț viitor”. Tu scrii că poetul a intenționat În această poezie să critice nedreptatea societății burgheze, să arate viața cruntă a oamenilor simpli În această societate și că el Își exprimă speranța vremurilor noi care aveau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
mai văzut tu de-aproape În afară de Maurer, Hrușciov și Antonin Novotny? Pe nimeni. Poate pe Mircea Crișan și pe Horia Căciulescu, odată, demult, la Teatrul de vară, de 1 Mai. Ți-a intrat niște sare Într-o carie și te doare dintele. Te mai ustură și julitura de la câinii ăia din față de la Oglinzi. Ce bine ar fi dacă mâine la Astronomie ar fi numai o discuție liberă, ca la dirigenție, pentru că teoria aia cu hiperbola n-ai Învățat-o. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Ce bine ar fi dacă mâine la Astronomie ar fi numai o discuție liberă, ca la dirigenție, pentru că teoria aia cu hiperbola n-ai Învățat-o. Și pe deasupra nici starea sănătății tale nu este bună. Dintele, julitura și parcă te doare În gât. Piesa de teatru nu prea ai Înțeles-o, dar a fost bine și Într-un târziu adormi În ultimele clipe ale zilei de 19 martie 1965. Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, Consiliul de Stat și Consiliul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
la serviciul tău de la poștă. Lucrezi la ghișeul „recomandate”. Uneori vine chiar Ambasadorul Greciei În persoană ca să pună scrisori. Vine și astăzi și Îți lasă bacșiș cinci lei. Până seara bați ștampile pe scrisori și scrii În chitanțier până te doare mâna. Pleci acasă cu vreo șapte lei În buzunar, nivelul bunăstării tale materiale s-a mai ridicat, fără a pune la socoteală și leafa de 750 de lei pe lună, În troleibuz citești nuvela Vuietul de Ion Lăncrăjan, publicată În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
a-ți scrie câteva cuvinte prin care poți afla despre mine precum că până În minutul de-acum mă aflu În viață. Mi-aduc aminte că se-mplinește anul de când sunt În Galiția și, mulțumesc lui Dumnezeu, trăiesc și mi-i dor de tine. Apăi despre noutățile de pe-aici să știi că noi, În 14, luna asta și În 15, avem o nuntă mare cu inamicul. Despre ginerele lu’ moșu Ioța, de-or fost În America, nu mai știu nimic, fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
stau nemișcați ca o taină. Ninsoarea s-a transformat În ploaie, el se târâie prin frunzele amestecate cu noroi și se apucă cu mâinile de crengile de alun, nu știe dacă zilele-s clipe sau numai i se pare, Îl dor toate oasele pe Bitancu, zgârietura de la cap Încă sângerează, hainele-s ude pe el, afară ploaia s-a oprit de mult, păcurarul bătrân Îi aduce la gură cana cu țuică fiartă și el o bea și-l arde gâtlejul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
ca o focă bătrână, cu burta În sus, trăiește și el În Epoca de Aur, ca și Demi, regizorul filmului, de altfel, care o să fugă În Australia cât de curând. Ți-a spus și ție, pe șest, că Îl cam doare ficatul. Mizeria e sfântă În țara asta, are sare și piper. În românește spun: Ceaușescu Magyarul mendem: Ceaușescu Ich sage Deutsch: Ceaușescu Somnul de după prânz. Fiecare În chilia lui. Hârtia dormind. Cântece umblând prin vise. Liniște ca la Siliștea-Gumești. Călduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

E atât de important să ai un sprijin lombar adecvat. Ruby se simți vinovată pentru că râsese În barbă mai devreme. Bietul băiat avea spatele-n piuneze. —Trebuie să fie oribil să ai mereu dureri de spate, spuse ea. — Nu mă doare spatele deloc. N-am nici o problemă cu spatele... Încă. Își flutură un deget prin fața ei. Dar, cum zic mereu: să previi e mai ușor decât să oblojești. Se dovedi că Duncan tocmai Împlinise patruzeci de ani, și ca rezultat al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
sângele În mișcare din nou, zise bărbatul. Ceea ce s-a și Întâmplat, destul sânge s-a mișcat ca să o convingă să riște să deschidă ochii. Când a văzut iar o cameră albastră și tremurândă, i-a inchis din nou. — Te doare ceva, Ruby? a Întrebat bărbatul. A dat din cap În semn de negație. Asta e bine. Înseamnă că ai leșinat doar. Te vei simți mai bine În câteva minute. Până acum, oaspeții Îngrijorați s-au tot adunat În jurul canapelei. Bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Îndrăznea să facă una ca asta, poate că Bridget suna pentru că era bolnavă sau avea vreun fel de urgență. Apăsă pe butonul verde. —Salut, mama, ce mai faci?... O unghie crescută În carne? Vai, biata de tine! Probabil că te doare de nu mai poți... Ce? Stai puțin. Doar nu dai vina pe Saul pentru că ție ți-a crescut o unghie În carne... O să găsească slujbă. Doar că lucrurile astea durează. Știu că-ți faci griji mereu. Și eu la fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
poate niciodată să țină tăcerea prea mult. Te țin la curent cu ce se mai Întâmplă, oricum. Ronnie luă o gură de apă. Pari Îngrijorată, spuse ea. Trebuie că ți-e tare greu fără Sam. —Îmi e. Mi-e tare dor de el. — Dar nu e numai din cauza lui Sam, nu-i așa? se Încruntă Ronnie. Mai ai o problemă care te-apasă. În loc de răspuns, Ruby zise: —Obstetriciana ta de la St. Luke - femeia asta... —Doctorița Beech? — Da. Îți place mult de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
ca să vadă cum se simte puțin mai Încolo. Ce drăguț din partea ta, dar nu te Îngrijora. Tătăl tău vine acasă de la München la prânz. Când Chanel o Întrebă ce pățise, Ruby o aburi cum că dormise prost și că o durea Îngrozitor de rău capul - toate fiind cât se poate de adevărate. Nu vroia să-i spună lui Chanel, nici lui Fi, de fapt, despre descoperirea pe care o făcuse Înainte să vorbească despre asta și cu Sam. Simțea că ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
automat. În loc de răspuns, Sam se sterșe la ochi cu mâna: Îmi pare rău. Îmi pare foarte foarte rău. Încercă s-o ia În brațe, dar ea Îl respinse. Fie că mă crezi, fie că nu, spuse el, chestia asta mă doare și pe mine Îngrozitor, dar acum am nevoie să ai Încredere În mine. Să am Încredere În tine? Ce glumă bună. Cum pot să mai am Încredere În tine când m-ai mințit așa de rău? Mi-ai dat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
asta. După ce plecă Sam, ea a zăcut În pat, cu genunchii la gură și a plâns până când a trebuit să se târască la muncă. Sentimentele ei oscilau Între șoc Îngrozitor și dezgust. Ca și când faptul că Sam o Înșelase nu o durea destul rău și-așa, să descopere și că era un nenorocit care făcea avere ajutându-le pe niște starlete vanitoase și obsedate de sine să-și păstreze siluetele folosind surogate care să le poarte bebelușii În pântece, o făcea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
să arate mult mai bine În ultima vreme, dar În dimineața asta gâfâia mai tare decât oricând. Și-și mai și freca mâna de piept. —Ivan, Îi zise ea În vreme ce-i Întindea destul de multe bancnote de 50 de lire, te doare cumva În piept? — Îi nimic. Bine sunt. Am Întins mușchi, atâta toot. —Așa să fie? Nu era deloc sigură că-i așa. — Da. Iau Îmbucătură de keks și punci puțin, poate. Apoi simt mă mult mai bine. Ea Îl pofti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
nu plănuia să deschidă magazinul decât după prima săptămână din luna ianuarie. Oamenii care cumpărau de la Les Sprogs plecau În vacanță Înainte de Crăciun și nu se Întorceau decât cel devreme pe 5 ianuarie. Din moment ce glezna Îi era umflată și-o durea groaznic de rău și nu putea să calce cu ea sau să conducă, era destul de recunoscătoare pentru timpul liber. De Anul Nou se duse cu taxiul la Chanel și la Craig. Cu câteva zile Înainte, Chanel o sunase să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
rude și, chiar dacă o asiguraseră că nu-i deranja, Ruby tot simțea că s-ar putea să se simtă În plus. Mai fusese invitată și la o serie de petreceri, dar din moment ce Încă mai suspina după Sam și glezna o durea oribil, nu prea avea chef. Hotărî că o seară liniștită Între prieteni era exact de ce avea nevoie acum. Chanel și Craig Încă mai aveau grijă de Alfie. Hannah se hotărâse că nu-l mai vroia Înapoi și cuplul era pe cale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
luă de mână. —Adu-ți aminte toate tehnicile de relaxare. Hai, să ne concentrăm pe mantra ta. —Dă-o dracu’ de mantră Împuțită. —OK, atunci, hai respiră cu mine. Hah, hah, hah, heh, heh, heh. — Nu vreau să respir! Mă doare! Vreau medicamente! Vreau o epidurală! Acum! Vă rog, aduceți un doctor! —Eu sunt doctor, spuse o voce masculină hotărâtă. Vă rog, lăsați-mă să trec. Ruby Îngheță. Știa vocea aia prea bine. Era Sam. —Ruby? spuse el până ca ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
fund. Sper doar că realizează ce norocos e că vă are pe voi. Mi-aș fi dorit doar ca toată chestia asta cu Josh să nu ne fi afectat În halul În care ne-a afectat. — Știi ce m-a durut cel mai tare? spuse ea. Felul În care m-ai părăsit. Ai făcut totul să pară atât de ușor. Era ca și când nu ți-ar fi păsat. Nu mi-a fost deloc ușor. Când am plecat de la tine atunci a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

jos. O cutie de bere se rostogoli sub masă. Ea nu se aplecă s-o ridice. Stătea sprijinită de perete, privea spre fereastră, printre obloanele întredeschise. Mi-am lărgit nodul la cravată, în timp ce mă apropiam. Îmi simțeam testicolele grele, mă dureau. De data asta am luat-o pe la spate. Mă nelinișteau ochii ei, în fond era problema mea. Vroiam să mă bucur de adunătura aceea de coaste, de ceafă. Poate că am zgâriat-o pe spate, dar nu m-am putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
viaduct. Nemișcat, ca o mare sfârșită. Apoi, ultimii pași către palafita sa, către mica metresă a Saigonului meu. La fereastra de la balcon nu se vedea nici o lumină. Cu mâna strânsă am bătut la ușa verde. Mă împiedicasem pe trepte, mă durea glezna. Am întors pumnul pe lateral și am bătut cu mai multă insistență, ca și cu un ciocan. Unde era la ora aceea? Ieșise cu prietenii ei, de ce n-ar fi putut să aibă un grup de prieteni? Într-unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
o protecție, nimeni nu putea să și-o imagineze când devenea alta și corpul ei stins se aprindea de viață. Dar poate că așa era cu toți. Cine eram eu să merit ceva în plus? Am ridicat brațul care mă durea și am bătut din nou. Nu era acasă. Curva nu era acasă. Învins, am întors spatele ușii și am privit noaptea. Viaductul pustiu și mai încolo barăcile unde foșneau ușoare semne de viață trează încă. Poate acolo merge, la țigani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]