12,418 matches
-
Mantegna, Antonello da Messina, Giorgione, Tiziano, Veronese, Tintoretto, Van Eyck, Bruegel cel Bătrân, Van der Weyden, Memling, Holbein cel Tânăr, Cranach cel Bătrân și Van der Baren, urmat de David Teniers cel Tânăr. Acesta din urmă reproduce în numeroase tablouri galeria din Palatul Coudenberg, oferindu-ne un fel de inventar cu valoare documentală. David dedică operelor italiene o serie de stampe: "Theatrum pictorium". În anul 1656, Leopold Wilhelm se întoarce la Viena, aducînd cu sine propriile colecții de artă. În urma unui
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
arhitectul Castelului Belvedere. Carol al VI-lea reorganizează un etaj întreg din Palatul Stallburg - sediu al grajdurilor regale pe vremea lui Leopold Wilhelm. Împăratul transformă vechea încăpere în care era expusă colecția imperială a lui Leopold Wilhelm într-o fastuoasă galerie privată. Pereții sunt acoperiți cu panouri splendide din lemn, suveranul încercând să dea viață unui ansamblu decorativ mirific în care tablourile erau dispuse simetric și regulat. În anul 1740, Carol al VI-lea o numește împărăteasă pe fiica sa Maria
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
altar pictate în bisericile iezuite. Maria Teresa achiziționează cinci mari tablouri pictate de Rubens, printre care și "Adormirea Maicii Domnului". În anul 1780, Maria Teresa se stinge din viață, iar tronul este ocupat de fiul său, Iosif al II-lea. Galeriile din Palatul Stallburg devin neîncăpătoare odată cu aducerea aici a obiectelor colecție din Viena, a icoanelor de altar pictate de Rubens și de Van Dyck și a tablourilor achiziționate de Maria Teresa. Iosif al II-lea transferă, așadar, colecțiile familiei imperiale
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
familiei imperiale în Palatul Belvedere. Acesta a fost construit între anii 1714 și 1722 pentru Eugen de Savoia, atotputernicul prinț al Curții Habsburgice, cel care i-a gonit pe turci la Zenta, în 1697. În 1781, palatul devine sediul unei galerii deschise publicului (cu 10 ani înaintea Luvrului). Spre deosebire de Palatul Stallburg, obiectele de artă sunt dispuse după criteriile istorice și didactice. Tablourile sunt aranjate mai întîi de istoricul de artă Christian von Mechel și sunt grupate după cetățenia autorului și perioada
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
poate înțelege mai bine picturile. În anul 1790, Iosif al II-lea moare, iar 1792, Francisc al II-lea devine împărat. Suveranul și fratele său, Leopold, marele duce de Toscana, hotărăsc să facă un troc cu obiectele de artă din galeria Palatului Belvedere și din colecțiile florentine. În urma acestor schimburi, muzeul din Viena a înregistrat pierderi importante, ca de exemplu "Adorația Magilor", tabloul pictat de Dürer. În timpul războaielor purtate de Napoleon, de teama jafurilor francezilor, trei mari comori sunt transferate la
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
sunt Karl Hasenaeur și Gottfried Semper. Celor doi speceliști li s-a spus să nu-și facă griji în privința banilor. Muzeele au fost construite în perioada 1871-1880 și au fost decorate cu dale din marmură, fresce spectaculoase și cu mozaicuri. Galeriile Muzeului de Istorie a Artei din Viena au fost mobilate dupa regulile stilului istoric care predomina în acea vreme (stil renascentist), dar și in funcție de obiectele de artă pe care le găzduiau: cele antice erau expuse în săli decorate în
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
perioadă că palatul regal principal al Italiei recent unite. Palatul și conținutul său au fost donate italienilor de către Regele Victor Emanuel al III-lea în 1919 și ușile au fost deschise pentru public ca fiind una dintre cele mai mari galerii de artă din Florența. Astăzi, găzduiește mai multe colecții minore în plus față de cele ale familiei Medici și este complet deschis pentru public. Construcția acestei clădiri severe a fost comandata în 1458 de către bancherul florentin Luca Pitti, un susținător principal
Palazzo Pitti () [Corola-website/Science/322610_a_323939]
-
Ansamblul este construit în cea mai mare parte din piatră de carieră (calcar), înecată în mortar. Pe alocuri este folosită și piatra de râu, iar în jurul multor deschideri (ferestre sau guri de tragere) s-a utilizat cărămida. Poarta de intrare, galeria de apărare ce încununează turnul porții și cadrele deschiderilor de la cămări sunt din lemn. Incinta exterioară sau zwinger-ul, are un diametru maxim de cca 70 m. Datorită înălțimii sale (cca 3 m) pare deosebit de scundă în comparație cu celelalte elemente de fortificație
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
de culisare al hersei (grilajul de poartă). Accesul în interiorul turnului se face printr-o scară de piatră, sprijinită pe un arc amplu de zidărie, care conduce spre intrarea de la etajul întâi. De aici, pe scări de lemn se urcă până la galeria de apărare de la ultimul etaj, protejată de un acoperiș în patru ape. Aici se află patru clopote, motiv pentru care construcția se mai numește și turnul clopotelor. În curtea interioară se află cămările, capela și turnul donjon. Cămările sunt funcționale
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
de artă astfel ca să poată fi vizitate încă din 1790, cu trei ani înaintea deschiderii Muzeului Louvre. Deschiderea oficială a muzeului a avut loc în anul 1817, fiind astfel cel mai vechi muzeu din România. În prezent Palatul Brukenthal adăpostește Galeria de Artă și Biblioteca Muzeului Național Brukenthal, unde se află cele mai valoroase colecții de picturi baroce din centrul și estul Europei.
Palatul Brukenthal din Sibiu () [Corola-website/Science/322747_a_324076]
-
de la a relatat în detaliu František Pošepný în anul 1867. În anul 1896 la Praid era deschisă o singură ocna de sare. Ideea deschiderii unei mine de rezervă a apărut în anul 1898, ăn în care au început lucrările la galeria de cercetare Elisabeta (Erzsébet), în partea nord-estică a Dealului Sării. Din galeria Elisabeta s-au trasat mai multe galerii laterale, cercetându-se partea superioară a zăcământului. La 200 m de la intrarea în galerie, s-a executat o cameră transversala de
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
1896 la Praid era deschisă o singură ocna de sare. Ideea deschiderii unei mine de rezervă a apărut în anul 1898, ăn în care au început lucrările la galeria de cercetare Elisabeta (Erzsébet), în partea nord-estică a Dealului Sării. Din galeria Elisabeta s-au trasat mai multe galerii laterale, cercetându-se partea superioară a zăcământului. La 200 m de la intrarea în galerie, s-a executat o cameră transversala de exploatare, denumită "mină Elisabeta (Erzsébet"). Între anii 1947-1949 s-a deschis "mină
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
ocna de sare. Ideea deschiderii unei mine de rezervă a apărut în anul 1898, ăn în care au început lucrările la galeria de cercetare Elisabeta (Erzsébet), în partea nord-estică a Dealului Sării. Din galeria Elisabeta s-au trasat mai multe galerii laterale, cercetându-se partea superioară a zăcământului. La 200 m de la intrarea în galerie, s-a executat o cameră transversala de exploatare, denumită "mină Elisabeta (Erzsébet"). Între anii 1947-1949 s-a deschis "mină Gh. Doja (Dózsa György"), denumită după conducătorul
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
ăn în care au început lucrările la galeria de cercetare Elisabeta (Erzsébet), în partea nord-estică a Dealului Sării. Din galeria Elisabeta s-au trasat mai multe galerii laterale, cercetându-se partea superioară a zăcământului. La 200 m de la intrarea în galerie, s-a executat o cameră transversala de exploatare, denumită "mină Elisabeta (Erzsébet"). Între anii 1947-1949 s-a deschis "mină Gh. Doja (Dózsa György"), denumită după conducătorul răscoalei țărănești din 1514. După crivacul cu cai, transportul sării din mină la suprafață
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
debitelor regularizate de acumularea barajului Strimtori și barajul Berdu pînă la nodul de presiune Vicleanul Mare dela Baia Mare, unde are loc distribuirea debitelor pentru alimentarea cu apă . Lungimea totală a aducțiunii este de 4,5 km. Majoritatea traseului este în galerie, betonata, de 2.0 m. Valea dela Vicleanul Mic este traversata cu un apeduct . Barajul Mesteacănul, situat pe Oltul superior a fost dat în funcțiune în 1964 și avea rolul de a asigura necesarul de apă potabilă și industrială a
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
intervalul 1976 - 1982. Pentru evacuarea debitelor mari, a fost executat un descărcător de suprafață de tip pâlnie, cu turnul fundat pe platforma mâlului stâng. La baza acestuia sunt dispuse două goliri de semi-adâncime simetrice. Debitele debușează printr-un puț în galeria de bază, utilizată în perioada de execuție la devierea apelor. În afară de priză hidrocentralei,si golirea de fund inițială, de la bază barajului, capacitatea de golire s-a suplimentat, în a doua etapă cu a doua golirie de fund,cu o capacitate
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
execuție la devierea apelor. În afară de priză hidrocentralei,si golirea de fund inițială, de la bază barajului, capacitatea de golire s-a suplimentat, în a doua etapă cu a doua golirie de fund,cu o capacitate de 50 mc/sec, instalată în galeria de deviere: casă vanelor acestei goliri e amplasată subteran, imediat amonte de puțul derscarcatorului de ape mari, utilizind pentru evacuarea debitelor galeria acestuiagolire La piciorul barajului s-a executat o centrală hidroelectrica cu o putere instalată de 10 MW. Centrală
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
a doua etapă cu a doua golirie de fund,cu o capacitate de 50 mc/sec, instalată în galeria de deviere: casă vanelor acestei goliri e amplasată subteran, imediat amonte de puțul derscarcatorului de ape mari, utilizind pentru evacuarea debitelor galeria acestuiagolire La piciorul barajului s-a executat o centrală hidroelectrica cu o putere instalată de 10 MW. Centrală este echipată cu două turbine de tip Francis. Barajul Ighiș este situat pe râul Ighiș, afluent al Târnavei Mari, și are drept
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
locale, respectiv: nucleul de etanșare,central, din argilă, protejat amonte și aval cu câte 2 strate de filtre, iar prismele de rezistență din balast și anrocamente. Condițiile geologice au impus etanșarea fundației cu voal de injecții de adincime, executat din galeria de vizitare dela baza nucleului , extins spre amonte pe ambii versanți tot cu voal de injecții sau cu ecran Kelly. De asemeni versanții acumulării au fost protejați amonte de baraj cu prisme de anrocamente. Volumul umpluturilor în corpul barajului e
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
verificare cu asigurarea de 0,1% este de 1200 mc/sec. Două goliri de semiadincime cu capacitatea de 200 mc/sec debușează în construcția evacuatorului de ape mari. Golirea de fund cu capacitatea de 90 mc. /sec. e montată în galeria de deviere de pe malul drept. Galeria de priză a centralei hidroelectrice e amplasată pe malul stâng. Execuția barajului Măneciu a început în 1977; s-a finalizat după ieșirea la pensie a ing Aristide Teodorescu (1990). Din necesitatea extinderii Sistemului hidrotehnic
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
este de 1200 mc/sec. Două goliri de semiadincime cu capacitatea de 200 mc/sec debușează în construcția evacuatorului de ape mari. Golirea de fund cu capacitatea de 90 mc. /sec. e montată în galeria de deviere de pe malul drept. Galeria de priză a centralei hidroelectrice e amplasată pe malul stâng. Execuția barajului Măneciu a început în 1977; s-a finalizat după ieșirea la pensie a ing Aristide Teodorescu (1990). Din necesitatea extinderii Sistemului hidrotehnic Baia-Mare, a fost executată galeria de
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
drept. Galeria de priză a centralei hidroelectrice e amplasată pe malul stâng. Execuția barajului Măneciu a început în 1977; s-a finalizat după ieșirea la pensie a ing Aristide Teodorescu (1990). Din necesitatea extinderii Sistemului hidrotehnic Baia-Mare, a fost executată galeria de deviere Runcu -Firiza, prin care se tranzitau debitele naturale din bazinul riului Runcu în bazinul riului Firiza. Astfel se suplimentau debitele regularizate în acumularea barajului Strimtori. Dela un baraj de priză amplasat pe riul Runcu pornește o galerie betonata
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
executată galeria de deviere Runcu -Firiza, prin care se tranzitau debitele naturale din bazinul riului Runcu în bazinul riului Firiza. Astfel se suplimentau debitele regularizate în acumularea barajului Strimtori. Dela un baraj de priză amplasat pe riul Runcu pornește o galerie betonata de 2,2m diametru și de 8,3 km lungime, pînă în Valea Neagră , afluent al riului Firiza. Din cauza lungimii mari, galeria a fost atacată prin 5 puncte: două ferestre de atac dela capete și 3 puțuri intermediare cu
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
debitele regularizate în acumularea barajului Strimtori. Dela un baraj de priză amplasat pe riul Runcu pornește o galerie betonata de 2,2m diametru și de 8,3 km lungime, pînă în Valea Neagră , afluent al riului Firiza. Din cauza lungimii mari, galeria a fost atacată prin 5 puncte: două ferestre de atac dela capete și 3 puțuri intermediare cu adincimi între 70 și 130 m. A fost executată într 1968-1973. Constitue ultima etapă de extindere a sistemului hidrotehnic Runcu-Firiza. Acumularea creată de
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
și 3 puțuri intermediare cu adincimi între 70 și 130 m. A fost executată într 1968-1973. Constitue ultima etapă de extindere a sistemului hidrotehnic Runcu-Firiza. Acumularea creată de baraj regularizează debitele riului Runcu, suplimentind volumul de apă trtranzitat tot prin galeria Runcu- Firiza , în acumularea Strâmtori. Este un baraj de anrocamente , etanșat cu mască amonte din plăci de beton armat . Concepția aparține ing. Aristide Teodorescu ; finalizarea proiectului de execuție și a execuției lucrării, s-a făcut însă după pensionarea să. Pentru
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]