12,132 matches
-
Pierderile umane suferite de Corpul VII au fost uriașe - circat 27.000 de morți într-o singură lună. În timpul înaintării aliaților spre Rur, comandanții americani au recunoscut în sfârșit importanța barajelor de pe râu. Barajele erau obiective strategice importante, ele permițând germanilor să inunde valea Rurului și mai departe în aval, până pe valea Meusei și în zonele joase din Olanda. Deversarea apei din lacurile de acumulare ar fi întârziat mult ofensiva aliată și ar fi putut produce pierderi importante trupelor terestre care
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
13 decembrie, Corpul V, care ajunsese deja pe malul vestic al Rururlui, a primit ordin să organizeze un atac pornit din mai multe direcții, inclusiv din Ardeni, pentru cucerirea controlului asupra barajelor. Atacul aliat i-a luat prin surprindere pe germani dar, cum aceștia din urmă erau la sfârșitul pregătirilor pentru propria lor Ofensivă din Ardeni, rezistența celor din urmă a fost foarte eficientă. Pe 16 decembrie, germanii au lansat ultima ofensivă de proporții de pe frontul de vest, ceea ce a dus
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
pentru cucerirea controlului asupra barajelor. Atacul aliat i-a luat prin surprindere pe germani dar, cum aceștia din urmă erau la sfârșitul pregătirilor pentru propria lor Ofensivă din Ardeni, rezistența celor din urmă a fost foarte eficientă. Pe 16 decembrie, germanii au lansat ultima ofensivă de proporții de pe frontul de vest, ceea ce a dus la încetarea imediată a atacului american în acest sector. Operațiunea "Queen" nu a reușit să își atingă obiectivele foarte complicate. La începutul ofensivei, planificatorii aliați considerau că
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
doar faza de început a unei înaintări rapide în teritoriul Germaniei, spre Rin. După o lună de lupte, americanii ajunseseră doar la cursul Rurului. Ei nu au reușit să stabilească capete de pod pe malul de est al Rurului, în vreme ce germanii controlau încă capete de pod pe malul de vest și, lucrul cel mai important, barajele de pe râu. Controlul deținut de germani asupra barajelor asigura un mijloc rapid și ieftin pentru controlul unor teritorii vaste. Chiar și fără să ia în
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
la cursul Rurului. Ei nu au reușit să stabilească capete de pod pe malul de est al Rurului, în vreme ce germanii controlau încă capete de pod pe malul de vest și, lucrul cel mai important, barajele de pe râu. Controlul deținut de germani asupra barajelor asigura un mijloc rapid și ieftin pentru controlul unor teritorii vaste. Chiar și fără să ia în considerație ofensiva din Ardeni (care a fost o surpriză strategică totală pentru americani), planificatorii aliați estimaseră că un atac de amploare
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
la mijlocul lunii ianuarie. Wehrmachtul a reușit să întârzie înaintarea americanilor spre Rur. Păstrarea controlului asupra aliniamentului Rururlui a fost considerată de maximă importanță pentru desfășurarea cu succes a Ofensivei din Ardeni. Preparativele pentru organizarea ofensivei au fost finalizate cu succes, germanii reușind să mobilizeze în secret efective importante, capabile să dea o lovitură inițială puternică. Pe 16 decembrie, aliații au fost luați total prin surprindere, iar germanii au reușit rapid să le spargă frontul. Târziu, în perioada 14-26 ianuarie 1945, așa-
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
succes a Ofensivei din Ardeni. Preparativele pentru organizarea ofensivei au fost finalizate cu succes, germanii reușind să mobilizeze în secret efective importante, capabile să dea o lovitură inițială puternică. Pe 16 decembrie, aliații au fost luați total prin surprindere, iar germanii au reușit rapid să le spargă frontul. Târziu, în perioada 14-26 ianuarie 1945, așa-numitul „triunghi Roer” a fost curățat de trupele germane în cadrul Operațiunii " Cocoșul de Munte (Blackcock)" și, mult mai târziu, în februarie 1945, aliații au reușit să
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
1945, aliații au reușit să forțeze cursul Rurului. Drumul spre Rin era deschis în sfârșit. Ofensiva din Ardeni a demonstrat lipsa perspectivei strategice pe termen lung pentru Germania. Superioritatea aliaților în oameni și echipament nu a putut fi depășită de germani. apărarea cu succes a aliniamentului Rurului nu a însemnat decât o lungire a războiului, cauzând distrugeri suplimentare și pierderea de noi vieți omenești.
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo. Cele două operațiuni au fost subiect de dezbateri pentru multă vreme, existând păreri conform cărora sacrificarea garnizoanei britanice de la Calais a fost un preț prea mare plătit pentru reușita evacuării de la Dunkerque Pe 10 mai 1940, germanii au lansat o ofensivă împotriva Franței, Belgiei și Olandei. În doar câteva zile, un puternic corp de blindate german a reușit să realizeze o străpungere a centrului frontului francez lângă Sedan și a continuat înaintarea în forță spre vest. Pe
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
o ofensivă împotriva Franței, Belgiei și Olandei. În doar câteva zile, un puternic corp de blindate german a reușit să realizeze o străpungere a centrului frontului francez lângă Sedan și a continuat înaintarea în forță spre vest. Pe 21 mai, germanii au cucerit Abbeville la vărsarea râului Somme, reușind astfel să izoleze unitățile militare aliate din nordul Franței și Belgia de restul trupelor din sud. Grupul de tancuri, în frunte cu XIX Panzerkorps de sub comanda generaluluiHeinz Guderian, a efectuat o manevră
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Expediționar Britanic (BEF), Marele Stat Major Imperial s-a folosit de experiența pe care o căpătase în prima conflagrație mondială. BEF folosise „porturile Canalului” ca principale baze logistice, chiar dacă ele se aflau la doar 30-40 km de linia frontului. Dacă germanii ar fi reușit în timpul Ofensivei din primăvara anului 1918 să străpungă liniile aliate și să cucerească aceste porturi, sau dacă doar ar fi reușit să le amenințe funcționarea, trupele britanice s-ar fi aflat într-o situație disperată. Din acest
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
unor bombardamente tot mai puternice, care au dezorganizat mișcările armatei și o confuzie generală, coloanele militare fiind stânjenite de coloanele de refugiați care se îndreptau spre oraș și cele ale refugiaților care încercau să părăsească portul. Pe 20 m ai, germanii au cucerit orașul Abbeville pe râul Somme, preluând controlul asupra ultimului pod peste râu pe drumul spre țărm, izolând practic BEF în Flandra și Picardia, fără nicio legătură cu bazele logistice. Responsabilii militari britanici au hotărât să transfere în mare
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
grosul regimentului de tancuri a înaintat spre sud. Tanchiștii britanici au întâlnit la Guînes "Kampfgruppe" Kruger, o coloană formată din aproximativ jumătate dintre blindatele Diviziei I Panzer, care se apropia de Calais. Jumătate dintre tancurile britanice au fost distruse de germani în lupta de blindate care a urmat, iar cele care au supraviețuit s-au retras spre Calais. "Kampfgruppe" Kruger a continuat înaintarea spre Calais, declanșând seara atacuri împotriva celor efectivelor celor două regimente de proiectoare ale artileriei britanice, ale căror
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
atacate decât în a doua jumătate a după amiezii. În sprijinul unităților defensive, insuficient de puternice în această parte de sud-vest, au sosit subunități amestecate. Apărătorii au rezistat atacului până la căderea nopții, când luptele au luat o puază. Regimentul 59 german nu a putut să ia cu asalt pozițiile aliate până seara, pentru că au trebuit să înlocuiască unitățile Diviziei I Panzer. În timpul acelei zile, Nicholson a vorbit la telefon de mai multe ori cu responsabilii Ministerului de război, raportând evoluția luptelor
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
mai scurt, care cuprindea doar partea de nord a zidurilor fortificațiilor. Regimentul al 60-lea de infanterie era însărcinat cu apărarea orașului vechi. Cea mai importantă construcție defensivă a frontului lor era formată dintr-un canal și, datorită faptului că germanii nu au acționat rapid după retragerea britanicilor, aceștia din urmă au avut suficient timp pentru fortificarea podurilor și caselor de pe mal. Retragerea acestui regiment a lăsat Brigada de infanterie din cealaltă parte a portului într-o poziție mai puțin bine
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Nicholson și-a mutat cartierul general din clădirile Gării Maritime în citadela orașului. Aici au fost transferați și o parte a pușcașilor marini care sosiseră în timpul nopții din Chatham. După o pregătire puternică de artilerie, Schaal a reluat dimineața atacul. Germanii au fost respinși, iar în după amiaza aceleiași zile a fost instituită o scurtă încetare a focului. În timpul acesteia, Schaal a făcut mai multe propuneri pentru capitularea unităților aliate. Una dintre aceste propuneri au fost înaintate de primarul orașului, care
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
vizitat pe Schaal și i-a sugerat încetarea acțiunilor ofensive pentru ca să permită regruparea forțelor, mai înainte de asaltul final. Schaal era foarte încrezător că atacul pe care urma să îl declanșeze avea să fie încununat de succes. În după-amiaza acelei zile, germanii au traversat podurile peste canal și au intrat în oraș prin nord. Citadela a capitulat. Infanteriștii regimentului 60 au primit ordinul "„fiecare pentru el”", dar puțini dintre ei au reușit să se evacueze. În cealaltă extremă a portului, Brigada de
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
infanterie a fost obligată să se retragă în jurul bastionului 1, de la nord de Gara Maritimă, unde a organizat o ultimă linie de rezistență. Nicholson a capitulat alături de militarii din prejma sa în citadelă în jurul orei 16:00. În afară de militarii britanici, germanii au mai luat prizonieri militari francezi și belgieni rătăciți de unitățile lor, care luaseră parte puțin sau chiar deloc la lupte. Peste 3.000 de militari britanici și aproximativ 700 de francezi au fost luați prizonieri. Câțiva militari aliați, printre
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
cu Italia la proba de floretă și s-a rămas cu medalia de argint, după ce Gaudin a pierdut asaltul său cu italianul Giulio Gaudini. A ajuns în faza finală la floretă individual, dar a fost lovit neintențional cu pomoul de germanul Erwin Casmir și a fost făcut KO. Reanimat cu aspirină, coniac și masaje, s-a calificat pentru barajul final și a cucerit primul său titlu olimpic la individual, la vârsta de 41 de ani. S-a retras de oboseală din
Lucien Gaudin () [Corola-website/Science/334599_a_335928]
-
botezată Brigada Internațională de Eliberare, a fost formată doar din combatanți străini. Bazele brigăzii au fost puse de către membri ai MLKP inspirați de Brigăzile internaționale care au luptat în timpul Războiul Civil Spaniol. Brigada este compusă din luptători turci, spanioli, greci, germani, albanezi, circazieni, arabi, armeni și lazi. Se cunoaște cu siguranță că cel puțin un canadian, Brandon Glossop, fost membru al Diviziei de Infanterie Ușoară Prințesa Patricia, a luptat alături de Leii Rojavei. Mai mulți australieni, inclusiv fostul sindicalist și politician Matthew
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
presiune și alte caracteristici ce țin de mediul ambiant (materialele înconjurătoare și altele). Conceptul, studierea sa teoretică precum și realizarea sa practică sunt importante mai ales în armelor nucleare. Fisiunea nucleară a fost descoperită la data de 17 decembrie 1938 de germanii Otto Hahn și asistentul său, Fritz Strassmann, respectiv explicată teoretic în ianuarie 1939 de alți doi fizicieni germani ai timpului, Lise Meitner și nepotul său, Otto Robert Frisch. Ideea numirii procesului de fisiune nucleară se datorește lui Frisch, prin compararea
Masă critică () [Corola-website/Science/334677_a_336006]
-
pe Vahlen este de a elibera un informator britanic dinăuntrul fortului Rifugio. Omul, pe nume Brauer, îi spune despre întâlnirile ofițerilor din oaza Siwa, în vestul Egiptului. Fairburne, a cărui cariera i-a câștigat renumele de "Wüstengeist" (Fantoma Deșertului) la germani, se infiltrează în oraș și află despre planul ofițerilor de a-l trăda pe Vahlen în favoarea lui Hitler; aceasta urma să se întâmple prin trimiterea jurnalului personal al lui Vahlen la Berlin. Fairburne îl omoară pe ofițerul însărcinat cu această
Sniper Elite III () [Corola-website/Science/334696_a_336025]
-
omoară înainte de a scăpa din bază, cu glonțul pe care l-a luat din arma lui Brauer. Informațiile procurate de Fairburne despre "Ratte" fac ca USAAF și RAF să înceapă Bătălia de pe Ruhr, iar efectele Operațiunii "Chastise" îi forțează pe germani să abandoneze munca la proiectul "Ratte". Pe 21 iulie 2014, Rebellion a anunțat un nou pachet DLC pentru "Sniper Elite III". Acest pachet adăuga trei misiuni noi, în una dintre ele jucătorul trebuind să-l salveze pe Winston Churchill de la
Sniper Elite III () [Corola-website/Science/334696_a_336025]
-
durată scurtă de existență au deschis calea unor noi utilizări ale substanțelor radioactive în biologie, pe care le-a explorat împreună cu de Hevesy, publicând împreună mai multe articole. Universitatea din Berlin i-a anulat în 1938 doctoratul. În aprilie 1940, germanii au ocupat Danemarca. Când naziștii au început în septembrie 1943 să-i strângă pe evreii danezi, Levi a fost una dintre miile de evrei care au fugit în Suedia. Tot restul războiului, a lucrat pentru biologul John Runnström la Institutul
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
Gefangenenlager"). A fost populat în special cu ofițeri englezi, dar și cu soldați din trupele coloniale. Lagărul 1 era condus de căpitanul Karl Niemeyer. Lagărul 2 era un lagăr de internare ("Internierungslager") destinat civililor deportați din statele inamice și civililor germani și era condus de generalul maior Plugradt. Cele circa 100 de barăci aveau capacitatea de a găzdui 10.000 de prizonieri, dar numărul maxim de prizonieri internați nu a depășit 7.000. În acest lagăr au fost deportate în ianuarie
Lagărul de prizonieri de la Holzminden () [Corola-website/Science/334753_a_336082]