12,849 matches
-
poate adevărat pentru oameni copți, trecuți prin ispitele vieței; dar mie unuia nu-mi venea nici o idee în minte. Eram cu desăvârșire astupat, zăpăcit, prostit. Puteai să-mi dai cu ciocanul în cap, nu sărea o scânteie care să-mi lumineze întunericul, să-mi arate poarta de scapare. În acest hal, am ieșit în uliță în puterea nopții, pe când dormeau și cocoveicile 172 prin cotloanele lor și... O, sfântă Troiță! Ce întâmplare! Ce fericire!... Mi s-a luminat deodată dinaintea ochilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care să-mi lumineze întunericul, să-mi arate poarta de scapare. În acest hal, am ieșit în uliță în puterea nopții, pe când dormeau și cocoveicile 172 prin cotloanele lor și... O, sfântă Troiță! Ce întâmplare! Ce fericire!... Mi s-a luminat deodată dinaintea ochilor... Se vede că este un Dumnezeu pentru copii, bețivi și mincinoși. Tocmai în momentul când mă credeam pierdut trecea un birjar cu trăsura goală pe dinaintea casei, un moscal cu care adeseori mă preumblasem la Copou, picior peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mine. Chipul cel blond și diafan care mi-a dat cei întăi fiori de iubire, care m-a inițiat cu tainele unui rai sufletesc necunoscut mie pănă atunci, mi-a rămas neșters în închipuire ca o dulce vedenie ce-mi luminează și astăzi căpătâiul de noapte, ca un cântec ce-mi vine dintr-o lume dispărută; ca o poveste fantastică născută din pătura vremurilor, care-mi redeșteaptă primele vibrări ale inimei mele feciorești. Apoi mai târziu, după ce am ieșit din pelincele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă bronza; dar despre asta, altă dată. Nu pot Încheia decât parafrazând pe simpaticul meu concurent la emisiune, prieten al liliecilor, domnul profesor Valenciuc: nu prigoniți pisicile negre; mâine-poimâine pisicile vor fi negre nu numai noaptea. Dar ziua, Soarele va lumina o natură, cu sau fără voia noastră Întrucâtva deosebită, așa cum e de pildă a noastră față de cea din mezozoic, dar la fel de diversă și vie, ba chiar mai mult. Va trebui Însă să ne adaptăm noi Înșine, odată cu mediul pe care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
rând absorbită, ceea ce cere ca ea, lumina, să aibă culoarea complementară celei a substanței ce-o absoarbe. Or, clorofila, fiind verde, absoarbe doar lumina roșie. Iar lumină roșie nu are la dispoziție decât la răsăritul și apusul Soarelui, adică atunci când lumina parcurge un drum mai lung printr’o atmosferă cu transparență selectivă, și mult mai puțin În restul zilei. De ce atmosfera e transparentă pentru lumina roșie, vom vedea mai departe. Aceste caracteristici, avantajoase (precum fotosinteza) ori dezavantajoase (precum neconcordanța cu lumina
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
deci o pierdere de energie, când și așa omenirea suferă de “foamete” energetică? Și totuși, trebuie. Pentru simplul motiv că, deși nepoluantă și comodă ca atare În utilizare, energia electrică are un mare păcat: nu poate fi stocată; iar Soarele luminează doar o jumătate dezi și, pentru unele dintre utilizările energiei, precum iluminatul, ea este necesară exact noaptea... Poate de asta e atât de comodă folosirea combustibililor fosili, deși poluanți, ei nefiind altceva decât o formă stocată de energie solară. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe toți. O astfel de strădanie, ce corespunde acelui "om puternic" văzut de C. Dimitrescu-Iași ca "un vulcan de pasiuni animat de un ideal", corespunde pe deplin condiției poetului și condiției profesorului. Și poezia, și educația transformă știința în conștiință, luminează obscuritatea ce ne înconjoară, ne purifică, ne conduce în abisul adevărului, din boboc ne face floare, din crisalidă devenim fluture. Dar fiecare privim și primim larma vrăjită a lumii dinspre limitele care ne împresoară și ne delimitează un prizonierat: al
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rău va fi chiar de aceia care nu au milă de animale; era încredințată că așa stă scris în Cărțile Sfinte și, de aceea, când rostea cuvinte din Scriptură, chiar din acelea neînțelese, fața ei exprima milă, bunătate și se lumina toată” . Pentru a găsi o scuză lipsei de credință, oamenii din povestirile lui Cehov o pun pe seama sărăciei. Sărăcia este cea care nu le dă voie să se gândească la Dumnezeu și nu le permite să facă fapte bune pentru
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
exemplu cu o persoană importantă care cheamă un prieten și-i spune: „am o problemă încurcată și am mare nevoie de părerea ta. Iată care este problema”, după care a început să prezinte problema. Pe măsură ce avansa cu descrierea problemei, se lumina la față și dintr-odată a exclamat: „îți mulțumesc, dar nu mai e nevoie, acum îmi este clar ce trebuie să fac, totul îmi este clar”. Iată cum vorbirea, destăinuirea, prezentarea concretă și ordonată a unei situații în fața unui prieten
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
veneau mai deveme și se ascundeau în copaci, de unde fără a fi văzuți, observau și cronometrau munca disperată a oamenilor. Am discutat cu un deținut care lucra ca un fel de șef de echipă, om cu o figură distinsă și luminată de intelectual. La despărțire, i-am întins mâna, dar el s-a retras cu spaimă în ochi. Am aflat ulterior că nu avea voie să dea mâna cu civili, risca pedepse mari, desigur că prin neștiința mea puteam să-i
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
puternice. Se făcea că am ajuns pe furiș la o poartă închisă aflată într-un zid înalt și mare. Am privit cu teamă prin gaura cheii și am văzut în partea cealaltă spații mari, cu construcții mari, frumos și bogat luminate în noapte... Era lumea liberă la care visam... Era perioada când în România erau luminile stinse peste tot, străzile întunecate, trecerile de pietoni neluminate, automobilele trebuiau să circule doar cu lumina lanternelor, nu se admitea nici măcar faza scurtă (de întâlnire
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
consiliu ministerial, alcătuit din greci. Cu toate acestea, adevărata putere în guvern se afla în mîinile regenților, mai ales înainte ca Othon să devină major. Bine pregătiți pentru îndeplinirea îndatoririlor lor, oficialii bavarezi au încercat să introducă un sistem administrativ luminat după modelul celor mai bune guverne monarhice. Ei și-au împărțit sarcinile. Maurer era preocupat în special de elaborarea unui cod de legi, de problemele bisericii și de educație, Heideck se ocupa de organizarea forțelor armate, iar Abel răspundea de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
morfologic asemenea gorganelor , tocmai pentru a-l feri de intemperii și hazarde naturale. La orele 6 ale dimineții, trebuia să fim în cimitir, ori pentru asta, ne sculam la 3 dimineața și plecam pe la 3:30-4:00. Toate ulițele erau luminate de felinare, lampioane și lumânări, oamenii mergând în tăcere pentru că n aveam voie să vorbim. Doar noi, nepoții, mai deranjam din când în când tăcerea rândurilor și cumințenia deplasării. La întoarcere acasă, după o masă consistentă, cei mici ne culcam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu piere Și nici nu va pieri II. Reînvie-n mine tot trecutul Plin de tinerețe și avânt Glasul celor ce și-au dat tributul Iarăși ne trimite-al lor cuvânt Peste soarta noastră neclintită Orișice furtuni se vor zdrobii Luminând a neamului ursită Soarele din nou va răsării Români fiți gata când veți auzii Semnalul care vă va dezrobii Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa Căci tot
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este obligatoriu să faci o plimbare cu vaporașul pe „Marea dintre munți”, adică Lacul Izvorul Muntelui, cunoscut de noi toți sub numele de Lacul Bicaz. Acesta își dezvăluie frumusețea vara, când razele luminează apa, cerul oglindindu-se în această minunată „mare”. De la locul de închiriat bărci, până la baraj, este un drum extraordinar de relaxant. De pe baraj, ai o priveliște impresionantă către Masivul Ceahlău, către Valea Bistriței sau către Lac. Acolo te simți în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și după mai mulți ani, Înaltul de stat și cu plete dacice, bunul la suflet neica losif, fratele mamii, cătană la Solferino pentru drăguțul de-mpărat: La Solferino devale Mere-un ghinărar călare și tot strigă-n gura mare: Împărate luminate Cu cătane ne-nvățate, Pune pace, nu te bate, Că-ți chier cătanele toate. șI TOT AICI MAI TRĂIESC ÎNCĂ VĂRUL ION, VÂNĂTORUL șI „pocăitul“ dârz Întru Christos, Întors din Cleveland cu dolari greu munciți, cum și verișoara Bucura, Întoarsă din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
purtată, până mai ieri, la butonieră, astăzi scoasă și pusă deoparte. Sărmană memorialistică românească, cu ce Întâmplări și lume Îi este uneori dat să se ocupe! Aduceți-vă dar aminte de zilele mai de mult, În care, după ce ați fost luminați, ați răbdat grea luptă de suferințe. Apostolul Pavel, [Epistola] către Evrei, 10, 32 NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ - MAI MULT DECÂT, MAI TÂRZIU, Ideea Europeană - a adăpostit o seamă de scriitori evrei; și asta Într-o vreme când colaborarea acestor scriitori la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mine in momento concubitus printr-o gaură și cu un ochean măritor, care m-ar fi apropiat cu fesele mele drept lângă nasul lui. Mă poftește cucoana Într-o cameră cu pardoseala și tavanul din sticle multicolore, care s-au luminat brusc În cinstea mea, intonându-mi-se totdeodată, printr-o mecanică muzicală, un imn de bun sosit, ceva-ceva cum ar fi marșul nupțial din Lohengrin. Să fie acesta lupanarul despre care am auzit sau poate vreun templu al unei secte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Costică Beldie l-a apostrofat: „Bine, mă, Mircea, tu ești nebun? Ce zice nevas tă-ta?“, el i-a răspuns: „Lucreția e Lucreția“ și a schimbat tema discuției. Din imperiul umbrelor, Lucreția l-a urmărit pe Mircea Flo rian până la moarte, luminându-i clipele de restriște și ali nându-i suferințele pe care marele filozof le-a cunoscut din plin mai târziu. Constantin D. Beldie, fratele mai mare al Lucreției, a fost un prieten intim al lui Mircea Florian și coleg de liceu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a nu-l face de băcănie În fața obștei. Mărturisindu-i păcatul duhovnicului În chiar timpul Liturghiei, m-am Împărtășit cu strângere de inimă, pentru că mă știu În continuare nevrednic, dar sper ca Bunul Dumnezeu să mă ierte și să mă lumineze, așa cum a făcut-o și azi, când, după slujbă, am rămas doar cu Îngerul păzitor, de urât mai ținându-mi și câinii pe care Îi mai aud prin incintă. Deși cu oarecare teamă, m-am descurcat ceva mai bine la
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
trecea ăstuia prin cap și care, de când se scosese bătaia din „meniul“ zilnic al deportaților, cam șoma, se cam plictisea. Comandantul a rămas câteva clipe derutat, fusese prins pe picior greșit, chiar, ce nume să-i dăm? Curând, s-a luminat la față: -Uite, bă, să-i zicem Vlăsie, tot cu v, e o pădure pe aici, Vlăsie e nume bun. Scurt, în trei zile, mai marii coloniei i-au și schimbat tatei numele, chiar și în acte, ordinul s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Biță. După câteva minute, băiatul a fost în stare, în sfârșit, să lege cuvintele: -Tovarășe profesor, eu și prietenul meu Mircea, Mircea Popescu, am dat pe malul Dunării, la Bașcov, peste un înger. E adormit pe plajă, e uriaș și luminează. Domnul Pârvulescu l-a fixat cu privirea sa pătrunzătoare pe elev: a priceput imediat că nu minte, avea știința să descopere pe fața oamenilor gândurile lor de adâncime. Profesorul de latină, cu o ținută impunătoare, s-a ridicat de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
înainte de miezul nopții. A coborât din mașină. Toți au luat poziția de drepți. Mai--marele regiunii le-a dat pe loc repaus: era îngândurat, preocupat de ființa aceea imensă care dormea pe plajă. S-a apropiat, i-a dat ocol: îngerul lumina ca un lingou de aur sau lumina așa cum văzuse prin filme că strălucesc noaptea orașele capitaliste... Fanache, observând că șeful e în dispoziție bună, a crezut potrivit să-i expună teoria lui: -Tovarășe prim-secretar, aici și-au băgat coada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se acordă o mare șansă, acu practic te integrezi în societate, să nu ne faci de râs, a mai adăugat comandantul vorbind fără chef. (Numai când pronunțase cuvântul „integrezi“, de care era foarte mândru căci îl învățase de curând, se luminase o clipă la obraz. Apoi se întunecase la loc.) Comandantul i-a întins tatei hârtiile care consfințeau transferul și i-a strâns mâna cu un aer vădit scârbit. Tata i-a mulțumit, deși era evident că nu lui i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fumat fără să zică nici el nimic. La un moment dat, pe stradă s-au auzit pași: în sinea lui, tovarășul Cameniță se bucura, trecătorul precis are să dea cu ochii uluit de îngerul cel uriaș, de bizara făptură, în curtea luminată de becuri puternice se vedea ca-n palmă, ca ziua, precis are să dea cu ochii de înger și tovarășul Cameniță va avea un martor, cineva care îl zărise pe înger, cineva care, la o adică, o să confirme că îngerul fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]