11,906 matches
-
sau 1385 - 23 septembrie 1386), este fiul lui Radu I și frate vitreg al lui Mircea cel Bătrân. În general se acceptă teoria conform căreia nu a fost asociat la domnie, succesiunea acestuia având loc după decesul părintelui său. Ultima menționare conform căreia Radu I mai era încă în viață este din anul 1380, iar prima menționare ca voievod a lui Dan I provine din 31 august 1385, pe un clopot donat de un jupan Dragomir mănăstirii Cotmeana pe care apare
Dan I () [Corola-website/Science/298643_a_299972]
-
cel Bătrân. În general se acceptă teoria conform căreia nu a fost asociat la domnie, succesiunea acestuia având loc după decesul părintelui său. Ultima menționare conform căreia Radu I mai era încă în viață este din anul 1380, iar prima menționare ca voievod a lui Dan I provine din 31 august 1385, pe un clopot donat de un jupan Dragomir mănăstirii Cotmeana pe care apare o inscripție din care aflăm că acest eveniment s-a petrecut „[...]în zilele binecredinciosului domn Io
Dan I () [Corola-website/Science/298643_a_299972]
-
lupte frecvente și violente cu vărul sau Dan al II-lea, în intervalul dintre acestea găsindu-și adăpost și sprijin peste Dunăre la otomani unde, de câte ori avea prilejul, revenea cu trupe noi în încercarea de a-și relua tronul. Ultima menționare a sa este din primăvara lui 1427, când Dan al II-lea revine cu armată din Transilvania reluând tronul și, probabil, ucigându-l. Despre poreclă:
Radu Praznaglava () [Corola-website/Science/298641_a_299970]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (57,78%), dar există și minorități de reformați (33,26%) și baptiști (3,98%). Pentru 1,97% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: Prima menționare documentară a satului Căpușu Mare este din 1282. În Evul Mediu sat preponderent maghiar, aparținând episcopatului ardelean, apoi domeniu latifundiar al Gilăului.
Comuna Căpușu Mare, Cluj () [Corola-website/Science/299558_a_300887]
-
timpului astfel: Din punct de vedere confesional evoluția demografică a fost următoarea: Următoarele obiective istorice din Aghireșu au fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010: Prima menționare documentară a satului Aghireșu este din 1263. În Evul Mediu a fost un sat preponderent maghiar, aparținând Abației Benedictine de la Cluj-Mănăștur. Satul Aghireșu Fabrici are stație de cale ferată, iar în satele Aghireșu, Dorolțu, Leghia și Macău există halte.
Comuna Aghireșu, Cluj () [Corola-website/Science/299566_a_300895]
-
fost lăsată descoperită în curtea vecină cu cea a școlii, marcată de o colonetă ce reproduce inscripția de pe borna kilometrică din anul 108, însă acum micul sit este acoperit de deșeuri. Aici a fost centrul unei unități spaniole ecvestre. Prima menționare documentară a satului Aiton cu numele "Villa Ohthunth" este din 1320, iar în 1329 cu toponimul "Ahthon". Din 1456 apare sub denumirea actuală "Ayton" . În 1658 localitatea a fost arsă la o invazie a turcilor și tătarilor. În secolul al
Comuna Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/299567_a_300896]
-
ortodocși (74,12%), dar există și minorități de greco-catolici (11%), reformați (7,56%), penticostali (2,5%) și baptiști (1,19%). Pentru 2,75% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: Prima menționare documentara a satului Borșa este din 1216 sub denumirea de "Bursă". A fost reședința plasei Borșa. Printr-un document emis de regele Ludovic I (1326-1383), datat 1337, sătul Borșa este donat familiei nobiliare Bánffy, care va rămâne proprietara satului până la
Comuna Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/299571_a_300900]
-
poalele de nord ale dealului omonim, pe cursul superior al râului Olpret. Până în data de 21 decembrie 1957 satul Bobâlna s-a numit "Olpret". Bobâlna se află la 20 km distanță de municipiul Dej și 80 km de Cluj-Napoca. Prima menționare documentară a satului Bobâlna este din 1332. Bobâlna este cunoscută îndeosebi ca fiind locul de unde a pornit răscoala de la Bobâlna în 1437, provocată de înăsprirea asupririi feudale și de măsurile excepționale luate de episcopul Gheorghe Lepeș în anul 1436. Cea
Bobâlna, Cluj () [Corola-website/Science/299570_a_300899]
-
neîndoielnic unei importante așezări rurale. În punctul „La Feredeu“, aflat la sud de sat, s-a descoperit, în anul 1878, un altar din piatră, închinat lui Aesculapius. Ansamblul descoperirilor din acest punct ar putea indica existența unei "villa rustica" . Prima menționare documentară a satului Căianu este din 1326, sub numele "villa Kalyán". Ulterior localitatea apare menționată ca "utraque Kályán" în 1457 și "Magiar Kályán" (1652). Sat cu populație majoritar maghiară, din secolul al XV-lea cu populația mixtă (maghiară și română
Comuna Căianu, Cluj () [Corola-website/Science/299572_a_300901]
-
vamă peste Someș, pod ce se afla în proprietatea mănăstirii (abației) benedictine (romano-catolice) de la Cluj-Mănăștur. Taxele încasate pentru trecerea podului constituiau principala sursă de venit a abației. Denumirea latină și maghiară a localității amintesc și astăzi de acest pod. Prima menționare documentară a satului Apahida este din 1263 cu numele "Apathida". Inițial sat cu populație majoritar maghiară {necesită citare}, devine după anul 1600 un sat românesc. Pe teritoriul comunei se află o întinsă așezare rurală și mai multe "villae rusticae"; în
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
jefui teritoriile imperiului. Alexios I trimite un corp expediționar în frunte cu un Kantakouzenos care înfrânge pe invadatori și restabilește ordinea în zonă. Același ofițer este pomenit în lucrarea Anei Comnena de mai multe ori, întotdeauna în termeni laudativi. Ultima menționare a acestui Kantakouzenos este din anul 1107 cu prilejul luptelor cu latinii cruciați în frunte cu Bohémond de Tarent. După acest capitol mențiunile despre membrii familiei lipsesc timp de aproape o jumătate de veac, când apare un Ioan Cantacuzino, general
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
după care trebuie efectuat botezul apare doar în acest citat al Noului Testament. În pofida numeroaselor convertiri relatate de Faptele Apostolilor sau de scrisorile pauline această formulare nu mai este menționată. Acolo unde actul botezului este descris mai amănunțit apare doar menționarea că el este săvârșit "în numele lui Iisus Hristos" (FAp 2,38 8,16 10,48 19,5 Rom 6,3 Gal. 3,27). Sfântul Petru cheamă oamenii la botez chiar în prima lui predică rostită în ziua cincizecimii: el le
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
din secolul al doilea, botezul prin stropire. El putea fi efectuat în această formă în situații în care afundarea completă în apa botezului nu era posibilă.(De ex. în caz de boală, în vremea persecuțiilor, în cazul morții inevitabile). Primele menționări documentare ale botezului copiilor se găsesc în regula canonică "Baptismus infantium" a Sfântului Ipolit. Acceptul acestei practici a fost destul de controversat. Unul dintre cei mai profilați autori care a combătut această practică a fost Tertulian. Aceiași teologi au dezbătut, în
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
cerințele propagandei sovietice, cenzurând în mod deliberat orice sursă care ar fi putut arunca lumină asupra crimelor NKVD-iste. Katyń a fost un subiect interzis în Polonia postbelică. Nu doar cenzura a reprimat toate referințele la masacru, dar chiar și menționarea atrocităților era primejdioasă. Katyń a fost șters din istoria oficială poloneză, dar nu a putut fi șters din memoria istorică. În 1981, sindicatul polonez Solidaritatea a ridicat un memorial care purta o inscripție simplă, „Katyń, 1940”. Acest monument a fost
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
cu el stingându-se dinastia Bogdăneștilor. Următorul domn asupra căruia istoricii cad de acord este Petru I Mușat, care își începe domnia, cel mai probabil în 1375, cu care începe dinastia Mușatinilor. Pentru perioada de interregn dintre 1373-1375 nu există menționarea unui domn cert, puținele surse disponibile menționând un „Costea Voevod”, un „Ștefan Voevod” și o „Margareta «Domina Valachie Minoris»”. Această stare de neclaritate și confuzie se datora după cum spunea Grigore Ureche tot lipsei surselor interne contemporane evenimentelor, pentru că "„... cunoaști-să că
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
lângă ea. În 1164 este menționat comitatul Dăbâca și comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia țării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului. Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier si apoi de o cercetare arheologică amanuntită inițiată in 1964 de către echipa
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
Transalpină (sud-estul Franței), Pannonia (vestul Ungariei), Boemia, Moravia și vestul Slovaciei. În plus, dovezile arheologice atestă pentru secolul al II-lea î.Hr. o extindere a populației celtice din Boemia (de unde erau originari a boii) până la valea Kłodzko în Silezia. Prima menționare a boilor în izvoarele istorice a fost făcută în contextul invaziei din 390 î.Hr. a galilor în nordul Italiei. Din cauza acestui eveniment, o parte dintre etruscii din regiunea Padului a emigrat, iar restul s-a amestecat cu populația celtică. După
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
a început să cugete la zădărnicia vieții omenesti, vârsând lacrimi pentru neajunsurile vieții. În zilele noastre, mormântul și trupul cuceritorului par a fi pierdute pe veci. Imediat după oficializarea creștinismului, în secolul al IV-lea, nu a mai apărut nicio menționare a mormântului. Realizările și domnia lui Alexandru cel Mare sunt prevestite și menționate în Biblie, în special în Cartea lui Daniel și Cartea Macabeilor. "* Și m-am uitat în vedenie și, când priveam, parcă eram în capitala Suza, care este
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
din împrejurimile orașului idică faptul că oamenii au locuit aici încă din Neolitic. Ca oraș, Sandomierzul datează de la începutul Evului Mediu, beneficiind de avantajul excelentei sale locații geografice, la vărsarea Sânului în Vistula, pe traseul unor importante rute comerciale. Prima menționare istorică a orașului datează de la începutul secolului al 12-lea, cănd cronicarul Gallus Anonymus l-a inclus, alături de Cracovia și Wrocław, printre cele mai importante orașe din Polonia. Testamentul (cca. 1115-1118) lui Boleslav al III-lea "Gură Strâmba", prin care
Sandomierz () [Corola-website/Science/297842_a_299171]
-
zona unde astăzi se află Kent și Insula Wight, printre altele, unde s-au stabilit. Ei au fost asimilați sau înlăturați de angli și saxoni. O scurtă notă despre "Dani" în „Getica” istoricului Jordanes este bănuită a fi o primă menționare a danilor, unul din grupurile etnice din care provin danezii actuali. Structurile defensive de la Danevirke au fost construite în etape începând cu secolul al III-lea, dimensiunile eforturilor de construcție în anul 737 fiind puse pe seama apariției unui rege danez
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
nr. 117 (Bielsko-Biala - Kalwaria Zebrzydowska Lanckorona). Tranzitul în masă este asigurată de autobuze ale Autorității intercomunale de tranzit (Miadzygminny Zaklad Komunikacyjny) Andrychów - Kety - Porabka, care are 18 linii, inclusiv 6 în Andrychów. Așezarea datează din secolul al XIII-lea. Prima menționare a a localității datează din 1344 în Obolul Sfanțului Petru (contribuție voluntară pentru susținerea Papei de la Romă), si a fost numit Henrychów (Eclezia Henrichov). Alte nume folosite pentru Andrychów în trecut sunt Indrzychow, si Gendrzychow. În timpul ocupației germane a Poloniei
Andrychów () [Corola-website/Science/297950_a_299279]
-
mai prost decât cei străini, cu contracte cu clauze și precizări defavorabile artiștilor, pe care aceștia nu le cunosc sau nu le înțeleg, cu plăți întârziate pe termen nelimitat, și uneori neonorate, și exemplele ar putea continua la nesfârșit[5]. Menționarea, măcar în treacăt, a acestei situații precare, care permite costurile de producție mai mici și înlesnește coproducțiile internaționale, ar avea potențialul, venind din partea unor persoane cu autoritate în critica și teoria de film, să atragă măcar atenția asupra problemelor. De
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
schimbat de-a lungul timpului, pe masura ce noi ramuri au fost incluse în studiul chimiei. Că și componența a istoriei științelor, etimologia termenului de ""chimie"" este considerată a fi una diversă, fără a se fi ajuns la un anumit consens. Prima menționare a termenului de "chimie" este atribuită lui Diocletian în anul 296, în momentul când ordona incendierea cărților locuitorilor din Alexandria, privind modul prin care aurul și argintul pot fi replicate; cu toate acestea, este posibil ca această menționare făcută de
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
consens. Prima menționare a termenului de "chimie" este atribuită lui Diocletian în anul 296, în momentul când ordona incendierea cărților locuitorilor din Alexandria, privind modul prin care aurul și argintul pot fi replicate; cu toate acestea, este posibil ca această menționare făcută de Dioclețian să fie o simplă legendă Se considera că termenul provine din cuvântul arab "al-kīmīă" (الكيمياء), ce desemna acel set timpuriu de practici care îngloba elementele chimiei, metalurgiei, astrologiei, astronomiei, misticismului și medicinii; obiectul principal al alchimiei era
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
motivul exact nefiind cunoscut. Ramses II a continuat munca tatălui său și a construit o serie de noi temple. Perioada domniei lui Ramses II era adesea considerată a coincide cu Exodul israeliților din Egipt. Nu s-a găsit însă nici o menționare a evenimentelor exodului așa cum este descrisă în Biblie, în istoria Egiptului și nici vreo dovadă arheologică. Cu toate că s-au ținut și păstrat descrieri amănunțite a tuturor evenimentelor din regat (chiar și descrierea fugii din Egipt a doi condamnați neînsemnați), nu
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]