KorAP: Find »[drukola/base=neașteptat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...459 460 461 ...466 >

11,642 matches

Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343

literare, asupra modelului interpretativ specific fiecărei paradigme. În puținele cazuri (C. Bell, 1997; J. Maisonneuve, 1988; M. Segalen, 1998) În care această perspectivă trece În plan secund, tratarea diverselor tipuri de ceremonii este sumară și incompletă (spre exemplu, În mod neașteptat, Catherine Bell ignoră un rit de amploarea pelerinajului!). În schimb, literatura de specialitate cunoaște nenumărate lucrări consacrate diverselor tipuri de comportamente rituale sau de constructe mitice. Cele mai multe sunt descrieri etnografice ale manifestărilor simbolice specifice unui colectivități sau unui grup de

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
al XIX-lea, de la filosofi precum Plotin sau W. Schlegel la istorici ai religiilor precum M. Eliade sau W. Otto). Această poziționare culturală aparte ne ajută să Înțelegem de ce referirile la mit abundă (și ele se găsesc În cele mai neașteptate și incompatibile locuri), În timp ce studiile consacrate exclusiv conceptului de mit sunt foarte rare (M. Detienne, 1997a; W. Doty, 1986; G.S. Kirk, 1970; Th. Sebeok, 1972; M. Untersteiner, 1972; A. Von Hendy, 2002). Acest gol este suplinit (parțial) de articolele dedicate

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
ci felul În care este folosită” (p. 20). Acțiunile vrăjitorești pot face rău individului (aduc boli, accidente, moarte, impotență bărbaților și sterilitate femeilor), bunurilor acestuia (provoacă boala sau moartea animalelor domestice, incendii care distrug acareturile sau recoltele, grindină sau ploi neașteptate), societății (molime, foamete, inundații) sau Întregii naturi. Sistemul vrăjitoriei creează o tensiune permanentă Între acțiunile de apărare și acțiunile de atac, acțiuni de prevenire și acțiuni de influențare. El instituie un ansamblu de referințe simbolice În care fenomenele naturale și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
persoane aflate În conflict cu acuzatorul. Cercetările au arătat că bănuiala de vrăjitorie cade adesea asupra unor rude, vecini sau persoane din anturajul imediat, despre care se crede că râvnesc la bunurile sau invidiază fericirea persoanei atinse de un rău neașteptat (J.B. Russell, 1987, vol. XV, pp. 415-420; A. Saunders, 1995, pp. 93-110). Ideea că vrăjitoria este o chestiune tipic feminină este o consecință a generalizării imaginii europene asupra fenomenului. În Africa, pe continentul american sau În Asia, vrăjitoria este atât

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
arhaice vezi M. Eliade, 1976, sau C. Ginzburg, 1996). Dacă dinamica internă a vrăjitoriei este proiectivă (anumite acte magice sunt performate pentru atingerea unui anumit țel), dinamica socială a vrăjitoriei se Întemeiază pe o mișcare retroactivă - un eveniment intervine pe neașteptate, iar comunitatea Îi identifică sursa Într-un act anterior de vrăjitorie, efectuat de o persoană din mediul social apropiat. Fenomenul de identificare a vrăjitorului sau vrăjitoarei poate conduce fie la acceptarea „normalității” vrăjitoriei, fie la puseuri de negare: atât În

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
realitate, se pare că Dichtlin spusese doar niște fraze ambigue). De asemenea, el o văzuse pe Anna stând În râu și Împroșcând apa cu picioarele. Ea Îi spusese că pescuiește, dar, imediat după aceasta, a avut loc o ploaie grea, neașteptată. Și un alt bărbat o suspecta pe Anna de provocarea furtunii. El a Întâlnit-o după ce Anna fusese la pescuit și ea i-a arătat niște nori negri, spunându-i că aceștia ar putea să provoace stricăciuni undeva (N. Cohn

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
N. Cohn, 1976, apud A. Saunders, 1995, p. 113). În acest proces lent de acumulare a „statutului” de vrăjitoare, cel mai important factor este ansamblul reprezentărilor colective, tradiționale, despre lume: spre exemplu, deoarece se crede că vrăjitoria este sursa furtunilor neașteptate și că acest lucru se produce prin manipularea magică a apei din râuri și lacuri, ploile neașteptate au fost asociate cu imaginea celor două femei pescuind (asumându-și o activitate masculină?). Prin așezarea celor două seturi de fapte Într-o

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de vrăjitoare, cel mai important factor este ansamblul reprezentărilor colective, tradiționale, despre lume: spre exemplu, deoarece se crede că vrăjitoria este sursa furtunilor neașteptate și că acest lucru se produce prin manipularea magică a apei din râuri și lacuri, ploile neașteptate au fost asociate cu imaginea celor două femei pescuind (asumându-și o activitate masculină?). Prin așezarea celor două seturi de fapte Într-o relație cauzală, ele au fost considerate sursă evenimentului nedorit („magia pare a fi o uriașă variațiune pe

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
h) interpretarea mecanică - cele mai variate forme de divinație se bazează pe manipularea diferitelor obiecte (de la pietre la bunuri casnice); i) interpretarea semnelor naturale - formele plantelor, mișcările copacilor, schimbările meteorologice, traseul astrelor etc.); j) alte forme de divinație (precum moartea neașteptată). La rândul său, Evan M. Zuesse (1987b, vol. IV, p. 376) propune o tipologie Întemeiată pe trei mari familii: a) divinația intuitivă (presentimente, viziuni ale persoanelor charismatice); b) divinația prin posesiune (forțele superioare transmit mesaje prin manifestări ale naturii - mișcările

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
și moarte, despre trup și suflet, despre sănătate și boală, despre terapie și vindecare. În bibliografia antropologică, se folosește deseori sintagma „rituri de suferință” (ritual of affliction), propusă de Victor Tuner (1967). Aceasta se referă la suferințele produse de intervenția neașteptată și răuvoitoare a unei puteri (divine sau umane) În viața unei persoane. Intervenția provoacă boli obișnuite sau boli stigmatizatoare (nebunia, spre exemplu) sau alte nenorociri. Pentru a scăpa de ele este nevoie de rituri de purificare, vindecare sau gonire a

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
la vindecare, cât la adaptarea bolnavului cu noua situație, eventual la integrarea sa În comunitatea altor bolnavi: „În aceste cazuri, accentul se pune pe Învățarea și acomodarea cu suferința, mai mult decât pe vindecare. Suferința este transformată dintr-un eveniment neașteptat și neinteligibil, Într-o rutină și un handicap, de obicei acceptabile” (V. Skultans, 1987, vol. I, p. 53). Ritul vindecării propriu-zise comportă numeroase activități magico-ritualice. În primul rând, este vorba despre identificarea cauzelor și agenților bolii, cel mai adesea prin

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
viața gospodăriei ar fi fost În pericol să se prăbușească. Riturile de protejare (apotropaice) reprezintă a doua categorie importantă: ele implicau acte de abstinență (diverse forme de post), acțiuni de purificare, practici magice de protejare Împotriva animalelor dăunătoare, a evenimentelor neașteptate, a fenomenelor meteorologice sau a figurilor malefice de tip mitologic: conform statisticii aceluiași autor, lupul era inamicul dominant (35 de zile ținute pentru lup), urmat de grindină (19 zile), tunete și trăsnete (11 zile), boli În general (15 zile), foc

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
aluziv, Încărcate emoțional și motivate etic - astfel Încât ele pot da o anumită formă acțiunilor, În situații sociale critice (1977, p. 74). Așa cum vom vedea, pe durata stării de communitas, participanții la ritual pot efectua diferite experimente simbolice, pot realiza combinări neașteptate ale acestor rădăcini paradigmatice, pot crea narative mitice neașteptate și contestatoare, toate contribuind la o Îmbogățire simbolică a sistemelor culturale. La terminarea ritului, etapa de dezmembrare și de liminalitate Încetează, iar societatea intră Într-o perioadă de reconstituire a sistemelor

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
da o anumită formă acțiunilor, În situații sociale critice (1977, p. 74). Așa cum vom vedea, pe durata stării de communitas, participanții la ritual pot efectua diferite experimente simbolice, pot realiza combinări neașteptate ale acestor rădăcini paradigmatice, pot crea narative mitice neașteptate și contestatoare, toate contribuind la o Îmbogățire simbolică a sistemelor culturale. La terminarea ritului, etapa de dezmembrare și de liminalitate Încetează, iar societatea intră Într-o perioadă de reconstituire a sistemelor ei fundamentale (re-membering). După cum lesne se poate observa, schema

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
simboluri rituale, inversează sau parodiază realitatea profană prin mituri și povești, la fel genurile specifice divertismentului din societățile industriale, teatrul, poezia, romanul, baletul, filmul, sportul, muzica rock, arta, pop-art-ul etc., se joacă cu factorii componenți ai culturii, construind uneori combinații neașteptate, grotești, improbabile, surprinzătoare, șocante, experimentale (1982, p. 40). Liminalitatea și liminoidul coexistă În societățile moderne. Ele au În comun caracterul contestatar și subjonctiv. Alte note fixează Însă câteva deosebiri fundamentale: liminalitatea apare mai ales În societăți simple, „mecanice” În terminologia

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
iar dintre acestea, 4.075 sunt dedicate Fecioarei Maria, În virtutea credinței că ea fie s-a arătat acolo, fie a dat un semn al prezenței sale divine (icoana care lăcrimează, icoana apărută Într-un copac), fie a produs un lucru neașteptat, dorit de oameni, dar greu de atins prin mijloacele comune (M. Nolan, S. Nolan, 1989, p. 5). Cele mai multe dintre altarele consacrate Fecioarei Maria În lumea creștină și care fac obiectul pelerinajelor au drept punct de atracție o statuie sau icoană

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
adesea prin miracole. De obicei, este vorba despre un miracol inițial, prin care o anumită divinitate s-a arătat direct, Într-un vis sau prin intermediul unui obiect (icoană, statuie, lucru din natură) sau și-a manifestat puterea printr-un act neașteptat (vindecarea, salvarea dintr-o situație fără ieșire, oprirea unor fenomene meteorologice imuabile). Această minune este urmată apoi de o succesiune de alte miracole provocate de contactul cu locul miracolului originar: „Majoritatea sfinților venerați În felul acesta (prin pelerinaje - n. M.C.

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
p. 81), termenul oracol se referă „atât la o afirmație sau un răspuns de natură divină, referitor la evenimente viitoare sau la fapte necunoscute, cât și la locul În care asemenea afirmații sunt făcute”. Spre deosebire de profeție, care apare În mod neașteptat, printr-o revelație personală, oracolul presupune solicitarea unui agent uman, un ansamblu de rituri pentru aflarea răspunsului, un grup de specialiști care să traducă manifestarea divină și un loc, considerat favorabil pentru asemenea acțiuni. Altfel spus, oracolele reproduc structura și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
comportament. Așa cum spunea Victor Turner (1969), liminalitatea, ca antistructură, este, prin natura ei, subversivă: ea prezintă modalități ipotetice, posibile și dezirabile de reorganizare a societății, ea Îndeamnă oamenii să reflecteze asupra sensului și legitimității ierarhiilor și raporturilor sociale, propune combinații neașteptate, bizare, dar fertile, ale simbolurilor culturale, sugerând noi configurații și noi modalități de construire a edificiului social. Prin aceste atribute, riturile care creează intervaluri liminale pot fi interpretate ca „un loc al confruntărilor de orice natură, unde se Înfruntă discursurile

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
sub creația folclorică, fie ele magice, mitice, religioase, empirice, estetice etc. Stabilirea originii miturilor autohtone a generat o bogată literatură de specialitate. Metoda comparativă, aplicată fie cu rigoare științifică, fie fără nicun fel de limite conceptuale, a permis cele mai neașteptate conexiuni, uneori convingătoare, alteori excesive. Părerile cercetătorilor sunt Împărțite: riturile și temele mitice din folclor provin fie dintr-un străvechi fond local de tip proto-tracic, tracic sau geto-dacic (V. Avram, 1999; N. Brânda, 1991; N. Densusianu, 1986; V. Filip, 1999

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596

persoane, noi anticipăm cu imaginația apariția unei acțiuni mărețe și eroice și ne pregătim să o întâmpinăm, încordându-ne forțele psihice. Dar dintr-o dată în locul acțiunii mărețe și eroice pe care premisele și tonul povestirii o prevesteau, printr-o răsturnare neașteptată se produce o acțiune măruntă, meschină, stupidă, disproporționată cu așteptarea. Am fost înșelați și descoperirea înșelătoriei aduce cu sine o clipă de neplăcere. Dar această clipă este ca și depășită de cea imediat următoare, în care putem să renunțăm la

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
recunoscut în piesa O scrisoare pierdută, în automatismul unor personaje (Trahanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Pristanda), în jocul de marionetă al lui Dandanache, în numeroasele interferențe și repetiții, în caracterele rizibile, destule elemente prin care concepția sa despre râs se susține. Saltul neașteptat dintr-o sferă a spiritului într-una materială rizibilă, exemplificată de Bergson prin plastica imagine a unui orator care strănută, trimite cu gândul, de pildă, la ipostaza comică a Prezidentului, capul revoluției ploieștene evocată cu disimulată nostalgie în schița Boborul

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
desconsiderarea unității de idee și "lăsarea cuvintelor în libertate", profesată ulterior sistematic de Tristan Tzara. Nonanalogia, asociația ilogică sunt transferate și asupra personajelor care dobândesc o structură în zigzag (Leonida, Cațavencu), anunțând-o pe aceea a noneroilor farsei tragice 81. Neașteptată este descoperirea unei autentice rețete dadaiste între Sfaturile (1893) lui Caragiale: "Luați o jumătate de afirmare a unui ziar opozant și amestecați-o bine cu o jumătate de dezmințire a unuia guvernamental iată o rețetă adeseori bună pentru a afla

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
directă, exorcizatoare, cu tenebrele conștiinței, cu angoasele existenței. Pe o treaptă anterioară a umorului, așa cum indica de fapt și arhiva genealogică investigată de Addison, s-ar afla spiritul, Witz-ul. Ca și umorul, spiritul se bazează pe tensiunea creată de apariția neașteptatului, a cărei depășire provoacă plăcerea care conduce la râs sau surâs. Însă la umor tensiunea este datorată discrepanței dintre realități ale existenței concrete, în timp ce la spirit derivă din disonanțele din domeniul ideilor, puse în lumină prin operațiile de asociere contrastivă

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
Girimea. Profunzimea psihologică, sondată experimental în romanul Hortensiei Papadat-Bengescu, modifică substanțial componentele clasice ale tipului, asimilate atât de bine modelului caragialesc. Preluarea și prelucrarea originală a acestui etalon este realizată pe un plan superior de către Mircea Eliade, prin includerea unei neașteptate dimensiuni metafizice în caracterul personajului de această factură. Dacă la mediocrul Nae, iubirea simultană a două femei e un simplu capriciu aparent periculos, un viciu care-i stimulează șiretenia instinctului de conservare, la cerebralul Pavel Anicet din Întoarcerea din rai

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]