14,128 matches
-
posturile de la care au fost culese (acestea apar pe site-ul CNA-ului, în toate etapele monitorizării): doisprezece zile, locuitorii a doisprezece țări, doisprezece grade la Arad, doisprezece episoade etc. Chiar și acum câteva zile am auzit la radio următoarea propoziție: Din cauza furtunii, s-a întrerupt furnizarea de curent electric în doisprezece localități din județ. Extinderea formei de masculin a acestui numeral, în detrimentul celei de feminin, nu poate fi tolerată în asemenea contexte, pentru că numeralul, care are aici comportament de adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/85025_a_85811]
-
singularitatea fiecărei opțiuni individuale și valorizează unicitatea punctelor de vedere. -Analiza tematică permite o analiză transversală a tuturor interviurilor individuale și surprinderea unor structuri comune ale discursului (temele). -Analiza propozițională a discursului presupune aplicarea unor procedee specifice: împărțirea textului în propoziții (logice), identificarea referenților Tipul de analiză se alege în funcție de natura temei de cercetare, de scopul și ipotezele studiului. Analiza per interviu se utilizează mai ales în studiile clinice sau biografice, pe cînd celelalte tipuri de analiză de conținut permit stabilirea
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
să scriem, să facem adunări și scăderi. Deoarece ei ne corectau atunci când greșeam, am ajuns să stăpânim aceste deprinderi. Alta este situația în cazul deprinderii conversației. Am fost învățați cum să pronunțăm cuvintele și cum să înșirăm aceste cuvinte în propoziții, dar nimeni, niciodată, nu ne-a învățat cum sa comunicăm eficient cu ceilalți. Atunci când făceam greșeli, nu ni s-a arătat cum sa le îndreptăm, nici măcar nu ni s-a spus ca ar trebui sa corectam unele lucruri în această
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
el poziția de pe care negocia: dintr-una financiară, impersonală, într-una nemijlocit personală. Aceasta a dat rezultate și, la încheierea negocierilor, satisfacția a fost reciprocă. ACCENTUAREA CUVINTELOR Trecerea accentului de pe un cuvânt pe un alt cuvânt poate transforma complet înțelesul propoziției. Citiți propozițiile de mai jos, punând accentul pe cuvintele culese cursiv, și observați modificările înțelesului: "Eu trebuie să accept această slujbă". (Trebuie s-o accept eu mai degrabă decât dumneavoastră) "Eu trebuie să accept această slujbă". (Nu am altă alegere
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
de pe care negocia: dintr-una financiară, impersonală, într-una nemijlocit personală. Aceasta a dat rezultate și, la încheierea negocierilor, satisfacția a fost reciprocă. ACCENTUAREA CUVINTELOR Trecerea accentului de pe un cuvânt pe un alt cuvânt poate transforma complet înțelesul propoziției. Citiți propozițiile de mai jos, punând accentul pe cuvintele culese cursiv, și observați modificările înțelesului: "Eu trebuie să accept această slujbă". (Trebuie s-o accept eu mai degrabă decât dumneavoastră) "Eu trebuie să accept această slujbă". (Nu am altă alegere. ) "Eu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Sigur că aștept să-mi oferiți cele zece procente de reducere, ca de obicei" este un exemplu despre felul în care vorbitorul își propune opinia, precedată de "Sigur că", convins că interlocutorul împărtășește aceeași părere. "Sigur că" implică ideea că propozițiile care urmează vor reflecta practica obișnuită. Adesea servește ca o pârghie în promovarea propriului punct de vedere, dând de înțeles că toată lumea este de acord cu el. Atunci când un negociator afirmă: " Sigur că n-o să vă obligăm să respectați aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
o întrebare bună! Dar care este părerea dumneavoastră?", ceea ce ne permite să evităm o dispută. Două expresii care îi încurcă până și pe oamenii cu cea mai pozitivă gândire sunt: "De ce nu?" și "De ce n-am putea?", urmate de o propoziție afirmativă. "De ce nu neam duce la plajă?" îl determină pe interlocutor să caute inconștient motive împotriva mersului la plajă, în timp ce: "Hai să mergem la plajă!" îndeamnă la acțiune. "De ce nu pot să-mi iau liber azi, șefule?" îl determină pe
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
mod specific lumii afacerilor" înseamnă: "O să vă strâng cu ușa până când o să obțin tot ce pot obține". "Să spunem lucrurilor pe nume" este adesea o expresie introductivă care duce la: Afacerile sunt afaceri", atunci când o persoană are pretenții nerezonabile. Folosirea propozițiilor de tipul "dacă - atunci "poate permite unui cumpărător să scape de un comerciant prin emiterea unei astfel de pretenții. Dacă puteți livra totul până la sfârșitul lunii, atunci cumpăr" înseamnă că problema e pasată în terenul comerciantului. "Uite ce e" sau
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
cumpere cele necesare pentru tortul ce vreau să-l fac de ziua lui de naștere. ALAN: Când trebuie să vină autobuzul pentru aeroport? UN BĂRBAT: Trebuia să fi venit de zece minute. De obicei vine ia timp. (Notă: Această ultimă propoziție și mai ales sintagma "de obicei" este o informație necerută, dar valoroasă, pentru că arată că bărbatul respectiv a luat de multe ori autobuzul în cauză și călătorește des cu avionul. ) BRIAN: E agitat oceanul azi. AMY: Da, îmi aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
grozavi, pentru că se potrivesc cu costumul" b) A spune persoanelor pe nume Se știe, încă de pe vremea !ui Socrate și Platon, că majoritatea oamenilor cred că numele lor sună cel mai frumos în lume și sunt mult mai atenți la propozițiile în care acesta apare, în plus, a spune pe nume cuiva este un mod de a arăta că fiecare compliment adresat lui este construit anume pentru a i se potrivi. De exemplu: COMPORTAMENT: "Alan, sunteți un profesor excelent pentru că veniți
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
la asemenea cuvinte. Părea să vorbească despre el însuși, dar formulările la persoana a II-a puteau să dea impresia că vorbește despre Allan. Totul ar fi fost mult mai clar dacă și-ar fi asumat propriile afirmații, construind fiecare propoziție la persoana I: "Zi de zi mă chinuiesc muncind, simțindu-mă mizerabil și mă întreb, de ce trebuie oare să mă spetesc atât, când tot ce câștig e, de fapt, mai nimic? Așa că după o vreme îmi dau seama că nu
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
în ei" Al doilea pas: Să acceptăm observațiile critice După ce solicităm detalii și am aflat exact care simt obiecțiile celeilalte persoane, pasul următor îl constituie acceptarea criticii. Dar cum putem accepta o critică evident greșită? Simplu. Există două tipuri de propoziții de acceptare și putem folosi fie una, fie alta dintre ele, menținându-ne, în același timp, propria părere. Iată cele două opțiuni: a) Să acceptăm adevărul Dacă îi ascultăm într-un mod nedefensiv pe cei ce ne critică, ne vom
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
pușcăria care i-a permis creștinarea. Un paradox pe care îl va repeta alt fost pușcăriaș politic: Noica. Și el va elogia închisoarea pentru că - spune filosoful - aici a avut timp să își pună ordine în concepte. Trebuie luată din aceste propoziții lauda spiritului care în detenție găsește o justificare pentru a supraviețui și pentru a nu se umili. Spiritul care ajunge fie la conceptele filosofiei, fie la „credințoșenie”, după o formulă a lui S. Grațiat, se grăbește să desăvârșească Botezul (diaristul
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
emfatică în prim-planul textului a unei instanțe personalizate. În fine, critica promoției - crede Ț. - reușește o sinteză între profesionistul excelând tehnic, informat la zi, și scriitorul de talent. Cartea acestui autor „afabil și caustic în același timp”, ale cărui propoziții „de o obiectivitate inclementă scapă rareori fără un sâmbure de malițiozitate” (Al. Cistelecan), reprezintă deocamdată un unicat istorico-literar, dedicat unei perioade unde predominante rămân evaluările impresioniste. SCRIERI: Viața și opiniile personajelor, București, 1983; Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
adevăruri, care nici ele nu pot fi numărate”. Buddhismul este în esența sa o disciplină pe care omul și-o impune lui însuși, o doctrină practică, dedicată în primul rând negării suferinței și doar în mod secundar elucidării problemelor filosofice. Propozițiile prin care Iluminatul își expune învățătura nu trebuie înțelese ca niște enunțuri despre natura realității, ci ca sfaturi privind modul de a acționa. Datorită acestui aspect esențialmente concret al doctrinei sale, Buddha a fost considerat cel dintâi psiholog „practic”, iar
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cu perspectiva "altei camere"; comportamentul natural, fără ranchiună este explicația puterii de seducție pe care o exercită asupra tuturor celor din jur. Nae Catavencu este un arivist, care umblă cu "machiavelacuri" si este conștient de acest lucru pentru că citează deseori propoziția lui Machiavelli "scopul scuza mijloacele", pe care însă o atribuie "nemuritorului Gambetta". Pe lângă ocupația de avocat, este și directorul ziarului "Răcnetul Carpaților". Reprezintă tipul demagogului și reprezentantul unei adevărate școli de frazeologie patriotardă, despre care Titu Maiorescu spunea că este
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
la nivelul textelor și le-am editat, eliminând În special o parte a Întrebărilor și intervențiilor intervievatorilor, În așa fel Încât mărturiile să nu sufere modificări de fond, ci doar de formă. În ceea ce privește semnele de punctuație, precum și anumite cuvinte sau propoziții care au fost adăugate sau eliminate, nu s-a folosit sistemul trecerii lor În paranteze drepte pentru a nu crea dificultăți cititorului. Pauzele În vorbire sunt reprezentate prin puncte de suspensie (...), iar anumite reacții emoționale care se regăsesc pe Înregistrări
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Polonia, și era scris În ziar, și el a venit lângă mine, și mi-a pasat ziaru-n față, când stând la o coadă la policlinica studențească... Și-am văzut: „În Polonia, ceartă Între studenți și Miliția poloneză”... Și-am zis propoziția următoare: „Nu-i bine că studenții sunt provocați de Poliție. Studenții nu tre’ să fie provocați”. Asta am spus. Greșesc!? „Poliția greșește dacă provoacă studenți! Studenții nu tre’ să fie provocați”. Atât am spus și-a și scris așa: „A
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
contemporane. Am verificat, ori de câ te ori a fost posibil, citatele reproduse - cu destulă aproximație - de Bacalbașa cu originalele din epocă, corectând tacit numeroasele erori de transcriere ale acestuia; am notat între paranteze drepte (croșete): [ ] numai cuvintele sau chiar propozițiile lipsă din textele reproduse de Bacalbașa, omise de acesta, de cele mai multe ori, datorită unei inaderențe senine la un mod de lucru care presupune exigență științifică și meticulozitate. La sfârșitul fiecărui tom vom reproduce, în Addenda - operând selectiv, pentru a re
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mata; scriem noi o anonimă și-o trimitem”. Apoi, după încă o pauză: „Tare-aș vrea să citesc într-o gazetă sau într-o broșură despre problema asta!” Zahari e om de serviciu la Fabrica „Producția” și la fiecare două propoziții folosește cuvîntul „problemă”. De pildă, pentru a-mi arăta cum se „descurcă”, zice: „Dau și eu cîte cinci lei, că așa-i azi «problema»”. Face de doisprezece ani naveta Udeși-Suceava: pleacă, zilnic, cu noaptea-n cap, la patru și se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost dezamăgit. Se referă, oare, la așteptări mai vechi sau la așteptări recente? N-aș putea, cred, să aflu răspunsul decît dacă aș încerca să fac o cronologie a decepțiilor. Azi însă n-am răbdare pentru o asemenea recapitulare. Recitesc propoziția. „N-are memoria promisiunilor” nu pare o concluzie apărută la jumătatea unei situații, ci una definitivă. Nu-mi sună a schiță pentru un viitor reproș, ci a renunțare. Am scris - sînt sigur - cele patru cuvinte ca, tocmai, să-mi pecetluiesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
publicate alături de ale lor). Văzîndu-ne sub același acoperiș, unii cred, probabil, în existența unor afinități. Chestiunea e, însă, fără reciprocitate: n-am auzit ca, fie și convențional, cei doi să fi zis cîndva că au găsit în textele noastre o propoziție cu care să fi fost de acord, bună, în cutare text. În schimb, E.S., indubitabil un om de gust, n-a ezitat să scrie elogios despre Genoiu, deși diferența dintre el și acesta, sub raportul stilului, e, presupuneam, egală cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înțelege, în sfîrșit, că trebuie să protesteze: „Uite, bătrîne - îmi zice - «numele importante» pe care mi le impune: Tărniceru, Voisei, Ciorcilă, Pasăre!” *„L’homme fort se tait et s’en va” (Alain). Vorbesc prea mult, deci nu sînt. *Azi, recitind propoziția de mai sus, simt că trebuie să nuanțez. Prin urmare zic: Slab sub multiple alte aspecte, sînt puternic prin consecvență. *La 50 de ani, cînd o să-mi fac testamentul, am să specific cum anume să fiu îngropat de, Doamne ferește!, voi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
m-am oprit, nu atît de teama vulgarității (la „oamenii de teatru” merge un atare limbaj), cît pentru faptul că, pur și simplu, părea să creadă în ceea ce spune. *În dosarul 1/1914-1915, al școlii din Gîșteni, am găsit următoarea propoziție enigmatică pentru cineva de azi: „Ceasul, după gară”. Ce „spune” ea? Că, întrucît școala n-avea ceas, învățătorii erau obligați să se orienteze după ceasul gării (Răcăciuni). Copil, adolescent și tînăr (primul ceas - o „Pobeda”-, cumpărat de tata, l-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
I-am ales pe cei desemnați. La asta se reduce (în orice sector) marja noastră de democrație! * În teza de română, un elev de-al lui Ani a dat ca sinonim al lui împotrivi pe opune și a ilustrat cu propoziția: „La votare unii oameni s-au opus”. E un țigănuș isteț, îmi spune A., și cred că despre opoziție a auzit discutîndu-se în casă. Așadar, ceea ce nu se recunoaște oficial, știu și copiii! *Liviu Filimon, hipnotizatorul de găini, m-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]