11,752 matches
-
au devenit Amendamentele de la 1 la 10 din Constituție. Secretarul de Stat Thomas Jefferson a certificat adoptarea lor la 1 martie 1792. Întrucât nu fuseseră aprobate de 11 din cele 14 state, Articolele 1 (ratificat de 10 state) și 2 (ratificat de 6) au rămas incomplete. Plafonul minim de ratificare a crescut în curând la 12 din 15 state, după ce Kentucky a aderat la Uniune (1 iunie 1792). La 27 iunie 1792, a ratificat toate cele 12 amendamente, dar această acțiune
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
1 (ratificat de 10 state) și 2 (ratificat de 6) au rămas incomplete. Plafonul minim de ratificare a crescut în curând la 12 din 15 state, după ce Kentucky a aderat la Uniune (1 iunie 1792). La 27 iunie 1792, a ratificat toate cele 12 amendamente, dar această acțiune nu a ieșit la lumină până în 1997. a fost la un stat de numărul necesar pentru a fi adoptat în Constituție de două ori, între 1789 și 1803. Deși a fost aproape de ratificare
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
pentru ratificare, el încă este în faza de proiect și așteaptă aprobarea. Deoarece niciun stat nu l-a mai aprobat din 1792, acum ar fi necesară ratificarea de alte 27 de state pentru ca articolul să fie adoptat. Articolul 2, inițial ratificat de șapte state de-a lungul lui 1792 (inclusiv Kentucky), nu a fost ratificat de niciun alt stat timp de optzeci de ani. a ratificat-o la data de 6 mai 1873, în semn de protest față de o nepopulară mărire
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
stat nu l-a mai aprobat din 1792, acum ar fi necesară ratificarea de alte 27 de state pentru ca articolul să fie adoptat. Articolul 2, inițial ratificat de șapte state de-a lungul lui 1792 (inclusiv Kentucky), nu a fost ratificat de niciun alt stat timp de optzeci de ani. a ratificat-o la data de 6 mai 1873, în semn de protest față de o nepopulară mărire a salariilor în Congres. Un secol mai târziu, pe 6 martie 1978, ratificat și
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
necesară ratificarea de alte 27 de state pentru ca articolul să fie adoptat. Articolul 2, inițial ratificat de șapte state de-a lungul lui 1792 (inclusiv Kentucky), nu a fost ratificat de niciun alt stat timp de optzeci de ani. a ratificat-o la data de 6 mai 1873, în semn de protest față de o nepopulară mărire a salariilor în Congres. Un secol mai târziu, pe 6 martie 1978, ratificat și el articolul. Gregory Watson, student la , a început o nouă campanie
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
fost ratificat de niciun alt stat timp de optzeci de ani. a ratificat-o la data de 6 mai 1873, în semn de protest față de o nepopulară mărire a salariilor în Congres. Un secol mai târziu, pe 6 martie 1978, ratificat și el articolul. Gregory Watson, student la , a început o nouă campanie pentru ratificarea articolului cu o campanie de scrisori adresate legislativelor statelor. Ca urmare, până în luna mai 1992, suficiente state au aprobat Articolul 2 (38 din cele 50 de
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
1992. Trei state nu au finalizat acțiunea asupra celor douăsprezece articole de amendament atunci când au fost inițial puse în fața statelor. Connecticut și Georgia au găsit că un proiect de Lege a Drepturilor este inutil și deci a refuzat să-l ratifice. Ambele camere ale a ratificat câteva amendamente ( Senatul a adoptat 10 din 12 și Camera 9 din 12), dar nu a reușit să concilieze cele două liste sau nu a trimis un anunț oficial Secretarului de Stat privind cele asupra
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
finalizat acțiunea asupra celor douăsprezece articole de amendament atunci când au fost inițial puse în fața statelor. Connecticut și Georgia au găsit că un proiect de Lege a Drepturilor este inutil și deci a refuzat să-l ratifice. Ambele camere ale a ratificat câteva amendamente ( Senatul a adoptat 10 din 12 și Camera 9 din 12), dar nu a reușit să concilieze cele două liste sau nu a trimis un anunț oficial Secretarului de Stat privind cele asupra cărora se căzuse de acord
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
a adoptat 10 din 12 și Camera 9 din 12), dar nu a reușit să concilieze cele două liste sau nu a trimis un anunț oficial Secretarului de Stat privind cele asupra cărora se căzuse de acord. Toate trei au ratificat ulterior Amendamentele denumite la început Articolele de la 3 la 12, ca parte a comemorării în 1939 a 150 de ani de la proiectul Bill of Rights: Massachusetts pe 2 martie, Georgia, pe 18 martie, și Connecticut, pe 19 aprilie. Connecticut și
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
Articolele de la 3 la 12, ca parte a comemorării în 1939 a 150 de ani de la proiectul Bill of Rights: Massachusetts pe 2 martie, Georgia, pe 18 martie, și Connecticut, pe 19 aprilie. Connecticut și Georgia aveau mai târziu să ratifice și Articolul 2, pe 13 mai 1987 și, respectiv, 2 februarie 1988. Bill of Rights a avut impact judiciare limitat în primii 150 de ani de existență; după cum spunea Gordon S. Wood, „după ratificare, majoritatea americanilor au uitat imediat de
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
pentru toleranță și pace. Știm că, cei mai buni gardieni ai noștri sunt societatea civilă bine dezvoltată, atentă la drepturile omului și presa liberă și responsabilă. Dar mai știm și că principalii misionari ai schimbării sunt statele, care semnează și ratifică tratatele și convențiile internaționale. Politicile pe care acestea le elaborează sunt responsabilitatea lor, chiar dacă sarcina sprijinirii acestora cade pe umerii comunității internaționale. Ziua de astăzi se constituie într-o ocazie de a aduce aminte șefilor de stat faptul că ei
Ziua Internațională a Toleranței () [Corola-website/Science/314145_a_315474]
-
federale (și a promis că plata datoriei de război confederate nu va fi efectuată niciodată). Johnson și-a folosit influența pentru a bloca amendamentul în state, deoarece era necesar ca trei sferturi din state să-l adopte pentru a fi ratificat. (Amendamentul a fost totuși ratificat în cele din urmă.) Efortul moderaților de a ajunge la un compromis cu Johnson a eșuat, și a izbucnit o luptă politică între republicani (radicali și moderați) pe de o parte, și Johnson și aliații
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
plata datoriei de război confederate nu va fi efectuată niciodată). Johnson și-a folosit influența pentru a bloca amendamentul în state, deoarece era necesar ca trei sferturi din state să-l adopte pentru a fi ratificat. (Amendamentul a fost totuși ratificat în cele din urmă.) Efortul moderaților de a ajunge la un compromis cu Johnson a eșuat, și a izbucnit o luptă politică între republicani (radicali și moderați) pe de o parte, și Johnson și aliații săi din Partidul Democrat din
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
coaliție de unioniști albi, sclavi eliberați și nordiști stabiliți în Sud. Unii lideri din Sud au încercat să se adapteze la noua situație. Au fost adoptate trei noi amendamente constituționale. Amendmentul al 13-lea a abolit sclavia și a fost ratificat în 1865. Amendamentul al 14-lea a fost respins în 1866 dar a fost ratificat în 1868, și a garantat cetățenie tuturor persoanelor născute sau naturalizate în Statele Unite, cu excepția indienilor si femeilor, acordându-le drepturi civile federale. Amendamentul al 15
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
au încercat să se adapteze la noua situație. Au fost adoptate trei noi amendamente constituționale. Amendmentul al 13-lea a abolit sclavia și a fost ratificat în 1865. Amendamentul al 14-lea a fost respins în 1866 dar a fost ratificat în 1868, și a garantat cetățenie tuturor persoanelor născute sau naturalizate în Statele Unite, cu excepția indienilor si femeilor, acordându-le drepturi civile federale. Amendamentul al 15-lea a fost adoptat în 1870, și specifica faptul că dreptul de vot nu putea
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
1509, au început o serie de tratative pentru încheierea unui tratat de pace moldo-polon. Acest documenta a fost semnat la 22 ianuarie 1510 din partea Moldovei de către logofătul Tăutu, Isac (pârcălabul de Roman) și boierii Ivancin și Petrică. Tratatul a fost ratificat în martie 1510 și de conducătorii celor două țări, Bogdan al III-lea și Sigismund. Logofătul a murit în anul 1511 , fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Sf. Nicolae" din Bălinești. În perioada 1494-1499, logofătul Ioan Tăutu a ctitorit Biserica "Sf.
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
zonelor economice exclusive ale celor două state în Marea Neagră. Deși aceste două documente au fost semnate, Ucraina nu și-a respectat angajamentele iar diferendul dintre aceste state a fost trimis spre soluționare către Curtea Internațională de Justiție de la Haga. Nefiind ratificate nici de Marea Adunare Națională nici de Sovietul Suprem al URSS, înțelegerile bilaterale (protocolurile și procesele verbale din 1948 de predare ale ostroavelor Coasta-Dracului, Dalerul Mare, Dalerul mic, Maican, Limba de la Brațul Chilia și Insula Șerpilor) semnate între România și
Relațiile dintre România și Ucraina () [Corola-website/Science/314842_a_316171]
-
numerelor drumurilor. Întrucât Albania a refuzat să participe la tratatele internaționale timp îndelungat, ea a fost exclusă din schema de numerotare, E65 și E90 ocolind larg această țară. În anii 1990, Albania s-a deschis pentru restul Europei, dar a ratificat Acordul European privind Arterele Principale destinate Traficului Internațional abia în august 2006, iar integrarea sa cu rețeaua drumurilor europene este foarte restrânsă. Drumurile europene se semnalizează cu numărul trecut cu alb pe fond verde. Există strategii diferite de la țară la
Rețeaua de drumuri europene () [Corola-website/Science/314914_a_316243]
-
continuarea crizei din Kosovo. Mișcarea naționalistă sârbă a reprezentat de asemenea un factor pentru Războaiele iugoslave. În 1989, Milosevici a anulat autonomia provinciei Kosovo, întorcându-o la statutul din 1971 de Provincia Autonomă Kosovo și Metohia. Parlamentul din Kosovo a ratificat decizia la 28 septembrie 1990. În 2008 Kosovo a declarat independența față de Șerbia. La 10 octombrie 2008, 52 din 192 de state membre a Națiunilor Unite au recunoscut oficial Republică Kosovo. Șerbia consideră Kosovo ca parte a teritoriului său suveran
Provincia Socialistă Autonomă Kosovo () [Corola-website/Science/314946_a_316275]
-
semnat-o împreună cu 35 de căpetenii Măori din nord, la Waitangi în ziua de 28 octombrie 1835. Căpeteniile au semnat aceasță declarație de independență, proclamându-se reprezentanți ai unui protostat numit „Triburile Unite ale Noii Zeelande”. Acest document a fost ratificat de Camera Comunelor în 1836, care a recunoscut astfel că suveranitatea Noii Zeelande stătea în mâinile șefilor de trib Măori. a fost instituit în cele din urmă de guvernul britanic în urma recomandărilor Biroului Colonial, îngrijorat de lipsa de legi, de
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
a fost numit Consul în Noua Zeelandă. I s-au dat indicații să negocieze un transfer voluntar al suveranității de la maori la Coroana Britanică. Era nevoie de aceasta, întrucât Camera Comunelor decisese că Declarația de Independență a Noii Zeelande a fost ratificată în 1836, și orice tentativă a Coroanei Britanice de a anexa Noua Zeelandă este ilegală fără un tratat de cesiune. El a plecat din Londra la 15 august 1839 și a depus jurământul ca Locțiitor de Guvernator la Sydney în ziua
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
care ea a funcționat este astăzi foarte criticat. Pe termen lung, aspectul achizițiilor de pământ din Tratat a pierdut în importanță, clauzele ce se referă la suveranitate și la drepturile Măori trecând în prim plan. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de Regatul Unit și nu a avut forță de lege în Noua Zeelandă timp de peste o sută de ani, fiind parțial recunoscut în 1975 odată cu adoptarea Legii Tratatului de la Waitangi. Biroul Colonial și primii guvernatori ai Noii Zeelande au susținut la
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
ambasadorul britanic pe lângă Sublima Poartă, Sir Stratford Canning, și ceilalți reprezentanți ai marilor puteri au semnat Tratatul de la Constantinopole, care stabilea granița greco-turcă pe linia Arta-Volos. Granițele regatului au fost reconfirmate prin Protocolu din 30 august 1832, prin care marile puteri ratificau aranjamentele stabilite la Constantinopole. Aproape imediat după izbucnirea revoluției, au avut loc masacre ale civililor pe scară largă, ale căror victime au fost atât revoluționarii și civilii eleni cât și autoritățile și civilii otomani. St. Clair afirma de altfel că
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
statele membre, precum și regiunea a păstrat vechiul său sistem longobard de guvernare. Peste mai multe campanii la mijlocul secolului al-X-lea, împăratul german Otto a cucerit nordul Italiei; Papa Ioan al XII-l-ai încununat pe împărat iar doi dintre ei au ratificat Ottonianum Diploma, care a garantat independența statelor papale. Cu toate acestea, în următoarele două secole, papi și împărați se certau pe o varietate de probleme. O motivație majoră pentru reformă, gregorienii visau să fie liberă administrația statelor papale de intervenția
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
a fost un tratat de pace semnat la Lausanne, Elveția, pe 24 iulie 1923, care a stabilit apartenența întregii Anatolii și a Traciei Răsăritene la Turcia, anulând astfel prevederile Tratatului de la Sèvres, semnat în 1920 de guvernul otoman. a fost ratificat de guvernul de la Atena pe 11 februarie 1924, și de guvernele britanic, italian și nipon pe 6 august același an. Tratatul a fost înregistrat în „Seria de tratate a Ligii Națiunilor Unite” pe 5 septembrie 1924. Tratatul a pus capăt
Tratatul de la Lausanne () [Corola-website/Science/320479_a_321808]