12,184 matches
-
așa cum încearcă să reliefeze istorisirea, dorința de a fi iubite, autoritatea acordată femeilor devenind dezideratul târgoveței cel mai eretic, dar îl mărturisește a fi general. 446 Târgoveața se consideră o voce a femeilor din lumea ei, întruchipează o imagine a revoltei. Personajul feminin chaucerian are o vitalitate de necontestat, impresionează mai ales prin umorul genial 440 Ibidem. 441 G. Chaucer, op. cit., p. 285. 442 David S. Reed, art. cit., p. 82. 443 H. Marshall Leicester, Jr., art. cit., pp. 160-161. 444
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
depășire a inactivității, a spiritului pasiv, reliefând nevoia de acțiune, de dinamism. La sfârșitul activității cinegetice, femeile se adună în jurul zeiței care le cere o închinare și o supunere demne de figura sa castă. Dar, pe neașteptate, are loc o revoltă, condusă de doamna pe care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o aservire față de o altă zeiță, Venus. Zeița intransigentă, Diana, simbol al purității, se reîntoarce supărată în cer. Întruchipare a carnalității
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
constituie ceea ce de fapt vedem; este o formă de realism.” Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 15. (trad. n.) Acest procedeu va fi abordat și de Geoffrey Chaucer în descrierea vestimentației personajelor sale sau în poemul Legenda femeilor cinstite. 161 poem o revoltă a doamnelor împotriva tiparului castității impus de Diana, în favoarea iubirii cerute de venerarea zeiței Venus.593 La Caccia di Diana are meritul de a conține, in nuce, câțiva topoi specifici operelor lui Boccaccio 594 : prezența unui loc mirific, locus amoenus
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Femeia este supusă unui ultim supliciu, acela de a se vedea înlăturată din poziția de soție pentru a face loc unei pretendente mai tinere, după dorința aceluiași soț atoatestăpânitor. Dar cum ne am obișnuit deja, Grizilda nu dă glas niciunei revolte, nu se opune cu nimic destinului ce îi este dictat din exterior, nu face decât să răspândească în jur îngăduință și blândețe, generozitate și modestie. Tăcerea ei, acceptul pe care îl dă de fiecare dată când i se cere ceva
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
neprihană, neclintit/ Primește moartea ce ți-am hărăzit/ Din dragoste, necum din ură... Vai,/ Cu mâna-mi va căpșorul să ți-l tai.”843 Tânăra manifestă o maturitate incredibilă, acceptă cu resemnare destinul ce îi este sortit, fără umbră de revoltă sau fără cea mai mică încercare de a face un act curajos de salvare a propriei vieți. Discursul ei devine cel al unei martire care cunoaște cu exactitate cauza din pricina căreia este jertfită: „Dau har lui Dumnezeu că pier fecioară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ocoli. Faptul că provenea dintr-o pătură socială privilegiată nu putea decât să-i întărească sentimentul obligației de a împărtăși suferințele celorlalți. Fie și gândul că ar putea sta neimplicat în această uriașă tragedie, pe temeiul unei scutiri medicale, producea revolta sentimentului său de echitate.30 Al doilea motiv pare a fi fost acela că Wittgenstein își dorea experiența limită care este confruntarea cu moartea. El spera că abia trecând această probă ar putea deveni omul care vroia să fie. Însemnări
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
În afara participării semantice a limbajului verbal. * „Nu este socotit ca fiind Înșelat acela care știe că este Înșelat.” (P. Syrus) Totuși, trebuie arătat că actul de „conștientizare” a situației respective nu te privează de trăirea reală a unui sentiment de revoltă, sau chiar de umilință (În cazul În care nu ai putut evita situația de a fi Înșelat). * „PÎnă acum, În afară de vorbire, nu s-a descoperit nimic altceva În stare a se reprezenta pe sine Însuși; semnificînd toate celelalte lucruri, vorbirea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
e vorba, adesea, mai mult decît de o descărcare energetică: se produc frecvente schimbări de semnificație; În cazul de față, „lacrimile” corespund unei Împăcări cu situația. Însă pot fi nu numai lacrimi ale resemnării, ci și ale reproșului și ale revoltei! „Ceea ce diferențiază omul de celelalte animale este, poate, mai mult sentimentul decît rațiunea.” (Miguel de Unamuno) Desigur, pentru faptul că „sentimentul” reprezintă calea principală prin care integrăm „binele”, „adevărul”, și „frumosul” În viața noastră. * „Dă-mi durere ca să Învăț a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a monarhiilor absolutiste, cei unsprezece ani de protectorat din Anglia au fost priviți cu scepticism de celelalte imperii europene. Cromwell încerca să diminueze cât mai mult autoritatea bisericii catolice. Cu toate acestea, manifestările puritanismului exacerbat au creat o stare de revoltă mută în rândurile unei populații deja afectate moral de lipsurile economice. Coaliția parlamentară, alcătuită pe baza unor înțelegeri relativ secrete dintre calviniști și puritani, a început să se clatine. Lordul Protector Cromwel încerca să submineze autoritatea papală. Calviniștii pledau pentru
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
întreținerea tuturor amantelor și a bastarzilor regelui. După încetarea din viață a regelui Carol al II-lea, fratele său Iacob al II-lea a fost înscăunat rege al Imperiului Britanic. Curând după preluarea puterii, Iacob s-a confruntat cu o revoltă condusă de către nepotul său, ducele de Monmouth, care nu a acceptat înscăunarea pe tronul Angliei a unui rege catolic. În același timp cu revolta condusa de Monmouth în sud, a izbucnit o altă răscoală în Scoția, condusă de contele de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fost înscăunat rege al Imperiului Britanic. Curând după preluarea puterii, Iacob s-a confruntat cu o revoltă condusă de către nepotul său, ducele de Monmouth, care nu a acceptat înscăunarea pe tronul Angliei a unui rege catolic. În același timp cu revolta condusa de Monmouth în sud, a izbucnit o altă răscoală în Scoția, condusă de contele de Argyll. Deoarece locuitorii Angliei nu mai doreau lupte interne și se temeau de eventualitatea unui nou război civil, l-au preferat pe Iacob al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în Scoția, condusă de contele de Argyll. Deoarece locuitorii Angliei nu mai doreau lupte interne și se temeau de eventualitatea unui nou război civil, l-au preferat pe Iacob al II-lea ca rege și, la scurt timp de la izbucnirea revoltelor, acestea au și fost stopate, soldații trecând de partea noului rege. Spre deosebire de fratele său, Iacob al II lea nu ceda ușor la presiuni. După experiența trăită ca urmare a celor două revolte, a decis să-și formeze propria armată, care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ca rege și, la scurt timp de la izbucnirea revoltelor, acestea au și fost stopate, soldații trecând de partea noului rege. Spre deosebire de fratele său, Iacob al II lea nu ceda ușor la presiuni. După experiența trăită ca urmare a celor două revolte, a decis să-și formeze propria armată, care să fie activă atât pe timp de pace, cât și pe timp de război. Acest lucru a adâncit starea de tensiune și iritare a parlamentului, care a protestat față de decizia regelui. Nemulțumirea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
n.) Hughenoții, prin interesele lor care vizau autonomia unor regiuni franceze și sporirea autorității decizionale a aristocrației, reprezentau o piedică serioasă în drumul pe care îl urma cardinalul, acela de a crea monarhul absolut. Aceștia au declanșat o serie de revolte și răscoale împotriva aparatului de stat, care au fost repede înfrânte. Richelieu a înțeles că pentru realizarea planurilor sale avea nevoie mai ales de stabilitate internă. Tentativele de asasinat împotriva casei regale și conspirațiile care se înmulțiseră erau un semnal
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care au fost repede înfrânte. Richelieu a înțeles că pentru realizarea planurilor sale avea nevoie mai ales de stabilitate internă. Tentativele de asasinat împotriva casei regale și conspirațiile care se înmulțiseră erau un semnal de alarmă clar că, deși înfrânte, revoltele hughenote reprezentau mereu un punct nevralgic, gata să se declanșeze la cea mai mică provocare. Cardinalul, adept al principiului enunțat de Machiavelli în lucrarea Principele„,scopul scuză mijloacele“ l-a convins pe rege să semneze, în 1598, Edictul de la Nantes
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
se oferea dreptul de a deține funcții publice. Pentru a certifica edictul, li s-a oferit fortăreața La Rochelle. Catolicii aveau astfel garanția că regele va fi privit ca cea mai importantă persoană în stat și nu vor mai exista revolte sau rebeliuni. Obținând astfel stabilitatea internă mult dorită, cardinalul s-a implicat într-o serie de războaie europene. Cel mai important a fost Războiul de 30 de Ani, Rechelieu încercând să anihileze pericolul reprezentat de Austria și Spania. În același
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
să-i elibereze pe deținuți, iar Mazarin, temându se de eventualele represalii, a părăsit țara. Prințul de Condé nu a renunțat la dorința de răzbunare pentru umilința de a fi fost încarcerat și, în toamna aceluiași an a pornit o revoltă care dorea să-l detroneze pe Ludovic al XIV-lea. Deși un general deosebit de capabil, Condé nu era un foarte bun psiholog, iar ca politician era de o incompetență dezarmantă. în scurt timp a reușit să-și învrăjbească toți aliații
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
1652, au dat dovadă de o violență atât de mare, încât și-a pierdut toată credibilitatea și suportul francezilor. între timp Mazarin a ajuns la o înțelegere cu unul dintre cei mai capabili generali, Tourenne, care a reușit să înfrângă revolta, alungându-l pe Condé din țară și deschizându-i calea lui Ludovic al XIV-lea, aflat la vârsta în care putea să-și revendice tronul. În 1653 l-a rechemat pe Mazarin și astfel absolutismul regal a fost reinstalat fără
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
deschis dintre Louis al II-lea de Burbon, Prinț de Condé și Cardinalul Mazarin. Un general de excepție, prințul de Condé, a contribuit din plin în timpul războiul, iar apoi, la întoarcerea acasă, a oferit sprijin casei regale pentru a înăbuși revoltele de stradă. Cu toate acestea, prințul a avut pretenții exagerate privind răsplata pentru serviciile oferite, încercând să obțină controlul asupra regentei, a Delfinului și a lui Mazarin. Ludovic de Burbon nu s-a mulțumit cu un refuz drastic la pretențiile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
transformărilor suferite de micul rege cu ocazia acestor ample mișcări sociale. Violențele acelor zile l au marcat pentru totdeauna, i-au influențat modul autoritar de a conduce Franța și radicalitatea cu care, odată ajuns la conducerea țării, a înăbușit orice revoltă ulterioară. în mai 1648, când au început primele mișcări de stradă, Ludovic abia își revenea după o boală grea, care era necruțătoare în secolul al XVII-lea: vărsatul de vânt. Însănătoșirea sa, după coma profundă în care căzuse din cauza tratamentelor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Pe baza informațiilor obținute atât din lucrările memorialistice oficiale, dar mai ales prin intermediul memoriilor apocrife, vom încerca să analizăm motivele pentru care Fronda nu a avut succes în Franța. Ne permitem să afirmăm că pionul central a motivului pentru care revolta a fost înfrântă în cele din urma este chiar Ludovic. Protestatarii se luptau cu o imagine, aceea a regelui, care reprezenta motivul sărăciei și foametei crunte care lovea Franța. Însă regele era încă minor, aflat în grija mamei sale și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
grija mamei sale și a prim ministrului. Învinuirile nu puteau fi îndreptate către Ludovic, din cauza incapacității fizice a acestuia de a decide în deplină cunoștința de cauză. Iar pentru a fi încununată de succes, o revoluție, o răscoală sau o revoltă populară trebuie să vizeze un adult, un rege în deplinătatea maturității sale, care poate fi judecat, acuzat, tras la răspundere și pedepsit exemplar. Să ne amintim doar de revoltele încununate cu succes, ai căror conducători i-au detronat pe Carol
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a fi încununată de succes, o revoluție, o răscoală sau o revoltă populară trebuie să vizeze un adult, un rege în deplinătatea maturității sale, care poate fi judecat, acuzat, tras la răspundere și pedepsit exemplar. Să ne amintim doar de revoltele încununate cu succes, ai căror conducători i-au detronat pe Carol întâiul al Angliei, pe Ludovic al XVI-lea sau pe țarul Nicolai al II-lea. De asemenea, a te lupta cu o femeie, adică cu regina mamă, într-o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Un rege care are o legătură amiabilă cu supușii săi, cărora le permite chiar să-i invadeze apartamentul în timp ce„doarme“, neținând cont de etichete și conveniențe. Un suveran care nu fuge din fața parizienilor nemulțumiți, ci, mai degrabă, pleacă pe perioada revoltelor întrun turneu oficial în sudul regatului. Un monarh plăcut, lucid, care nu se sfiiește să tragă sabia din teacă pentru a-și apăra fratele mai mic. Ludovic, asemenea marilor regi activi ai istoriei, riscă totul și câștiga de partea sa
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
să ridice nivelul intelectual al supușilor, acest lucru era imposibil datorită barierei de netrecut care o reprezenta diferența dintre dialecte. În lucrarea The Book Of The Boudoir, Lady Morgan, citând memoriile doamnei de Sevigne, povestește cum, în timpul înnăbușirii uneia dintre revoltele care izbucneau din cauza incapacității de plată a țăranilor, aceștia, o dată înfrânți, au început să strige„Mea culpa!, mea culpa!“ Doamna de Sevigne a constatat atunci ironic că era singurul cuvânt în limba franceză pe care îl știau țăranii. Datorită acestor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]