11,781 matches
-
Cel puțin o treime dintre acestea trebuiau debarcate în Anglia pânăla sfârșitul primei săptămâni a invaziei. Aceste baterii trebuiau să reducă la maxim amenințarea distrugătoarelor britanice asupra vaselor de transport de pe ruta cea mai estică. Bateriile trebuiau să acopere principalele rute de transport de la Dover la Calais și de la Hastings la Boulogne. Ele nu puteau proteja rutele cele mai vestice, dar zone întinse ale zonelor de invazie urmau să fie totuși sub acoperirea lor. Comandanții britanici erau conștienți de amenințarea reprezentată
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Aceste baterii trebuiau să reducă la maxim amenințarea distrugătoarelor britanice asupra vaselor de transport de pe ruta cea mai estică. Bateriile trebuiau să acopere principalele rute de transport de la Dover la Calais și de la Hastings la Boulogne. Ele nu puteau proteja rutele cele mai vestice, dar zone întinse ale zonelor de invazie urmau să fie totuși sub acoperirea lor. Comandanții britanici erau conștienți de amenințarea reprezentată de artileria germană care domina Strâmtoarea Dover și, pe 4 septembrie 1940, șeful Marelui stat major
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
se petrece în 1947, în Los Angeles, iar mediul ambiental a fost modelat asemănător acelor vremuri. Pentru a face asta, dezvoltatorii au folosit fotografii aeriene, făcute de fotograful Robert Spence. Echipa a folosit fotografiile și pentru a crea structura traficului, rutele de autobuz, dar și pentru locațiile și înfățișările diferitelor clădiri. În timp ce studioul s-a străduit să creeze un model asemănător Los Angeles-ului din 1947, acesta a câștigat și o licență prin care avea voie să folosească platoul filmului lui D.
L.A. Noire () [Corola-website/Science/331196_a_332525]
-
într-un ritm de aproximativ 24 de kilometri pe zi, călătoria dura între patru și șase luni. Traseul urma în general cursul râurilor până la "South Pass", o trecătoare în Wyoming, relativ ușoară pentru căruțe. De acolo căruțele puteau alege diverse rute pentru a-și continua drumul. Unul dintre primii emigranți, Lansford W. Hastings, a plecat în 1842 în California, pe care o considera un „pământ al făgăduinței” ce nu fusese colonizat încă. Pentru a atrage coloniști, el a publicat „Ghidul emigrantului
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
de Jim Bridger și de asociatul lui, Pierre Louis Vasquez, se găsea pe râul Black Forts, în Wyoming. Hastings s-a oprit la fort și a încercat să-i convingă pe emigranți să o ia spre sud și să urmeze ruta propusă de el. Până în 1846, Hastings era unul dintre cei doi oameni care au traversat în mod sigur partea sudică a Deșertului Marelui Lac Sărat, dar niciunul dintre ei nu a călătorit cu căruțe. Partea cea mai dificilă a călătoriei
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
este un muzeu național din Iași, amplasat în Str. Mihail Kogălniceanu nr. 11. Aflat în Iași, pe strada Mihail Kogălniceanu la nr.11, este un reper spațio-temporal la care suntem obligați să raportăm „rutele de viață creatoare” ale istoricului, gazetarului, scriitorului, avocatului, omului politic, dar și pe ale omului Mihail Kogălniceanu (1817-1891). Muzeul a fost redeschis pentru public în ziua de 4 martie 2012. Proiectul actual de redefinire tematică și reamenajare a spațiului expozițional
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
începutul războiului. Continuând atacul spre sud în ziua de 3 februarie, Regimentul al 112-lea de infanterie a intrat în Turckheim () și a cucerit Ingersheim () la vest de Colmar. Alte unități de infanterie americană sprijinite de tancuri franceze au blocat rutele de retragere ale germanilor din Munții Vosgi. Pe 6 februarie, Divizia a 28-a s-a mutat spre est spre canalul Ron-Rin pe flancul sudic al Corpului XXI SUA, încheind acțiunile acestei divizii la bătălia din Punga Colmar. Pe 3
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
marocană din cadrul Corupului I Francez, la 17 zile după ce acesta din urmă își lansase ofensiva. În aceeași zi, Brigada blindată de rezervă a intrat în satul Herrlisheim-près-Colmar (). După victoria de la Herrlisheim-près-Colmar, Divizia a 12-a s-a limitat la închiderea rutelor de retragere a germanilor din Munții Vosgi și la sprijinirea cu foc a acțiunilor Diviziei a 28-a. La începutul lunii februarie, Corpul I francez încă mai lupta pentru eliminarea centrelor izolate de rezistență germane la sud de râul Thur
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
convin. Și aceasta pentru că literatura de călătorie regrupează tipuri de opere foarte diferite, iar subiectul operei este departe de a fi unic” . Constatăm că literatura de călătorie a avut o întrebuințare practică și anume a ajutat la descoperirea a noi rute prin intermediul călătorilor care au străbătut continente de la Nord la Sud și de la Est la Vest. Alte jurnale de călătorie au fost folosite de navigatori pentru a reface drumul deja străbătut de alții înaintea lor. În Evul Mediu apar jurnalele de
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
teritoriului contiguu care a adăugat o zonă mare la teritoriul american. Achiziția a vizat teritoriile de la sud de râul Gila și de la vest de Rio Grande; scopul ei a fost ca SUA să poată construi o de-a lungul unei rute prin sud (care avea să fie construită de în 1881/1883). Un scop secundar era și reconcilierea conflictelor de frontieră ivite între SUA și Mexic în urma tratatului de la Guadalupe Hidalgo, care pusese capăt Războiului Mexicano-American din 1846-1848. Pe măsură ce se înainta
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
porțiunii de la sud de granița inițială până la ceea ce atunci era încă denumit „Cesiunea Mexicană” (viitoarele state California, Nevada, Utah, Arizona, New Mexico, și vestul statului Colorado) din 1848 de după Războiul Americano-Mexican era un teren prea muntos pentru a permite o rută directă. Proiectele de rute pentru calea ferată din sud tindeau să meargă mult spre nord la capătul estic, ceea ce favoriza legăturile cu rețeaua feroviară din Nord și astfel favoriza porturile nordice. Cei din Sud considerau că, pentru a evita munții
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
granița inițială până la ceea ce atunci era încă denumit „Cesiunea Mexicană” (viitoarele state California, Nevada, Utah, Arizona, New Mexico, și vestul statului Colorado) din 1848 de după Războiul Americano-Mexican era un teren prea muntos pentru a permite o rută directă. Proiectele de rute pentru calea ferată din sud tindeau să meargă mult spre nord la capătul estic, ceea ce favoriza legăturile cu rețeaua feroviară din Nord și astfel favoriza porturile nordice. Cei din Sud considerau că, pentru a evita munții, o rută care să
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Proiectele de rute pentru calea ferată din sud tindeau să meargă mult spre nord la capătul estic, ceea ce favoriza legăturile cu rețeaua feroviară din Nord și astfel favoriza porturile nordice. Cei din Sud considerau că, pentru a evita munții, o rută care să se termine în sud-est va trebui să treacă pe la sud prin ceea ce era la acea dată încă teritoriu mexican. Administrația președintelui Franklin Pierce, puternic influențată de secretarul de război Jefferson Davis, (ulterior președinte al Statelor Confederate secesioniste) a
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
reluată de o convenție comercială din 1845 ce a avut loc la Memphis. Printre cei mai de seamă participanți s-au numărat John C. Calhoun, , , și , dar din Carolina de Sud a avut cea mai mare influență asupra recomandării unei rute prin sud pentru propunerea de cale ferată. Ea urma să înceapă în Texas și să se termine la San Diego sau la Mazatlán. Sudiștii sperau că o astfel de rută va asigura prosperitatea Sudului, deschizând „vestul influenței și colonizării sudiste
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Sud a avut cea mai mare influență asupra recomandării unei rute prin sud pentru propunerea de cale ferată. Ea urma să înceapă în Texas și să se termine la San Diego sau la Mazatlán. Sudiștii sperau că o astfel de rută va asigura prosperitatea Sudului, deschizând „vestul influenței și colonizării sudiste.” Interesul Sudului față de căile ferate în general, și față de calea ferată a Pacificului în particular, a prins avânt după terminarea Războiului Mexicano-American din 1848. În acel război, ofițerii topografi și
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
datorii de 3 milioane de dolari. Gadsden dorea să conecteze toate căile ferate din Sud într-o singură rețea regională. El era îngrijorat că creșterea rețelei de căi ferate din nord deplasează comerțul cu lemn, produse agricole și industriale de pe ruta tradițională nord-sud pe râurile Ohio și Mississippi pe o axă est-vest care scrutcircuita Sudul. El vedea și cum Charlestonul, orașul său natal, își pierdea rolul de port maritim de primă importanță. Mai mult, numeroase cercuri de interese de afaceri din
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
și Mississippi pe o axă est-vest care scrutcircuita Sudul. El vedea și cum Charlestonul, orașul său natal, își pierdea rolul de port maritim de primă importanță. Mai mult, numeroase cercuri de interese de afaceri din Sud se temeau că o rută transcontinentală prin nord avea să elimine Sudul din comerțul cu Orientul. Alți sudiști susțineau diversificarea economiei de plantație pe care avea Sudul cu scopul de a obține independență față de bancherii din nord. În octombrie 1849, s-a ținut la Memphis
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
de a obține independență față de bancherii din nord. În octombrie 1849, s-a ținut la Memphis o convenție pe teme feroviare, ca răspuns la o convenție separată convocată la St.Louis mai devreme în acea toamnă, unde se discutase o rută prin nord. Convenția de la Memphis a susținut construcția unei rute care să înceapă acolo, pentru a se lega cu o linie de la El Paso la San Diego. Au apărut polemici pe tema finațării. Președintele convenției, Matthew Fontaine Maury din Virginia
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
1849, s-a ținut la Memphis o convenție pe teme feroviare, ca răspuns la o convenție separată convocată la St.Louis mai devreme în acea toamnă, unde se discutase o rută prin nord. Convenția de la Memphis a susținut construcția unei rute care să înceapă acolo, pentru a se lega cu o linie de la El Paso la San Diego. Au apărut polemici pe tema finațării. Președintele convenției, Matthew Fontaine Maury din Virginia, prefera o finanțare strict privată, pe când John Bell și alții
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
agricol de „nu mai puțin de Două Mii de Africani Domestici ai lor." Cererea a stimulat unele dezbateri, dar a fost îngropată în comisii. Compromisul din 1850, prin care s-au înființat teritoriile Utah și New Mexico, ar fi facilitat o rută sudică spre întrucât tot teritoriul pentru calea ferată era acum organizat, ceea ce permitea folosirea concesiunilor federale de terenuri ca măsură de finanțare. Rutele de nord sau centrale, promovate la concurență de din Illinois și din Missouri, conțineau încă unele porțiuni
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Compromisul din 1850, prin care s-au înființat teritoriile Utah și New Mexico, ar fi facilitat o rută sudică spre întrucât tot teritoriul pentru calea ferată era acum organizat, ceea ce permitea folosirea concesiunilor federale de terenuri ca măsură de finanțare. Rutele de nord sau centrale, promovate la concurență de din Illinois și din Missouri, conțineau încă unele porțiuni ce treceau prin teritorii neorganizate. Un precedent de utilizare a concesiunilor federale fusese stabilit când Millard Fillmore promulgase o lege promovată de Douglas
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
în vecinătatea Rio Grande, ea consta dintr-un deșert șes, lung de circa 80 km, de la nord la sud, și lat de 320 km de la est la vest. Această vale era esențială pentru construcția unei căi ferate transcontinentale pe o rută sudică. John Bartlett din Rhode Island, negociatorul din partea Statelor Unite, a acceptat să permită Mexicului să păstreze Valea Mesilla (stabilind frontiera la 32° 22′ latitudine nordică, la nord de punctul revendicat de americani, 31° 52′, și punctul cel mai estic tot
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
ar fi contravenit . Interesul Statelor Unite pentru drepturile de trecere a crescut după ce s-a găsit în 1848 aur în , ceea ce a declanșat goana după aur din California. Convenția comercială de la Memphis din 1849 recomanda ca Statele Unite să prefere opțiunea unei rute trans-istm, întrucât părea puțin probabil ca o cale ferată transcontinentală să fie construită în viitorul apropiat. Interesele din Louisiana în special respingeau această opțiune, considerând că ele ar fi deviat traficul comercial de pe fluviul Mississippi și din portul New Orleans
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
cale ferată transcontinentală să fie construită în viitorul apropiat. Interesele din Louisiana în special respingeau această opțiune, considerând că ele ar fi deviat traficul comercial de pe fluviul Mississippi și din portul New Orleans, dorind cel puțin să-și asigure o rută prin sud. Era interesat și Peter A. Hargous din New York care avea o afacere de import-export între New York și Vera Cruz. Hargous a achiziționat drepturile pentru această rută în schimbul a 25.000 de dolari ( de dolari la valoarea actuală), dar
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
și din portul New Orleans, dorind cel puțin să-și asigure o rută prin sud. Era interesat și Peter A. Hargous din New York care avea o afacere de import-export între New York și Vera Cruz. Hargous a achiziționat drepturile pentru această rută în schimbul a 25.000 de dolari ( de dolari la valoarea actuală), dar a realizat că această concesiune nu are valoare dacă nu este susținută de guvernele mexican și american. În Mexic, ofițerul topograf i-a raportat secretarului de stat că
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]