15,319 matches
-
Pompos e când ne uimește prin strălucita ornamentație a părților ce-l alcătuiesc. De pildă: un palat împodobit festiv, pictura lui Rubens, Noaptea walpurgică din Faust, poesia ebraică, oratoriile lui Hăndel, stilul baroc al domurilor și nu mai puțin ornamentația sacră * ** a bisericilor noastre și a cultului liturgic. Demn e sublimul din domeniul moral, unde amețitoarea înălțime a caracterului se cucerește prin lupta gigantică cu patimile și cu suferințele. Așa sunt eroii lui Schiller, dar mai ales sfinții creștinismului. Maiestuosul e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se cade să-l întrebăm fără repaos, căci fără îndoială nu există ceva care să se impună într-un chip mai presant celor care doresc din toată inima să păstreze o oarecare comunicare între ceea ce e profan și ceea ce e sacru. Există o „spiritualitate” pe care am putea-o numi „naturală”, o spiritualitate care ar fi tributară „prezenței de imensitate” a lui Dumnezeu întrucât aceasta e deosebită de „prezența sa harică?” Și care e conținutul, rolul, valoarea, limitele acestei spiritualități naturale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acest domeniu, ce dă unora impresia de orientare sigură a catolicismului, părăsirile și întoarcerile târzii sunt semnele acestei incertitudini lăuntrice, ce zac sub aparențele unei formidabile unități exterioare. Stilul instituțional de care vorbim noi și care e prin excelență stilul sacru, există netăgăduit și în catolicism; el nu are însă acest caracter de neîntreruptă continuitate, de perenitate, pe care îl are stilul bizantin în ortodoxie. Există și în bizantin momente evolutive, momente de înflorire și de stagnare, dar peste orice modificări
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
împiedică să declarăm sofianicul o categorie abisală a inconștientului? Trebuie să declarăm cu părere de rău că ideea aceasta e nejustificabilă. Lucian Blaga confundă în mod voit, credem, două procese cu totul diferite: procesul formativ al stilului instituțional, al stilului sacru bizantin, cu procesul formării culturii folclorice a popoarelor ortodoxe. Ortodoxia, zice dânsul, nu lucrează asupra sufletelor pe calea logică a convingerii individuale; caracterul ei e prin excelență cultic; esența ei deci se insinuează în om pe calea subconștientului, voind să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
folclorică ortodoxă. Ridicând observația că ortodoxia nu lucrează prin subconștient, ci prin sentiment, deși nu numai prin el, care face parte din emisfera luminoasă a conștiinței, trebuie să remarcăm că procesul stilului folcloric e cu totul altul decât al stilului sacru. Stilul vieții și al creației populare se naște ca o răsfrângere a vieții și a stilului bisericesc, dar stilul bisericesc, în speță bizantinul, nu e în nici un caz născut nici prin răsfrângere și nici din inconștient. Sofianicul, care dă într-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
avântul gigantic al spiritului omenesc, care se înverșunează să sfredelească munții, să străbată oceanele, să se cufunde în măruntaiele pământului, să plutească în văzduhuri, căutând-o mereu într-un galop nebun și fără odihnă sau portretizând-o cu o furie sacră în acele minuni de frumusețe, care sunt capodoperele artei. Dacă nicăieri n-ar exista un substrat al ideii de fericire, ar trebui să ne credem jucăriile unui demon care, nevăzut, ar sforari din întuneric, prin fața naivității noastre, amara uluială a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care ar fi uneori Araratul, iar alteori Himalaya. În orice caz, spațiul paradisiac, atât după Biblie cât și după vechile mitologii, se desfășoară, cu modificări de localizare națională, între Nil și Gange, fluvii ce păstrează până astăzi un venerabil prestigiu sacru. Ideea paradisului pământesc dăinuie în memoria tuturor popoarelor semite și deopotrivă în memoria tuturor popoarelor de rasă ariană. Fie că e vorba de primitivi, fie că e vorba de un stadiu mai înaintat de cultură, spiritul omenesc își reprezintă începutul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e Dostoievski. Dacă în natura genialității se păstrează ceva din puritatea copilăriei, arta lui Dostoievski e incomparabil mai mult decât această afinitate firească. Din ea se ridică viziunea măreață a unei lumi noi, rezidită din sfințenia copilăriei. Există o artă sacră prin obiectul și prin funcția căreia îi e de la început destinată. Ea se conformează dogmei Bisericii și simbolismelor ei rituale, a căror expresie hieratică devine. Există apoi o artă religioasă liberă, născută din spontaneitatea inspirației. Caracterul ei dominant reiese atât
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sunt opere a căror nelegiuire rezultă tocmai din contrastul ce te izbește, dintre obiectul religios ce și l-au ales și felul cum e tratat. Arta liberă e religioasă prin temperamentul și credința subiectului care o creează. Dar afară de arta sacră și de cea religioasă, există categoria artei ce nu are legătură directă cu sfera religioasă propriu-zisă. Și totuși, chiar această artă, când e realizată în puritatea inimii, are un aer oarecum religios. Michelangelo susține că arta în general e prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o temă cu totul indiferentă, puritatea, din moment ce există, are prin ea însăși o semnificație metafizică și un nimb spiritual de dincolo de timp. Aparținând numai esteticii, ea e totuși ca o paralelă sensibilă a sfințeniei. Firește, arta lui Dostoievski nu e sacră, dar nu e nici indiferentă ca ultima categorie de care am vorbit, ci una prin excelență religioasă. Acest caracter profund respiră din problematica spirituală a cărților sale. Ca personalitate omenească. Dostoievski e nedesăvârșit și are ca puțini creștini conștiința nedesăvârșirii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Unele surse povestesc despre tradiția împodobirii bradului ca fiind un obicei preluat de la triburile germanice, unde bradul simbolizează, prin forma sa triunghiulară, Sfânta Treime. Mai mult, se spune că podoabele, globurile roșii din ceas de sărbătoare îl aseamănă cu pomul sacru din Grădina Edenului, în care se găseau merele, fructele cunoașterii. Alți istorici spun că bradul a fost decorat pentru prima dată la Riga, Letonia, în 1510. La începutul secolului al XVI- lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumânări, pentru
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
candelabre scumpe, e veșnic păzit de soldați. Credincioșii oricăncâd pot intra să se închine. Partea care simbolizează locul nașterii lui Iisus e ca un altar, făcut în bolta zidului. Altarul luminat mereu de candelabre. Creștinul, care se apropie de locul sacru, îngenunchează pe treapta de marmoră. Se închină și o sărută... Peștera laptelui și Fântâna Fecioarei Biserica are și alte despărțituri numite altare. Într- unul din acestea e Fântâna Stelei. Credincioșii care beau apă de acolo se vindecă de dureri sufletești
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Fă-le parte tot de bine Să poarte grijă de mine, Și mereu cu harul Tău, Izbăvește-i de cel rău. Doamne, ține-i fericiți Pe părinții mei iubiți, Să mă poată crește bine, Să se bucure de mine. Laurul-copacul sacru În fiecare an, bucuria de a orna casa în spiritul Sărbătorilor de iarnă pătrunde în fiecare colț al lumii. Una dintre cele mai cunoscute plante tradiționale asociate sărbătorii Nașterii Domnului este laurul, numit și planta sfântă. În trecut a fost
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
frunzele-spini și coroana de spini a lui Iisus în momentul răstignirii, între fructele roșii și sângele lui Hristos, laurul și-a câștigat titlul de plantă sfântă, fiind acceptat și de creștinism. În mitologie, laurul este unul dintre cei șapte copaci sacri (măr, smochin, salcie, ulm, stejar, tei). Adăpost pentru animale Laurul face parte din familia arbuștilor, înălțimea sa variind între 2 și 25 de metri, și este întâlnit în Asia, Europa și America. Frunzele sunt simple și, în funcție de specie, pot fi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
pe baza simbolismului numeric: dacă, de exemplu, în culturile europene se manifestă o "rivalitate" între ȘAPTE și NOUĂ pentru exprimarea transcendenței celeste (seventh heaven, al nouălea cer etc.), în schimb, pentru cultura japoneză (dar și chineză, am putea adăuga), numărul sacru definitoriu rămâne OPT52. Pe lângă asemenea considerații, care constituie o bază credibilă pentru explorarea specificului diferitelor culturi așa cum se reflectă acesta în CFU-urile fixate în tradiția lor "istorică", teoria limbajului figurat convențional a propus și o clasificare a unităților aferente
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în "depășirea" tensiunii NEBUNIE vs. MOARTE prin proiecția sensului pe un plan superior: a fi de pe ceea lume nu înseamnă, în romanul sadovenian, nici "a fi nebun", nici "a fi mort", ci "a fi inițiat", a avea acces la adevărurile sacre care se refuză cunoașterii profane. 2.1.2. Din motive de spațiu, nu vom putea să analizăm la fel de amănunțit microarticularea tuturor textemelor existente în Creanga de aur. Prin urmare, în secțiunea de față ne vom mulțumi să identificăm câteva dintre
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
zeițe." (p. 10) Instrumentul acestui tip de "cunoaștere spirituală" (intuitivă) este, potrivit aceluiași profesor, simbolul (hieroglifa), care s-a degradat în epoca modernă sub forma alfabetului: "Acest mag, în epoca regilor daci, practica, după o rânduială antică de la Memfis, grafia sacră a cunoașterilor spirituale. Hieroglifele, cum știți, cuprindeau un principiu de înțelegere universală a noțiunilor, înfrățind pe inițiați într-o limbă mută. Alfabetul dumneavoastră de astăzi, ca și limba vulgară, stă mai mult în slujba instinctelor." (p. 10) Principiul simbolic care
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
iubirea mea", p. 144) nu se referă, de fapt, la eroarea de a o fi pețit pe Maria în numele lui Constantin, ci la vina de a fi pus la îndoială și, mai ales, de a fi încercat să desfacă "legătura" sacră pe care le-a hărăzit-o Fecioara. 3.3.3. Prefigurat la sfârșitul capitolului XV, momentul epiforic coincide cu ultimele două capitole ale cărții. Definitorie pentru "saltul metaforic" pe care îl realizează narațiunea este întâlnirea finală dintre Kesarion și Maria
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
teologia în cadrul Sinoadelor ecumenice. Acestea sunt dublate de raționalizarea specifică perioadei apologetică (până în secolul al III-lea) și dezvoltate de cea patristică ca formă hermeneutică a analizelor teologice. Este construită o imagine asupra lumii în care sunt conceptualizate elemente ale sacrului care în mod normal ar fi fost tabu. Perioadele de început au raționalizat probleme ce au aparținut religiei creștine și care inițial au fost prezentate în mod metaforic. Sub impactul filosofiei latine ce domina secolele respective se depășește faza pulsional
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
teologice și metafizice. Prin modalitățile de a indica calea cea dreaptă și de a explica mesajul metaforic transmis inițial s-a dezvoltat una dintre cele mai ample etape hermeneutice din istoria gândirii omenești. A fost raționalizată componenta pulsională a trăirii sacrului fiind teoretizată și conceptualizată prin idei pornind de la modul în care trebuie să avem această trăire a sacralității până la cum poate fi aceasta reprezentată. Astfel s-a concretizat o primă etapă în dezvoltare conceptuală a imaginarului rațional specific perioadei medievale
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
monahi: Consecința cea mai gravă a propagării spiritualității monastice a fost, fără îndoială, deprecierea profundă și durabilă a stării laice. Lovit de o dublă inferioritate - religioasă și culturală -, laicatul s-a definit în mod negativ prin excluderea sa din universul sacrului și a culturii savante"44. Astfel spațiul mănăstiresc devine singurul în care se face cultură, continuându-se raționalizarea creștină. În perioada carolingiană, atunci când are loc prima etapă a scolasticii mănăstirile erau deja entități bine definite, oaze culturale în zonele unei
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
integreze în noul sistem cultural numit și renașterea carolingiană. Păstrând într-o mare măsură tradiția culturală a civilizației romane, ele folosesc scrisul pentru păstrarea informațiilor necesare unei vieți spirituale active. Într-un spațiu în care scrisul era necunoscut cu excepția scrierii sacre și în care informația, mai ales cea cu caracter juridic, era transmisă oral de către "specialiștii" pe care francii de exemplu îi numeau "rachimburg"45, păstrarea informației în scris a constituit o activitate specifică mănăstirii. În spațiul monahal se desfășura o
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
origine catară așa cum au fost ele prezentate de Alfonso Maria de Liguoari în Istoria dell'Eresie,28 cinci secole mai târziu putem să identificăm punctele comune dintre acestea și bisericile reformate e câteva secole mai târziu: 1. Considerau a fi sacru doar Noul Testament cel ce sintetizează predicile lui Iisus și ale apostolilor, neacceptând sfânta tradiție și Vechiul Testament. 2. Existența unui Dumnezeu bun și a unuia rău, acesta fiind o concepție dualistă specifică doar pentru aceste biserici. 3. Nu acceptau Sfintele Taine
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de adresare. - ritm amplu, plin de avânt; comparații uimitoare; - de regulă, la început se găsește o invocație retorică; după care, motivația concentrată a sentimentului de preamărire și adorație; de obicei ultima strofă conține un îndemn mobilizator. Feluri: a. eroică; e. sacră; b. religioasă; f. patriotică; c. filozofică; g. ocazională; d. personală. IMNUL - este o specie a genului liric; - fiind un cântec de slavă, este însoțit de muzică; - exprimă sentimente, diferite stări sufletești, afective, emoții puternice, impresii, etc.; - preamărește / proslăvește / glorifică / elogiează
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
administrând și organizând bunuri și puteri spirituale, care transgresează, prin natura lor, "veacul", nu poate rămâne sub conducerea statului, care este o ființă "seculară". Autonomia rezultă din necesitatea firească a Bisericii de a trage o linie netă de demarcație între sacru și profan, de a împiedica intervenția mundanului în rostul eternului. Cu toate acestea, au existat cazuri de preoți care au făcut politică. O dată ce s-a stabilit o linie de demarcație între acțiunea lumească și chestiunile duhovnicești, preoții, în calitate de reprezentanți ai
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]