12,599 matches
-
corticală secretă hormonii corticosteroizi (liposolubili, pe bază de colesterol) următori: Cortexul este regulat de hormonii neuroendocrinici secretați de glanda pituitară și hipotalamus și de sistemul renin-angiotensin. Glandele suprarenale, împreună cu glanda tiroidă sunt cele mai drenate organe din corp, ca aprovizionare sanguină pe gram de țesut -- fiecare glandă suprarenală este irigată de peste 60 de arteriole. Vascularizarea adrenalelor este asigurată de trei artere: Drenajul venos este asigurat de două vene:
Glandă suprarenală () [Corola-website/Science/312445_a_313774]
-
Reporter "Profetul zilei" ! Doamna cu căruciorul cu prânzul ! Goblin Bank Teller ! Griphook ! Servitoare Ceaunul Crăpat ! Ollivander ! Ernie Prang ! Madam Rosmerta ! Shrunken Head ! Stan Shunpike ! Rita Skeeter ! Tom barmanul ! colspan="8" style="background-color:lightblue;" | ! Aragog ! Bane ! Dobby ! Firenze ! Grawp ! Kreacher ! Magorian ! Sanguini
Lista membrilor distribuției Harry Potter () [Corola-website/Science/312454_a_313783]
-
este un stimulant mai puternic, se găsește într-o cantitate mai redusă. Acțiunea alsolinolului nu este încă clarificată. Cert este că deja la consumul de cantități reduse de cacao apare un efect de exaltare, euforie psihică explicată prin creșterea concentrației sanguine a serotoninei. Cardiologii elvețieni și americani numesc ciocolata amăruie, ce are un procent de 70 % cacao, „aspirina dulce”, deoarece reduce afecțiunile cardiace și incidența trombozelor. Oamenii de știință apreciază efectul pozitiv antioxidant al substanței. De asemenea se constată efectul pozitiv
Cacao () [Corola-website/Science/310873_a_312202]
-
este numită la animale (Tetrapoda), inclusiv om, bariera fiziologică care există între sistemul sanguin și sistemul nervos central (creier). Această barieră servește la menținerea unei homeostaze constante în creier, care este complet separată de circulația sanguină. Această barieră are rolul de filtru pentru a împiedica pătrunderea în creier a unor substanțe toxice, germeni patogeni
Barieră hematoencefalică () [Corola-website/Science/310894_a_312223]
-
este numită la animale (Tetrapoda), inclusiv om, bariera fiziologică care există între sistemul sanguin și sistemul nervos central (creier). Această barieră servește la menținerea unei homeostaze constante în creier, care este complet separată de circulația sanguină. Această barieră are rolul de filtru pentru a împiedica pătrunderea în creier a unor substanțe toxice, germeni patogeni, care se pot afla în sânge. În același timp bariera permite pătrunderea din sânge a substanțelor nutritive necesare creierului, această filtrare selectivă
Barieră hematoencefalică () [Corola-website/Science/310894_a_312223]
-
bariera hematoencefalică. Bariera hematoencefalică, produce însă greutăți la administrarea unor medicamente, la tratarea unor boli neurologice, medicamente care vor fi împiedicate de barieră să ajungă în creier. Printre primii care a observat existența unei bariere fiziologice între creier și circulația sanguină a fost medicul german Paul Ehrlich care însă în anul 1815 a interpretat fals rezultatele cercetărilor sale. În anul 1967 s-a demonstrat definitiv, prin examene electronomicroscopice, existența acestei bariere. Structural, bariera hematoencefalică este reprezentată de existența unor joncțiuni strânse
Barieră hematoencefalică () [Corola-website/Science/310894_a_312223]
-
multe modificări specifice ale structurii girafei, care au evoluat aparte comparativ cu a altor mamifere, în special sistemul circulator. Inima girafei trebuie să pompeze o presiune sangvină practic dublă ca a multor alte mamifere mari pentru a putea menține fluxul sanguin normal. În partea superioară a gâtului girafei, există un sistem complex de reglare a presiunii sângelui care previne excesul acestuia când girafa coboară capul să bea. Vasele sangvine din partea inferioară a picioarelor sunt supuse unei presiuni foarte mari. Girafa are
Girafă () [Corola-website/Science/309702_a_311031]
-
urinare „uretere” în vezica urinară care la om are o capacitate de ca. 1,5 litri, de unde urina este eliminată în exterior (micțiune) prin uretră și organele sexuale externe. Formarea și eliminarea urinei joacă un rol important în regularea volemiei sanguine, a echilibrului de electroliți și eliminarea substanțelor de dezasimilare din metabolismul proteinelor care sunt toxice. Urina la om are o culoare galbenă, culoarea și conținutul urinei fiind un indicator valoros la depistarea al unor boli prin examene de laborator. La
Urină () [Corola-website/Science/309730_a_311059]
-
sunt toxice. Urina la om are o culoare galbenă, culoarea și conținutul urinei fiind un indicator valoros la depistarea al unor boli prin examene de laborator. La om și la animalele vertebrate în general urina este un ultrafiltrat al plasmei sanguine care are loc la nivel renal. Sângele traversează corpusculii renali (Corpuscula renalia). Substanțele hidrosolubile cu o mărime moleculară sub 4,4 nanometri, printre care sunt ionii și microproteinele, vor traversa filtrul de la nivelul corpusculior renali, ajunși tubulii renali (tubulus) ai
Urină () [Corola-website/Science/309730_a_311059]
-
unde va fi stocată. Din vezica urinară va fi eliminată în exterior prin uretră care se termină în organele sexuale externe. Procesul de secreție urinară este numită diureză, care are loc prin dializă renală. Diureza este influențată de volemie (volumul sanguin) de presiunea sângelui ca și de acțiunea unor hormoni sau a unor substanțe diuretice ca și cofeina sau etanolul care intesifică diureza. Un adult sănătos urinează în jur de 1,5-2 l/zi. Unele boli afectează semnificativ acest volum. De
Urină () [Corola-website/Science/309730_a_311059]
-
medicinii care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul bolilor organice care afectează sistemul nervos central sau periferic. Structurile organice ce țin de domeniul neurologiei sunt - pe de o parte - creierul, măduva spinării (reprezintă sistemul nervos central), structurile înconjurătoare, precum și vasele sanguine care le hrănesc, - pe de altă parte - nervii cranieni, rădăcinile nervoase și ganglionii spinali, nervii periferici, după ieșirea din canalul spinal, inclusiv legăturile cu mușchii scheletici (reprezintă sistemul nervos periferic). Termenul de """" a fost introdus de anatomistul englez Thomas Willis
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
prin mișcări de masticație face o masare pentru difuzarea toxicului în corpul pradei. Simptomele cauzate de mușcătura veninoasă sunt o durere intensă la locul mușcăturii, inflamare, edem, greață vărsături, cianoza locală și a extremităților, ridicarea temperaturii corporale și a presiunii sanguine. Moartea este cauzată prin acțiunea toxicului asupra sistemului nervos central cu paralizia centrului respirator. Toxicul este folosit de animal numai în apărare foarte rar la vânătoare. Din acest toxic care este glucoproteină s-a separat o fracțiune care se folosește
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
se formează inițial cu un diametru de 20 micrometri și se măresc pe măsură ce câștigă forță ascensională și se ridică la suprafață. Se presupune că bulele din vinul spumant ajută la accelerarea intoxicării, ajutând alcoolul să ajungă mai repede în sistemul sanguin. În cadrul unui studiu condus de Universitatea din Surrey, Marea Britanie, li s-au administrat subiecților cantități egale de șampanie cu bule și fără bule. La 5 minute din momentul consumului, grupul care consumase șampanie cu bule avea 54 mg alcool în
Vin spumant () [Corola-website/Science/309160_a_310489]
-
Americii latine, aceste plante sunt puternic răspândite și au indicații de consum medical și mai ales social. Efectele biologice ale canabisului sunt reduse și aproape nesemnificative. Au fost constatate: scăderea frecvenței pulsului, o umplere mai puternică a vaselor conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului sanguin cerebral, corespunzând stărilor de meditație și concentrare. De asemenea, pot apărea simptome ca: scăderea tensiunii arteriale, uscarea mucoasei bucale și faringiene, vomă, diaree și senzație imperioasă de foame. Efectele psihice ale substanțelor active
Hașiș () [Corola-website/Science/310795_a_312124]
-
și au indicații de consum medical și mai ales social. Efectele biologice ale canabisului sunt reduse și aproape nesemnificative. Au fost constatate: scăderea frecvenței pulsului, o umplere mai puternică a vaselor conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului sanguin cerebral, corespunzând stărilor de meditație și concentrare. De asemenea, pot apărea simptome ca: scăderea tensiunii arteriale, uscarea mucoasei bucale și faringiene, vomă, diaree și senzație imperioasă de foame. Efectele psihice ale substanțelor active din canabis depind în mod decisiv de
Hașiș () [Corola-website/Science/310795_a_312124]
-
unor infecții bacteriene care au fost deja tratate parțial, când bacteriile dispar din meninge, sau agenții patogeni infectează un spațiu adiacent meningelui (de exemplu sinuzită). Endocardita (o infecție a valvelor cardiace cu difuzia unor mici grupuri de bacterii în circulația sanguină) poate provoca meningită aseptică. Meningita aseptică poate fi, de asemenea, rezultatul infecției cu spirochete, un tip de bacterii care includ "Treponema pallidum" (cauza sifilisului) și "Borrelia burgdorferi" (cunoscută prin faptul că provoacă boala Lyme). Meningita poate fi întâlnită în malaria
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
și este umplut cu lichidul cefalorahidian. Membrana cea mai externă, dura mater, este o membrană groasă, durabilă, fixată de arahnoidă și de craniu. În meningita bacteriană, bacteriile ajung la nivelul meningelui prin una din două căi principale: fie prin circulația sanguină, fie prin contactul direct dintre meninge și cavitatea nazală sau piele. În majoritatea cazurilor, meningita este urmarea invaziei circulației sanguine de către microorganisme care trăiesc pe suprafețele mucoase cum este cavitatea nazală. Deseori, aceasta este la rândul ei precedată de infecții
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
și de craniu. În meningita bacteriană, bacteriile ajung la nivelul meningelui prin una din două căi principale: fie prin circulația sanguină, fie prin contactul direct dintre meninge și cavitatea nazală sau piele. În majoritatea cazurilor, meningita este urmarea invaziei circulației sanguine de către microorganisme care trăiesc pe suprafețele mucoase cum este cavitatea nazală. Deseori, aceasta este la rândul ei precedată de infecții virale care distrug bariera reprezentată de suprafețele mucoase în mod normal. Odată ce bacteriile au pătruns în circulația sanguină, acestea pătrund
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
invaziei circulației sanguine de către microorganisme care trăiesc pe suprafețele mucoase cum este cavitatea nazală. Deseori, aceasta este la rândul ei precedată de infecții virale care distrug bariera reprezentată de suprafețele mucoase în mod normal. Odată ce bacteriile au pătruns în circulația sanguină, acestea pătrund în spațiul subarahnoidian în locuri în care bariera hematoencefalică este vulnerabilă, cum este plexul coroidian. Meningita apare la 25% dintre nou-născuții cu infecții sanguine provocate de streptococii de grup B; acest fenomen este mai puțin frecvent la adulți
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
bariera reprezentată de suprafețele mucoase în mod normal. Odată ce bacteriile au pătruns în circulația sanguină, acestea pătrund în spațiul subarahnoidian în locuri în care bariera hematoencefalică este vulnerabilă, cum este plexul coroidian. Meningita apare la 25% dintre nou-născuții cu infecții sanguine provocate de streptococii de grup B; acest fenomen este mai puțin frecvent la adulți. Contaminarea directă a lichidului cefalorahidian poate fi cauzată de dispozitive permanente implantate la nivelul encefalului, fracturi cerebrale, sau infecții ale nazofaringelui sau sinusurilor nazale, care au
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
mari de citochine, mediatori asemănători hormonilor, care recrutează alte celule imune și stimulează alte țesuturi care participă la răspunsul imun. Bariera hematoencefalică devine mai permeabilă, ducând la edem cerebral "vasogenic" (umflare a creierului din cauza scurgerii de lichid de la nivelul vaselor sanguine). În LCR pătrunde un număr mare de globule albe sanguine, provocând inflamația meningelor și ducând la "edem interstițial" (umflare din cauza prezenței lichidului intercelular). În plus, apare o inflamație a pereților vaselor sanguine (vasculită cerebrală), ceea ce duce la scăderea fluxului sanguin
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
imune și stimulează alte țesuturi care participă la răspunsul imun. Bariera hematoencefalică devine mai permeabilă, ducând la edem cerebral "vasogenic" (umflare a creierului din cauza scurgerii de lichid de la nivelul vaselor sanguine). În LCR pătrunde un număr mare de globule albe sanguine, provocând inflamația meningelor și ducând la "edem interstițial" (umflare din cauza prezenței lichidului intercelular). În plus, apare o inflamație a pereților vaselor sanguine (vasculită cerebrală), ceea ce duce la scăderea fluxului sanguin și apariția celui de-al treilea tip de edem, "edem
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
creierului din cauza scurgerii de lichid de la nivelul vaselor sanguine). În LCR pătrunde un număr mare de globule albe sanguine, provocând inflamația meningelor și ducând la "edem interstițial" (umflare din cauza prezenței lichidului intercelular). În plus, apare o inflamație a pereților vaselor sanguine (vasculită cerebrală), ceea ce duce la scăderea fluxului sanguin și apariția celui de-al treilea tip de edem, "edem citotoxic". Toate cele trei forme de edem cerebral duc la creșterea tensiunii intracraniene; împreună cu scăderea tensiunii arteriale, deseori întâlnită în infecție acută
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
sanguine). În LCR pătrunde un număr mare de globule albe sanguine, provocând inflamația meningelor și ducând la "edem interstițial" (umflare din cauza prezenței lichidului intercelular). În plus, apare o inflamație a pereților vaselor sanguine (vasculită cerebrală), ceea ce duce la scăderea fluxului sanguin și apariția celui de-al treilea tip de edem, "edem citotoxic". Toate cele trei forme de edem cerebral duc la creșterea tensiunii intracraniene; împreună cu scăderea tensiunii arteriale, deseori întâlnită în infecție acută (din punct de vedere medical), acest lucru înseamnă
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
între 6 ;i 18 cm apă (cmHO); în meningita bacteriană, presiunea este de obicei crescută. În meningita criptococică, presiunea intracraniană este semnificativ crescută. Aspectul inițial al lichidului poate indica natura infecției: LCR tulbure indică un conținut crescut de proteine, celule sanguine albe și roșii și/sau bacterii, și prin urmare poate sugera o meningită bacteriană. Proba de LCR este examinată pentru a se decela prezența și tipurile de leucocite, hematii, conținutul de proteine și glicorahia. Colorația Gram a probei poate demonstra
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]