13,226 matches
-
nu va ajunge nici un Euclid, nici un Șerban Țițeica. "Bine că ai ajuns tu!" îi răspundeam eu în gând și nu învățam nimic. "O să te lase corigent!" îmi spuneau ceilalți speriați. "Ei și? O să învăț pe trimestrul III și o să fie silit să-mi dea zece și îmi iese media de trecere. Și n-o să-i fac eu lui pe plac..." Și îl trimeteam la origine să predea acolo matematica și geografia. Așa s-a întîmplat. În primele două trimestre mi-a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
din Abrud, era un om mic de statură, chiar foarte mic, la limita dintre un pitic și un om normal, cu toate acestea nu se întîmplă nimic rău între el și noi, reuși să ne impună respect fără să fie silit să ne determine să ne fie frică de puterea pe care o avea, ca orice profesor, de a ne da note pedepsitoare sau subiecte grele la teze. Pentru un om pândit de complexul staturii sale, desigur că asta era o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
îndărăt... ― Ei, i-am răspuns strigând, ce este? ― Marine... Trenul... Atât l-am auzit că zice și l-am pierdut din vedere pe după coroana bogată a salcâmului care străjuia peronul... REFLECȚII RISIPITE TEMA POVESTITORULUI Dacă împrejurările nu m-ar fi silit să devin scriitor profesionist, poate că tot ceea ce am scris ar fi stat în sertar, și ar fi suferit atâtea modificări și transformări de teme și subiecte de la o carte la alta, încît până la urmă nu s-ar mai fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dar asta o face cam plictisit și cu o dispoziție evidentă, pe care nu și-o ascunde, că îi displace această îndeletnicire de a face "analiză", sau alte mofturi de același gen, cu atât mai mult cu cât asta îl silește să constate că oamenii sânt greu de "descris", sânt cam agitați, nu stau pe loc, și că se mișcă în societate după niște legi foarte complicate pe care n-are nici un rost să stai să-ți spargi capul să le
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
unei noi lumi. Într-un cuvânt, este un erou al timpurilor noastre moderne, în care noțiunile învingător și învinis nu mai exprimă exact o realitate de la cauză la efect, ci, adesea, una răsturnată. Eroul meu e un senin, care e silit să devină sumbru. Păstrează în el această stare, dar redevine în cele din urmă senin. Cu ce preț? Iată subiectul cărții. Ființa cea mai apropiată de acest erou și de care viața sa se leagă strâns, adică soția lui, pretinde
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
acum mai mare și în același timp mai mic decât îl aveam în memorie. Harpagon, de pildă, e prea convențional după ce știm că există Gobseck și Grandet. Mizantropul însă e o surpriză, ca și Fedra. În școală (unde elevul e silit să se familiarizeze cu marile creații), 244 nu înțelegem bine ce citim. Les femmes savantes nu e atât de bună cum se spune în manuale, probabil că naiva satiră pe socoteala gustului literar al Armandei și mamei sale au, în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
eram în clasa I, îmi amintesc că desenam rechini care mâncau oameni. Stilul mi l-am dezvoltat pur și simplu, maturizându-mă, desenând tot timpul, citind benzi desenate și uitându-mă la filme. Preferatele mele sunt cele la care mă sileau verișorii mei să mă uit la o vârstă la care eram prea mic pentru așa ceva: Nightmare on Elm Street, Hellraiser și Evil Dead 2.“ Pentru cei care îl zăresc pe stradă, undeva prin nordul Californiei, nu este, probabil, decât un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
cum teoriile admirate atunci, care atacau egoul ca fiind rădăcina tuturor relelor deveniseră pentru avangardă baza unei metafore a sadismului sexual profund încâlcite, un atac masiv asupra simțurilor. Am observat că suprimarea egoului nu reprezenta eliberarea promisă, ci un act silit de răzbunare, care nu se putea detașa de complicațiile mâniei oarbe și ale frustrării. Exacerbarea egoului, despre care fabulau toți, nu exista: simțurile nu izbucneau în libertate, ci sufereau o implozie care le făcea să se retragă“. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
în care fusese prins fără voia lui. În momentul hotărâtor, priceperea lui de a se deghiza va fi inutilă. Semnalul de declanșare a durerii, prin care Controlul domina rasa umană, nu se va lăsa înșelat de înfățișarea lui exterioară. Atunci, silit de tortura neîncetată, va trebui să se prezinte pentru... execuție. \ David, dacă o rog pe Excelența sa să te asculte în legătură cu problema Trask, cred că va consimți, fără idei preconcepute. INIMA LUI MARIN BĂTEA DUREROS DE TARE. ERA CONȘTIENT CĂ PÂNĂ LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
undeva din spatele meu, fără să dea atenție anunțului NUMAI PERSONALUL AUTORIZAT. Am zis: «Îmi pare rău, toate Întrebările se pun la birou». A râs și a spus: «Am auzit, Efraim, am auzit». Am zis: «Doamnă, dacă nu ieșiți, voi fi silit să folosesc clopoțelul» (deși nu am așa ceva). Auzind cuvintele astea a Început să râdă din nou, un râs delicat și plăcut, ca apa proaspătă susurând Într-un izvor. Avea umeri Înguști, gâtul ușor ridat, Însă pieptul și pântecele erau frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că trăgea apa În timp ce urina sperând că clipocitul apei avea să-i stimuleze vezica poticnită. Se străduia să termine cât mai curgea Încă apa, așa că exista o Întrecere permanentă Între apa din bazin și propriul său lichid. Pierdea Întotdeauna, fiind silit să aleagă Între a aștepta enervant, cu scula În mână, până când bazinul se umplea din nou și putea s-o ia de la capăt, sau a renunța și a lăsa urina să plutească la suprafața apei până data viitoare. Nevrând nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru o clipă vioi și pregătit să deschidă un capitol nou al vieții sale, până când prosopul, umed Încă de ieri, de alaltăieri și din zilele de dinainte, Îl Învălui din nou În propriul său miros nocturn, de parcă ar fi fost silit să Îmbrace o cămașă deja purtată. Din baie intră În bucătărie și puse apă la fiert pentru cafea; spălă una din ceștile murdare din chiuvetă, puse În ea două tablete de zaharină și două lingurițe de cafea solubilă, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
După cafea Îmbrăcă un pulover gros, uzat, pe care i-l lăsase Yael, se uită la ceas și Își dădu seama că pierduse știrile de la ora șapte. Coborî deci să ia ziarul din cutia poștală, dar uită cheița, ceea ce Îl sili să-l scoată cu forța prin deschizătura ei și să rupă prima pagină. Urcând scările, se oprea și citea titlurile, apoi iar urca și iar se oprea; ajunsese la concluzia că țara căzuse În mâinile unei bande de nebuni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
probleme. Dar și becul cel nou era ars sau poate că se afla doar sub influența primului. Se duse deci să caute un al treilea bec, Însă pe drum Îi veni ideea să Încerce lumina din hol, fapt care Îl sili să scutească de orice vină cele două becuri anterioare, Întrucât totul se datora unei pene de curent. Ca să facă totuși ceva, se hotărî să-i telefoneze Yaelei. Dacă o să-i răspundă soțul ei, o să Închidă. Dacă o să dea peste ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
citit ziarul de dimineață, cobora la băcănie să facă unele cumpărături, se Întorcea cu cele două ziare ce apăreau la amiază și se cufunda În ele până seara, Împrăștiindu-le prin toată casa. Între cititul ziarelor și ascultatul știrilor se silea să se așeze la birou. O vreme Îl preocupă o carte creștină, Pugio Fidei, scrisă de fratele Raymond Martini, publicată la Paris În anul 1651, cu intenția de-a infirma o dată pentru totdeauna credințele „maurilor și ale evreilor“. Fima intenționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima. Într-o țară civilizată, continuă Fima, Împrumutând, fără să-și dea seama, expresia preferată a doctorului Wahrhaftig, Într-o țară civilizată, ar fi avut loc de mult o revoltă populară. Un front comun al muncitorilor și studenților ar fi silit de mult guvernul să pună imediat capăt ororii. —Să-ți mai aduc un brandy. O să te mai calmeze. Fima dădu febril coniacul pe gât dintr-o singură sorbitură, lăsând capul pe spate, așa cum văzuse că se bea votca În filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o declamă cu accentul său rusesc pronunțat: „Dradzii mei copii, voi sunteți copacii, iar noi Îngrășămintele“. Oare ar trebui să crestez cuvintele astea aici, precum un deținut pe peretele celulei sale, pentru ca acest Yoezer arogant să le citească? Ca să-l silesc să se gândească la noi? Dar până atunci, nu vor dispărea oare varul, tencuiala, poate chiar și zidurile? Peste o sută de ani viața va fi mai vioaie, mai energică, mai cumpătată și mai plină de bucurie. Războaiele cu arabii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca deliciul unui vin bun, avea deja pe vârful limbii o replică zdrobitoare, dar tocmai În clipa aceea o zări pe Annette stând În ușa cofetăriei și privind dezorientată În jur și aproape Îi păru rău că venise. Dar fu silit să-i facă semn cu mâna și să-l lase baltă pe colonist. Se scuză că Întârziase, iar când se așeză În fața lui Îi răspunse că sosise exact la timpul potrivit ca să-l scape din mâinile organizației Hezbollah. Sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
găsesc valiumul ăla. Mama ta a spus să-ți dau jumătate de pastilă. —Și eu sunt un mic bufon. Dar eu nu sunt OK. Ar fi trebuit să mă Împotrivesc. Nu să mă las dus de ei. Dar te-au silit s-o faci. —A fost o crimă totuși. Nu se poate ști. Poate că e numai rănit. A pierdut enorm de mult sânge. O mare de sânge. — Uneori chiar dintr-o zgaibă poate curge foarte mult sânge. Odată am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am ucis În Gaza cu un glonț În cap. 20 Fima s-a rătăcit prin pădure După ce notă visul În carnet, Fima se Încovrigă sub plapumă și dormi până la șapte. Zburlit, stors, dezgustat de mirosul nocturn al trupului său, se sili să se scoale. Renunță la exercițiile de gimnastică În fața oglinzii. Se bărbieri fără să se rănească. Bău două cești de cafea. Numai gândul la pâine cu gem sau la iaurt Îi făcea greață. Își amintea vag că În dimineața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și ale mele. Nu trebuie aruncată toată vina asupra lui. În afară de asta, sângele vărsat nu apasă pe conștiința mea. Tristețe, da. Dar nu rușine. Care e potrivită arabilor, nu nouă. Ce, noi am vrut să vărsăm sânge? Arabii ne-au silit. De la bun Început. Ai noștri n-au vrut sub nici o formă violențe. Chiar și Menahem Begin, un patriot mândru, când a venit Sadat și a spus În parlament Îmi pare rău, i-a dat tot ce-a vrut, numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vorba de el "adică de o ființă prin excelență demnă" de tot binele, în propria lui opinie. Pentru femeia prin care își putuse satisface unele prevederi avea, din demnitate, o mică ură; un dispreț pentru acea unealtă, de care era silit să se servească! Din astfel de sentimente decurgea acea rea voință ce stăruia in traiul lui cu Lina. O agravau și alte oricini: după stadiul ambiției, care-i înlocuise tinerețea absentă, doctorul Rim trecuse la epoca erotică ce-i turmenta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ascetică, dar a cărei existență îl lipsea de plăceri. Făcea studentelor teoria insidioasă a amorului fizic. încerca glume echivoce cu feminista Nary, fată cu replica îndrăzneață. Erau numai luxuri de cuvinte. Un simț prevzător îl făcea prudent. Aceeași prudență îl silea să ia aere de om serios cu alte femei. Frumoasa verișoară Lenora era modelul perfect ce convenea gustului ilustrului doctor. Amorul ei nesățios pentru primul ei bărbat îi păruse forma ideală a fericirii la domiciliu. Adulmecase în jurul acelei Lenore cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe mâinile bietului Maxențiu. Cum de o fi avut acel tânăr zvelt atâta forță! Ce ciudat botișor avea subt urma aceea de mustață neagră. Botișorul lui scuza portul mustății. Adei nu i-ar fi displăcut 164 mustățile, dar snobismul o silea să nu admită decât oameni rași. E drept că snobismul ei era cam înapoiat, deoarece ultima noutate importată din Franța era reluarea unei mici mustăți, pe care tinerii reacționari ai modei, obosiți să semene între dânșii și cu toată lumea, o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mersese la ei ca un client oarecare necunoscut și i se spusese cu indiferență adevărul. Acum consulta profesorii mari, ce-i respectau dorința de discreție, li spuneau adevărul cu precauțiuni, îi dau sfaturile cu menajamente; nu-1 puteau nici vindeca, nici sili. îl mențineau în minciuna lui către alții, la care 171 ținea așa de mult. Nimic nu-1 putea hotărî să accepte sanatoriul, însemna pentru el a-și pune eticheta infamiei. îi era o rușine nespusă să se încorporeze mizeriei, să o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]