11,815 matches
-
există dintotdeauna, acum dobândesc o vizibilitate ce ar trebui să ne interpeleze, nu doar să ne scandalizeze în mod superficial. În orice caz, Domnul Isus ne îndeamnă să reflectăm cu atenție înainte de a participa la «războiul» auto-devenirii. Iar aceasta pentru că singurătatea afectivă este o alegere ce trebuie să facă față cu luciditate tuturor constrângerilor pe care viața le poate impune, transformându-le în spatii și ocazii ale libertății. Evanghelia, în doar câteva versete, reușește să delineeze cauzele principale ale problemelor de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mistifice, ci să-și asume cu luciditate și curaj condiția de ființe umane întrupate. Numai în măsura în care luăm cunoștință și acceptăm condiția noastră umană, ne putem permite să adăugăm: «totul este posibil la Dumnezeu». Dacă nu ar exista această condiție prealabilă, singurătatea afectivă - experimentată pe propria piele de Isus din Nazaret, fără vreun fel de resentiment față de căsătorie - în loc să devină forma nouă prin care să întruchipăm o existență plină de viață și de lumină, ar fi doar o nouă formă de sadomasochism
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
prima și cea mai importantă poruncă pe care o găsim pe prima pagină a cuvântului lui Dumnezeu din Scriptură, ne putem da seama că avem de-a face cu un paradox ce rezultă dintr-o incompatibilitate inegalabilă, fundamentală, între alegerea «singurătății existențiale» și planul inițial și original al lui Dumnezeu. Cuvântul riguros al Domnului s-ar putea face auzit nu doar atunci când se pune problema repudierii, ci și în cazul alegerii unei vieți caste: «Însă, de la începutul creației [...]» (Mc 10,6
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mai elocvente decât cuvintele. Poezia tinde să devină solilocviu elegiac, vorbind despre iubita dispărută, despre tristețea „iernii / care ne-a trădat” și a golului. Această evoluție validează opinia critică potrivit căreia aici s-ar revela un poet ce „își devoră singurătatea” (Eugen Simion). Activitatea istoricului literar N. s-a axat pe explorarea și valorizarea presei și a personalităților arădene sau, mai larg, ale Vestului, lucrările sale aducând necesare contribuții - completări documentare și interpretative la harta literară și culturală națională: „Tribuna”/ „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
asigurându-i-o meditația profundă asupra eternului uman. SCRIERI: Elegii sub stele, București, 1969; Somn de voevod, București, 1980; Planete de melancolie, Cluj-Napoca, 1986; Poeme-nserate, București, 1990; Poezii de mai demult, Cluj-Napoca, 1994; Partea mea de dragoste, Cluj-Napoca, 1996; Ora singurătății, Cluj-Napoca, 1998; Efulgurații (Pagini de jurnal. 1967-1990), Cluj-Napoca, 2002; Efulgurații [versuri], Cluj-Napoca, 2002; Tărâmul de rouă, București, 2002. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Elegii sub stele”, TR, 1969, 37; Teodor Tihan, „Elegii sub stele”, ST, 1969, 9; Geo Bogza, Paznic de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
des verbul « a fi »la toate timpurile, dar rămâne fidel priorităților sale statornice, care, odată exprimate în acea Ars poetica atât de proprie poetului, vin către noi ajutându- ne să înțelegem mai ușor că pe baricadele timpului suntem falși în singurătate și vinovați de lașitatea însingurării. Citindu-i cărțile te vei surprinde fără să vrei căutând în vremi trecute tâlcul, te vei surprinde asediat de întrebări și de răspunsuri ermetice. După cum ți-e vârsta, vei fi tentat să le așezi Punctele
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
și insatisfacție în relația lor intimă (McCabe & Gotlib, 1993)143 însă în urma intervențiilor psihoterapeutice riscul recăderilor este tot mai mic. 8.5. Tulburarea depresivă biplolară Studiu de caz "Acest tip de nebunie presupune un fel de amestec între durere, veselie, singurătate și teroare. Când ești în starea de beatitudine, totul e extraordinar. Ideile și sentimentele sunt rapide și dense ca și stelele căzătoare și le urmezi până când găsești altele mai bune și mai strălucitoare. Timiditatea dispare, cuvintele și gesturile potrivite sunt
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
facă. La această vârstă, depresia este corelată cu evenimente tragice de viață, cum ar fi îmbolnăvirea sau decesul partenerului de viață, astfel persoanele ajung să se simtă inutile și marginalizate. Aceste persoane sunt puse în situația să se confrunte cu singurătatea, izolarea, diminuarea resurselor, a confortului material, schimbarea locuinței, spitalizarea, aziluri și în unele cazuri cu abandonul din partea copiilor. Simptomele persoanelor în vârstă care suferă de depresie sunt: (1) stare afectivă negativă; (2) tulburări ale somnului și apetitului; (3) sentiment de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de Augustina („cea augustă”, „cea aleasă”). Cartea este un bildungsroman scris la persoana a doua, sprijinindu-se pe câteva „simboluri potrivite”, pentru a sugera că „inițierea” în existență poate sminti sufletul, scufundându-l în experiență. Subtilul discurs epic vorbește despre singurătate și resemnare, despre orgoliul asumării acestora, luând uneori înfățișarea unui poem al solitudinii acceptate. Volumele Două părți cal și una vizitiu (1991) și Jocuri și zile (2000) cuprind nuvele și povestiri cu un personaj feminin comun. Eroina se confruntă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
Poeziile din cartea Umărul de argint (2002), semnată cu pseudonimul Vicenția Vara, închid în ele trăirile unui suflet încercat de vămile existenței, rostite cu discreție, fără patetism edulcorat, în versuri de o cuceritoare expresivitate lirică. Sentimentul dominant este cel al singurătății, în care I. își decantează impresiile, interogând netulburată adâncimile. I. a îngrijit și prefațat ediții din operele lui Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, I. Al. Brătescu- Voinești și Zaharia Stancu. SCRIERI: Artă și aspirație, Cluj-Napoca, 1977; Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
realizează doar patru tomuri). Predilecția pentru gigantism și monumental îl așază pe Hasdeu alături de Dimitrie Cantemir și Ion Heliade Rădulescu, așa cum aprecia criticul și istoricul literar ieșean Mihai Drăgan . Cum este cunoscut, în ultima parte a vieții se cufundă în singurătate și experiențe spiritiste (expuse în cartea Sic cogito). Prezența medalistică a lui Hasdeu este semnalată în lucrarea bucureștenilor Buzdugan-Niculiță , pe medalia celui de Al X-lea Congres Internațional al Lingviștilor, desfășurat la București, în 1967 (fig. 92av), unde chipul savantului
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Stâlpul de foc, Chișinău, 1988; Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din Milești (în colaborare cu Serafim Saka), Chișinău, 1988; Somn de lup, Chișinău, 1990; Moartea lui Zenon, Iași, 1994; Dimineața marelui oraș, Chișinău, 2003; Grecia imaginară, Chișinău, 2003; Orfeu și singurătatea, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Val Condurache, De la Nistru pân-la Tisa, RL, 1991, 26; Eugen Simion, Poezia lui Valeriu Matei, LA, 1995, 16; Alex. Ștefănescu, Diafanități, RL, 1995, 21; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 248; Emilian Galaicu-Păun, Poezia de după poezie. Ultimul deceniu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288065_a_289394]
-
civilizații în care dezvoltarea tehnică și economică, departe de a determina dezvoltarea multilaterală a personalității umane, întreține și provoacă carențe și boli în propria noastră ființă". Locuințele sînt închise în niște "cutii de chibrituri", transporturile în comun sînt "transporturi de singurătate". "Compartimentării propriei vieți îi trebuie adăugată cea multiplicată prin hiperspecializare; și în acest caz, explozia din Mai a însemnat printre al-tele și o explozie a decompartimentării". În 1968, este contactat de Jacques Robin pentru a face parte din Grupul celor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cu mîndrie unor colegi economiști "ortodocși" că ei credeau că ne trec pe linie moartă cînd, de fapt, în ciuda poziției lor dominante, ei erau marginalizații istoriei. Încă gîndesc așa. Această conștientizare a însemnat pentru mine o mare consolare personală. Căci singurătatea nu e o poziție foarte confortabilă. Am avut de ales. Era vorba de a ști dacă vom publica o revistă. Am fost întotdeauna împotrivă. Credeam că era foarte important să ne întîl-nim pentru a face schimb de reflecții și experiențe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
recunoscut unii pe alții", va spune René Passet, economist care insistă asupra marginalității sale (profesionale) și asupra celei a celor-lalți membri ai grupului. Fiecare se simțea marginal în domeniul său și găsea în acest grup modalitatea de a scăpa de singurătate și ocazia de a realiza schimburi de idei îmbogățitoare spiritual, care îi lipsea în mediul său profesional. Leroi-Gourhan i-a mărturisit astfel lui Jacques Robin plăcerea pe care o resimțea dezbătînd diferite subiecte în sînul grupului și a deplîns lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să se reconsti tuie din toate puterile sale (vezi acel noi inițial), dar care este obligată să-și recunoască eșecul (sintetizat de acel eu mutilat, castrat al dublului său, la sfîrșitul trilogiei). Pentru Agota Kristof, nu există ie șire din singurătate. Privirea celuilalt, dinamica celuilalt Eu nu a funcționat în cazul său. Spațiul său lingvistic urmează îndeaproape această "economie de război": Așa se face că, la vîrsta de douăzeci și unu de ani, la sosirea mea în Elveția și cu totul întîmplător într-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trosnetul oaselor rupte ale disidenților, sau că rînjește ironic pe la colțuri de cuvinte parfumate, blînde și ucigător insinuante. Prețul e același vieți curmate, destine îndoite, alienare tragică, de nici nu mai știi dacă o moarte brutală nu e preferabilă unei singurătăți mutilante. În orice caz, barbaria, soft sau hard, are același rezultat: stingerea ființei, tăcerea vocii sacre dinlăuntru, sugrumarea spiritului critic și a voinței de acțiune, moartea cuvîntului care desemnează o realitate și naște rea vorbelor care trimit în buclă la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o soție și un fiu care nu au habar de nimic. Își povestește cerul gri și ploaia nesfîrșită, țara rănită și subit ostilă, dar, mai presus de orice, își înmoaie degetul în propria trădare, în spaima sa de trădător, în singurătatea și deruta sa. Iar Antoine îl însoțește în această călătorie la capătul nopții. În romanul precedent, cititorul era îndemnat să împărtășească durerea celui trădat. Acum, i se cere ceva mult mai grav, să împărtășească chinurile trădătorului. Nu să-i răscumpere
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai adînc și mai tulburător în zone de nesiguranță în care nu prea ne place să ne aventurăm, și prin toate artificiile noilor mitologii politice, generaționale, comunitariene, de care ne înconjurăm pînă la sufocare. Locul comun ca neloc al unei singurătăți tot mai dureroase, colajul ca naufragiu al omenescului. Iar dincolo de toate aceste plimbări prin conștientul și sub conștientul nostru rătăcit, nu mai puțin derutant este și exercițiul postmodern de interogare a propriilor resorturi ficționale și a cons trucției narative, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
viață de om dezrădăcinat: Totul a fost doar minciună. Știu foarte bine că în orașul acela, la Bunica, eram deja singur, că de pe atunci deja îmi închipuiam doar că eram doi, fratele meu și cu mine, pentru a suporta insuportabila singurătate. Bigger than life Ghicitoare: ce iese dintr-un bandit evreu, născut în Algeria, și o franțuzoaică burgheză, catolică și reacționară? Răspuns: un mare scriitor atipic. Îl cheamă Philippe Djian și are 65 de ani. Complement de ghicitoare: ce mare editură
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Dumnezeu este în același timp imanent și transcendent, dar și al vidului plin oriental, ca stare a conștiinței unificate. Ar urma un salt către "marele conținut", în care Cioran acceptă să-l vadă pe Dumnezeu ca pe ultima limită a singurătății sale și prag al dialogului pustiitor dar necesar cu Celălalt, sete neostoită de Unu, exprimată de paradoxul suprem: "Dumnezeu este, chiar dacă nu este." (NN) Înfrîngerea vitalismului balcanic printr-un laconism elegant l-a smuls din matricea sa ființială, eliberîndu-l de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-și pune capăt zilelor și pentru a da curs liber identităților sale. Dar de ce citea fără răgaz, devreme ce nu acorda acestei îndeletniciri vreo virtute salutară ? "Dacă citesc atît, o fac cu speranța de a găsi într-o zi o singurătate mai mare decît a mea" (p.592), explică el. De fapt, Cioran citește pentru a încerca să-și epuizeze sinele instabil, pentru a fixa locul acestui eu alunecînd în diversele instanțe exterioare în care curge : "Eu, eu, eu ce oboseală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un Flaviu înțelegător, dar e abandonată pe loc când în zonă apare o tânără și tentantă Iulie, amanta doctorului Spiru, căsătorit cu prietena Suzanei, Daria. Cele două femei trebuie să facă față coliziunii cu descoperirea înșelăciunii și, în fond, a singurătății lor iremediabile. Ideea (creștină) a speranței este soluția romanului Dincolo de adevăr (1993), centrat pe figura unui chirurg care operează cazuri extreme. În intervalul dintre primul și ultimul roman, în perioada de mare productivitate a scriitoarei se situează variațiuni narative pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
texte începe cu reprezentarea, în 1969, a unei piese axate pe figura domnitorului Vlad Țepeș și care explorează raportul dintre intențiile generoase și mijloacele barbare ale acțiunilor politice - Cronica personală a lui Laonic, reluată în 1977 sub titlul Întors din singurătate. În 1970 îi apare volumul Teatru, pentru care i se decernează Premiul Asociației Scriitorilor din București. Alături de piesele deja reprezentate, sunt incluse aici Bunicul, Artre cu litere de platină, satiră, în manieră ionesciană, a gândirii dogmatice și a cultului personalității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
și, luând chezășie cerul, jură s-o iubească până la moarte: Atunci fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare, Pământul tot în cutremur, și stihiile-n perzare Sămăna înspăimîntate de atâta pătimire!... După aceea, vulnerat, îndrăgostitul cu giubea își poartă "melanholia" prin singurătăți. Visul amorului aduce o bănuială de Roman de la rose și de La carte du tendre a d-nei de Scudéry. E vorba de "căile amorezești", de temutul, fratele prepusului și clevetirii, prieten al necredinței, de căială și alte abstracțiuni de acestea. V.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]