12,817 matches
-
Sec. IV - VI - Dierna-Zernes este restaurată de romani, apoi de bizantini. Sec. X - Cetatea Urscia este centrul politic și militar al voievodului Glad. 1366 - Regele Ludovic cel Mare proclamă Orșova “Cetate Regească”. 1524 - Turcii cuceresc cetatea Orșovei. 1660 - Orșova este stăpânită de otomani, este reședință de sandjeac; localitatea civilă este un sat de pescari și de agricultori. 1739 - 1740 - pentru a stăpâni Orșova, turcii construiesc “Canalul Cernei” (~ Diernei). 1790 - prin pacea de la Sistov, Orșova trece în componența Austriei. 1772 - 1870 - Orșova
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
voievodului Glad. 1366 - Regele Ludovic cel Mare proclamă Orșova “Cetate Regească”. 1524 - Turcii cuceresc cetatea Orșovei. 1660 - Orșova este stăpânită de otomani, este reședință de sandjeac; localitatea civilă este un sat de pescari și de agricultori. 1739 - 1740 - pentru a stăpâni Orșova, turcii construiesc “Canalul Cernei” (~ Diernei). 1790 - prin pacea de la Sistov, Orșova trece în componența Austriei. 1772 - 1870 - Orșova face parte din "Regimentul grăniceresc". 1829 - se termină lucrările la șoseaua Caransebeș - Orșova. 1830 - Orșova devine însemnat punct în navigația pe
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
1585. Din acest document reiese că așezarea are vechime de câteva secole, fiind recunoscută de comercianții de chilimuri și scoarțe. Printr-un document emis la 30 septembrie 1591 voievodul Ștefan Surdul împuternicea pe doamna Neaga și pe călugărița Elisafta să stăpânească satul "Eșteu". În secolele al XVI-lea și al XVII-lea a făcut parte din județul Săcuieni. Într-un document emis în 1602, satul este menționat ca "Iștău". Mai târziu, o parte din moșiile Mizilului au trecut prin vânzare în
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
este asemănător cu cel din Țara Făgărașului sau din Țara Bârsei, fiind utilizată aceeași cromatică: negrul și roșul. Jocul popular „Ca la Breaza” are note aproape identice cu jocul „Breaza” din Făgăraș, acestea având originea primară comună. Domnitorii munteni au stăpânit în secolele XIV-XVI Țara Făgărașului și Țara Amlașului, perioadă în care se trecea foarte des dintr-o parte în celalaltă a Carpaților. Despre Breaza s-a amintit prima dată în anul 1431, când domn al Țării Românești era Alexandru I
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
Stăpânirea drumurilor respective a fost vitală pentru bizantini, fiind utilizate și pentru apărarea în față invaziilor și pentru propria expansiune, fiind în egală măsură animate de negustori, misionari, controlul asupra acestora asigurând prosperitate. Apogeul Bizanțului a fost atins când a stăpânit toate aceste drumuri, în secolul VI și în secolul X, în timpul Dinastiei Macedonenilor. În secolul VI, Bizanțul stăpânea Peninsula Balcanică, Asia Mică, Mesopotamia superioară, Siria, Palestina și Egiptul.Acestor teritorii li s-au adăugat nordul Africii, Italia, sud-estul Peninsulei Iberice
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
propria expansiune, fiind în egală măsură animate de negustori, misionari, controlul asupra acestora asigurând prosperitate. Apogeul Bizanțului a fost atins când a stăpânit toate aceste drumuri, în secolul VI și în secolul X, în timpul Dinastiei Macedonenilor. În secolul VI, Bizanțul stăpânea Peninsula Balcanică, Asia Mică, Mesopotamia superioară, Siria, Palestina și Egiptul.Acestor teritorii li s-au adăugat nordul Africii, Italia, sud-estul Peninsulei Iberice și insulele din Mediterana, în urma campaniilor de recucerire purtate de Iustinian. Secolele VII-IX au început prin pierderea provinciilor
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
împăratului Constantin. Consideră că existența imperiului roman era expresia voinței lui Dumnezeu și a împărăției divine, ierarhia terestră fiind preluată după cea cerească. Romanii se considerau a fi noul popor ales al lui Dumnezeu. Imperiul era unic și universal și stăpânea omenirea.Nu avea limite spațiale și cuprindea întreaga lume cunoscută. Orice expansiune era justificată prin impunerea credinței creștine asupra tuturor popoarelor. Nu avea limite temporale, finalitatea fiind intrarea imperiului terestru în planul divin. Puterea împăratului era legitimată de Dumnezeu, împăratul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Constantin era în realitate sceptic, nefiind interesant de nicio religie, preferând-o pe aceea care i-ar aduce multe beneficii. Pe de altă parte, istoricul Jacob Burckhardt susținea în lucrarea "Epoca lui Constantin cel Mare" că împăratul era un geniu, stăpânit de ambiții înalte și de o puternică dorința de putere, un om care ar sacrifice totul pentru îndeplinirea visurilor sale lumești, înțelegând că creștinismul va deveni o forță universală. Adolf Harnack constată în "“Misiunea și răspândirea creștinismului în primele trei
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
le era larg deschis goților. Aceștia au traversat Peninsula Balcanică ajungând la zidurile Constantinopolului. Teodosiu, ajutat de propriile trupe de goți, a reușit să-i respingă și să oprească raidurile în interiorul imperiului. Și-a dat seama că nu-i putea stăpâni pe barbari cu forță și a decis să mențină relațiile pașnice cu aceștia. A încercat să introducă în rândurile lor elemente ale culturii române și să-I atragă în armata română. În timp, goții au fost instruiți după model roman
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și îi trimite înapoi la Samuel. Confruntarea a fost reîncepută. Samuel a fost uzurpat de Ioan Vladislav în 1015, care a fost învins decisiv în 1018 de Vasile II. Au fost create noi theme : Thema Bulgaria, Sirmium, Vasile reușind să stăpânească și Regatul Croației. În 1059, Isaac I Comnenul a fost forțat să abdice, urmând o perioadă în care imperiul intră sub conducerea generalilor care aveau să reprezinte dianstia Ducas . Primul a fost Constantin al X-lea Ducas (1059-1067). După el
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
al II-lea. Vechea aristocrație încă se mai menținea în Asia Mică, în Paphlagonia-coasta micrasiatică a Pontului, ca Philaret care deținea 40 de domenii, 600 de boi, 12 000 de oi, 100 de atelaje de muncă, numeroși sclavi. Văduva Danielis stăpânea în Pelepones 80 de domenii, 3000 de sclavi și turme de vite, fiind una dintre căile de constituire a unei noi categorii sociale de proprietari funciari aflați în ascensiune, menționați ca „puternici” (dynatoi). În anii 922-1025, împărații dinastiei macedonene au
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
al anului 1 și s-a sfârșit cu 31 decembrie anul 100. Lumea secolului I era dominată de două mari superputeri: Imperiul Român în vest și Dinastia Han în est. Pe parcursul acestei perioade în Europa, Africa de Nord și în Orientul Apropiat stăpânea Imperiul Român, care continuă să se extindă și să prospere că superputere militară,economică și culturală, adăugând noi provincii vastului imperiu: Britania și Iudeea,prin înăbușirea revoltelor,invadarea și anexarea teritoriilor. Reformele lui Augustus din timpul lungii sale domnii au
Secolul I () [Corola-website/Science/296782_a_298111]
-
compenseze prevederile tratatului de la Alba Iulia, din 20 mai 1595, prin care recunoscuse suzeranitatea principelui Transilvaniei, Sigismund Báthory. Conturarea mitului Mihai Viteazul ilustrează mai bine ca oricare alt model istoric mutațiile petrecute în conștiința românească. Domnitorul care a reușit să stăpînească pentru scurt timp, la 1599-1600, cele trei țări reunite, trei veacuri mai târziu, în România modernă, începe a fi receptat ca unificator abia spre mijlocul secolului al XIX-lea. O asemenea interpretare lipsește cu desăvîrșire în istoriografia cronicărească a veacului
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
al Transilvaniei, Leustachius Voievod. Începând cu secolul XII și în secolul XIII regii Ungariei au colonizat în Transilvania germani, evocați în izvoare sub numele hospites și cunoscuți sub denumirea generică de "sași". În anul 1600, Mihai Viteazul a reușit să stăpînească pentru scurt timp, la 1599-1600, cele trei principate. La sfârșitul secolului XVII, Ungaria și Transilvania au devenit parte a Imperiului Austriac (Habsburgic), după înfângerea turcilor. Austriecii, la rândul lor, și-au extins rapid imperiul: În 1718 o importantă parte a
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
Cel mai venerabil monument păstrat pe locul fostului "Hipodrom" antic din Istanbul și care era plasat pe "Spina" din mijlocul arenei, este "Obeliscul egiptean" adus din valea Nilului de împăratul [[Theodosius al II-lea]] (379-395 e.N), ultimul care a stăpânit pentru scurt timp întregul Imperiu Roman, după ce stăpânise mult timp numai partea lui răsăriteană.. La origine, în anul 1490 e.A, faraonul egiptean [[Tuthmosis al III-lea]] (1504-1450) a ridicat acest obelisc la sud de cel de al 7-lea
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Hipodrom" antic din Istanbul și care era plasat pe "Spina" din mijlocul arenei, este "Obeliscul egiptean" adus din valea Nilului de împăratul [[Theodosius al II-lea]] (379-395 e.N), ultimul care a stăpânit pentru scurt timp întregul Imperiu Roman, după ce stăpânise mult timp numai partea lui răsăriteană.. La origine, în anul 1490 e.A, faraonul egiptean [[Tuthmosis al III-lea]] (1504-1450) a ridicat acest obelisc la sud de cel de al 7-lea pilon al giganticului templu de la Karnak, în onoarea
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Orient). Întors la Abdera sărac, el a fost ajutat de către fratele său. În curând, după întoarcere, Democrit a devenit vestit în urma înțelepciunii de care dădea dovadă, fiindcă și el a fost un spirit universal și un savant ilustru, care a stăpânit toate domeniile științei. Făcând abstracție de legendele și știrile necontrolate despre personalitatea lui, sigur se poate spune numai ca întreaga viață Democrit și-a închinat-o studiului. Unii istorici ai filozofiei prezintă ideea că Aristotel și-ar fi câștigat imensa
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
de 23.602 mp, așezată la 335 m altitudine. Ocupația de bază a sătenilor este agricultură materializata în cele 1080 ha de teren arabil, 1094 ha sunt reprezentate de fânețe, 2052 ha pășuni, 306 livezi de pomi fructiferi. Locuitorii sunt stăpâni pe 408 bovine, 3437 oi, 105 capre, 80 căi, 500 porci și pește 10000 de pasari. De sub Pregheda izvoraște Rudarica, fir de apă firav și gureș, care, unindu-se cu alte izvoare, va coborî către cheile care îi poartă numele
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
apare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a înlocuit pe cel vechi, de caracter special, așa cum s-a întâmplat cu o serie de nume de acest fel din județele Ilfov și Ialomița. Ianiul n-a putut să stăpânească netulburat mult timp satul pe care-l cumpărase. Abia trecuseră 3 ani și se ridică asupra lui Gheorghe vistierul, viitorul ispravnic al zidirii din Cornățel și bunicul cronicarului Radu Popescu. spunând că el avea mai mult drept să cumpere decât
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
zidirii din Cornățel și bunicul cronicarului Radu Popescu. spunând că el avea mai mult drept să cumpere decât Ianiul , deoarece era vecin de moșie cu satul respectiv. În cele din urmă cei doi ajung la o înțelegere și anume să stăpânească fiecare câte o jumătate din acel sat, împărțindu-și între ei și rumânii. Actul de înțelegere sau zapisul poartă data de 3 martie 1634. După anul 1648, când a fost zidită biserica de la Cornățel, Matei Basarab a cumpărat satul Vutești
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
fost zidită biserica de la Cornățel, Matei Basarab a cumpărat satul Vutești, două treimi de la Dimitrașco, clucerul ot Spineni și o treime de la Dumitru, vistierul Dudescu, dăruind apoi satul, mânăstirii sale Căldărușani. În secolul al XVIII-lea, documentele menționează ca Rosețeștii stăpâneau în Ilfov și moșia Tăriceni, de la nord de Cornățel și moșia Careda. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, moșia Tăriceni este cumpărată de morari greci, care aveau legături cu egumenii greci din partea locului. În 1828, vrednicul de pomenire negustor, de
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
secolul XVIII, sătul s-a numit doar Dragăești, căpătând numele de Dragăești-Pământeni după stabilirea locuitorilor veniți din Transilvania, în satul Dragăești-Ungureni. Satul apare în documentele din sec. XVI, cănd Radu Vodă Paisie dă dreptul lui Stan din Dragăești de a stăpâni a treia parte din tot hotarul "din câmp, și din munte, și din apă și de peste tot ... pentru că îi este lui bătrână și dreaptă moșie strămoșie încă din bătrâne zile". La 7.VI.1768, moșierul Greceanu Vornic da zestre moșia
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
documentara cu privire la existența satului Păușești-Măglași datează din anul 2 august, 1453. Este un act redactat la Gheorghiță de către Vladislav al II-lea voievod. Din cuprinsul acestui hrisov reiese că moșia Păușești a fost întărită boierilor Stan și Vladimir care o stăpâneau încă de pe vremea lui Basarab fără a avea acte de proprietate. Următoarea mențiune documentara a satului o întâlnim într-un hrisov în 10 mai, 1559 dat de Alexandru Mircea voievod. În anul 1579 obștea Păușești este atestata documentar în timpul domniei
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
Mănăstirea Galata a întocmit un catastif al averii sale în care este trecut și satul Sivita cu 6 mori și 100 porci. Morile erau la Prut dar și pe gârlele din Baltă Bratesului. Dintre cele 16 sate pe care le stăpânea mănăstirea, la Sivita erau cele mai multe mori. De aici și concluzia că de pe moșia satului mănăstirea recolta o cantitate mai mare de cereale . Perntru toate acele moșii, Mănăstirea Galata va căpăta de la domnitorul Ieremia Movila, la 6 mai 1598, o întărire
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
cu loc de moară în Prut, în ținutul Covurluiului. În primele decenii ale secolului satul este amintit în două hrisoave domnești date de domnitorii Constantin Movilala 15 iunie 1608 și Ștefan Tomsa la 8 martie 1612 Mănăstirii Pobrata pentru a stăpâni Iezerul Beleu și alte gârle din Baltă Bratesului. Un alt hrisov asemănător, în care este amintit și satul Sivita, este semnat de domnitorul Radu Mihnea la 16 august 1616. Peste doi ani, la 30 martie 1618, domnitorul Radu Mihnea întărește
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]