12,131 matches
-
văd cine ești tu, să-ți băgăm mințile În cap.” M-am dat dracului. Zic către el: „Domn major, am fost aseară la cabinetul medical”... „Și cine o fi Georgescu ăsta, măi? Păi da’ ce, Georgescu dirijează colonia?” „Nu vă supărați, nu mă Întrebați pe mine.” „Așteaptă-mă că vin Înapoi.” Mă gândesc că aista o vini cu gașca gata formată și vai de cojocul meu. N-o mai vinit. Eu tot am așteptat. Măi, nu mai vine nimeni... Și Georgescu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu pot porni mașina! Hai și-mi dă o manivelă!”. Mă duc jos. Manivela deja era băgată. Zice: „Lasă tu motoru’ și hai Încoace. Servește o țigară”. „Nu, mulțumesc.” „Dar nu fumezi?” „Fumez, domn’ major, dar nu servesc, nu vă supărați.” Pentru asta, dacă-l vede’ sau Îl reclama, Îl băga la favorizare... Și pentru o țigară nu se merita... Da’ el o insistat: „Măi, eu dacă te servesc, tu nu-ți bate capul. Hai și ia țigara!”. „Domn’ major, eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vizetă, și se ruga... Știi? Și Își făcea rugăciunea la perete și, printre altele, Îl invoca pe Dumnezeu și pentru a-i distruge pe comuniști, să-i facă praf și pulbere... Și nu știu ce. Și i-am spus: „Părinte, nu vă supărați, dar eu nu sunt de acord, nu pot să Înțeleg. Nu este creștinește ceea ce faceți. Vorbiți mai bine despre iertarea păcatelor, să-i ierte Dumnezeu pe aceștia... Pe urmă nu-l invocați pe Dumnezeu, că nu este sluga dumneavoastră, să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și ei atuncea, că aveau bastoane la ei: „Bă, futu-ți dumnezeu mă-tii, tu nu te iei cu noi aicea, că te batem acum! Ce-ai făcut? Ce-ai fost tu afară, mă?”. Zâc: „Vă rog să nu vă supărați..., am fost mai mare În grad ca dumneavoastră!”. „Bă, tu nu ne lua pe noi la... mișto! Ce-ai fost?” Zâc: „Am fost căpitan, domne!”. „Căpitan? Păi, și ce cauți aicea?” „Domne, n-am venit eu de bunăvoie. M-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-au judecat la Galați Tribunalul de la București... Acuza era articolul 199, alineatul 1, litera a. Și la Constanța am avut recursul. A fost foarte dur... Când am venit la recurs, a fost cu militari, a fost carne vie... Erau supărați că am dărâmat CAP-ul, că n-a mai mers doi ani de zili În timpul ăla, și l-au stopat. La noi, la Vadu Roșca și aicia, a fost cu armă, cu poliție... Nu puteai să te duci pe drum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el în alegerea lui Cuza? Aceste cuvinte se referă la vorbele rostite de Carol de Hohenzollern când ministrul președinte i-a raportat că fostul domnitor a fost ales. Carol de Hohenzollern a declarat atunci că această ale gere nu-l supără deloc, că-l bucură, dimpotrivă, fiindcă vede că poporul român știe să fie recunoscător pentru cei cari-i fac binele. Iar în lealitatea prințului Cuza are toată încrederea. Dar în cercurile partidului roșu, în opoziție atunci, alegerea lui Cuza n-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
stăteau în trăsuri înșirate de-a lungul trotuarului și erau servite acolo, iar la mese steteau tinerii civili sau ofițerii și priveau acea expoziție de femei tinere și nostime. Într-una din veri o parte din lumea „bună“ s-a supărat pe Capșa și s-a transportat la Giovanni. Giovanni era atunci în fața Palatului unde este azi Hotelul Metropole. Toată vara aristocrația bucureșteană a luat înghețată la Giovanni. După aceea s-a împăcat, s-a întors la adevărata cofetărie high-life. Mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
parale, sub felurite motive.318 Fiind peste câteva zile o sărbătoare când Vodă trebuia să se ducă cu alai la Mitropolie, Rosetti ceru din nou parale sub cuvânt că nu are uniforma în bună stare. Altfel nu poate încăleca. Vodă, supărat de atâtea cereri de bani, trimise ordin lui Rosetti să încalece cu uniforma pe care o are și să vie la paradă, la nesupunere - arestul timp de o lună. Rosetti se execută. Însă în ziua paradei, își rupse turii pantalonilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cuza, în străinătate, asigurându l de dragostea și devotamentul său (Constantin C. Giurescu, Viața și opera lui Cuza-Vodă, Ed. Științifică, București, 1965, p. 438). La ceremonia funebră de la Ruginoasa el a asigurat serviciul religios. Nifon - care nu voia să-l supere pe principele Carol prin prezența sa la funerariile fostului domnitor - era mitropolit al Ungrovlahiei de la 14/26 septembrie 1850. 11. Trenul mortuar cu corpul neînsuflețit al fostului domnitor al Principatelor Unite a intrat în țară la 15/27 mai 1873
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
abordeze subiectul. Ezită. „îți dai seama c-ar «deranja»”. „și nici Mitulescu (redactorul șef) nu mi-ar publica o asemenea - să-i zicem - «anchetă». Știi cît e de prudent și cum reacționează cînd o anumită chestiune ar putea să i supere pe șefi”, a adăugat el, încercînd să-mi anuleze „provocarea”. Bineînțeles, îmi dau seama că ar „deranja” și știu că M. e un „marinar de apă dulce”, dar cine, dacă nu gazeta, între primii, să abordeze astfel de subiecte? Ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bine. Cu o săptămînă în urmă a murit Gavril Neamțu, un vecin, care locuia mai la vale cu două case de a noastră. A umblat toată ziua, și seara „s-a dus”. „De cînd a auzit asta, tata e mereu supărat și se gîndește la propriul sfîrșit. Deunăzi chiar mi-a spus cum să-l înmormîntăm”. L. l-a contrazis și l-a încurajat, amintindu-i între altele că Gavril era mai bătrîn; mai întîi să ajungă și el la vîrsta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spus Zahari, cumnatul lui Radu - o întîmplare ca asta, să moară doi dintr-o casă în mai puțin de o săptămînă, nu s-o mai pomenit pe la noi de la tifos încoace, așa că ar merge la ziar!” Nu i-am răspuns, supărat că vede în ea doar „faptul divers”. În fața tăcerii mele s-a simțit obligat să adauge: „Nu-i nevoie s-o scrii mata; scriem noi o anonimă și-o trimitem”. Apoi, după încă o pauză: „Tare-aș vrea să citesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai urcau cîțiva, împingînd și strigînd: „Hai oleacă, înc oleacă!...” în fund, cineva ducea un purcel într-un sac. Înghesuit, purcelul a început să guițe. Cei din preajmă au rîs. La capătul drumului, spre surprinderea mea, nimeni nu mai era supărat! *La recenta ediție a „Zilelor” de la Onești (1-3 iunie 1978), prelegerea despre Călinescu a făcut-o lingvistul Boris Cazacu. Profesorul a amintit și cîteva din vorbele spuse în diverse împrejurări de cel pe care îl evoca. Una, favorabilă lui, încerca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doar să alung sărăcia, neliniștea, neputința de a-mi satisface nevoile culturale cele mai rezonabile. *1 ianuarie... E ziua în care îmi cercetez adîncurile din mine, ziua în care mă gîndesc mai intens la viitor. Doamne, sper să nu te superi că-ți repet aceleași și aceleași rugăminți. Aș vrea să-mi risipești incertitudinile care mă cuprind. Caut seninul, liniștea, pacea sufletească, binele. Uneori urc piatra speranței pînă aproape de vîrful muntelui. Acolo, sus, aș vrea să-mi pun mîinile căpătîi și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
resemneze. *Mult mai greu e să povestești un vis decît să dezvolți o idee. M-am trezit din cauza unui „mal de gorge” (ca să vorbesc ca dna B.), care recidivează de cîțiva ani. Gîtul e punctul meu vulnerabil, care „m-a supărat” cel mai des. M-am foit cît m-am foit, apoi m-a prins iarăși somnul și am visat. Visele dinspre ziuă sînt singurele pe care le rețin. Uneori mă impresionează foarte puternic și mă neliniștesc. Așa s-a întîmplat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
locului și să ascult în continuare. Sîntem vinovați, oare, că avem coșmaruri? Sînt acestea o pedeapsă pentru vini mai vechi sau mai recente? M-am trezit agitat și criza de anxietate s-a prelungit pînă după-amiază. Sînt cu atît mai supărat de această neașteptată bulversare, cu cît ieri îmi puneam speranțe în întoarcerea zilelor bune, de calm. * Cred că Ovidiu e surprins de exigența mea. Cum, tocmai eu, care prin natura serviciului de redactor sînt supus „comenzilor sociale”, îi cer să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de manipulare a citatelor, exploatarea lor arbitrară. N-am încercat să-i spun impresiile mele în euforia dată de felicitările celorlalți, n-ar fi primit - sînt convins - nici una dintre aceste observații de stil și de metodă. Dimpotrivă, s-ar fi supărat și m-ar fi considerat influențat de „hoțul ăla din Germania”, adică de Ioan Constantinescu, sau de N. Crețu, care a încercat să-l conteste pe el, apoi și pe „nenea Jean” (Apetroaie)! Nici vorbă să mă dau cu „dușmanii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
profesori obișnuiți ai acestui gen de activități, fapt care m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva „publicul” îl ocolește pe scriitorul ieșean pentru că asupra lui planează acea acuzație de plagiat. C.ș. n-a părut surprins și nici supărat că are în față doar o mînă de cititori. Cînd a fost invitat să vorbească, el și-a argumentat pe larg opțiunea pentru „realismul polemic” și a spus că, după opinia sa, „dacă i bine făcută”, literatura cu personaje împrumutate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a supus. Lucru cert însă, dumneaei nu cunoaște revista, căci altminteri, ar fi văzut în casetă «cine mai e în redacție»! Dacă ai fi fost atent la vorbele ei, întrebarea pe care ți-a puso ar fi trebuit să te supere. Nu s-a întîmplat așa pentru că te-au bucurat comentariile despre mine”. Văzînd că „Buldozerul” pierde meciul, coechipierul său „Săpăligă” (prin care de asemenea îmi parvin părerile negative ale unora și ale altora) i-a sărit în ajutor: „Lasă-1, domnule
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și eu - i-am spus - sînt asemenea unui cal obosit, ajuns la mijlocul dealului cu căruța încărcată. Grăbit, stăpînul îl biciuie și îl suduie, fără a înțelege necesitatea unor pauze de efort”. *„Ce te uiți ca dracul la capră!” în loc să mă supăr, am fost fascinat de această vorbă împrumutată, parcă, de la un personaj de-al lui Anton Pann sau Caragiale. Nu-mi amintesc exact cum mă uitasem: curios, strîmb, pofticios? Nu cumva dracul se recunoaște parțial în capră precum bărbatul în femeie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Popular, Muzeului de Istorie?), căci n-o îngrijește nimeni: are acoperișul deteriorat (mai rău în partea dreaptă), geamurile crăpate, ușa încuiată și poarta legată cu sîrmă. Neglijența mi-a fost explicată astfel: „Dacă ne-am ocupa de ea, s-ar supăra Tovarășul”! E o simplă deducție ori au avut semne în acest sens? Cei cărora le-am pus această întrebare s-au prefăcut că n-o aud, deși răspunsul e important pentru a înțelege atitudinea „conducătorului iubit” de azi față de predecesorii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iese iarăși ceva». Să vezi însă mai departe - mi-a atras atenția T. - cum îi umblă mintea la hoții. Deși directorul întreprinderii unde lucrează i-i naș, nu l-a iertat nici pe el. Cu ocazia ultimei „prime”, s-a supărat că i s-ar fi dat cu o sută sau două de lei mai puțin decît credea că i se cuvine. Și s-a răzbunat! Cum? A băgat mașina în revizie. După ce a fost reparată, a pretins că a schimbat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iar în mașină îi aștepta Monica Gorovei. *14 iunie 1986. Ultima zi de liceu a Roxanei! Dimineață: flori, taxi, zăpăceală. La întoarcerea spre casă, întîlnire cu Ghiță Neagu, care mi s-a părut cam abătut. Mă întreabă, oare de ce sînt supărați colegii săi pe el: prin ce îi irită? Nu așteaptă răspunsul, pe care de altfel nici nu-l aveam, ci-mi zice: „Probabil că are ceva vocea mea”. Ultimul cu care a intrat în conflict e Ioan Mitrea. Mă arăt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Pomenește de „unul Loghin, Dumnezeu să-l ierte!”, dar își ia vorba înapoi: „Am zis «Dumnezeu să-l ierte!»?” Amintirea învîrtiților și parveniților îl înfurie, la fel amintirea golanilor și hoților care speriau tîrgul în tinerețea sa. E atît de supărat, încît cred că nimic din ceea ce a trăit de-a lungul celor șaptezeci de ani ai săi nu-l mai bucură. * Am recuperat ziua pierdută, abia la miezul nopții, printr-un gînd inspirat. *„Corabia care nu are decît proști la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
face!”, îmi zice A., cînd îi povestesc despre vreunul din eșecurile mele pedagogice. Ea e convinsă că mă ocup mai mult de cei străini decît de cei de-ai casei, și iată răsplata! Cîteodată, aproape că-i dau dreptate. Sînt supărat pe mine însumi pentru lipsa de perspicacitate: cum de n-am anticipat în cel cu ale cărui nemulțumiri m-am împovărat pe insul ingrat de mai tîrziu? Alteori însă mă consolez cu gîndul că, de vreme ce n-am așteptat nici o răsplată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]