13,755 matches
-
automat. Robby se uitase la filmul ăsta noaptea trecută când Jayne și cu mine serveam cina în vecini și probabil nu scosese discul. Dar când am deschis player-ul, nu era nici un disc înăuntru. M-am zgâit din nou la televizor, confuz. Am luat telecomanda și după ce am apăsat pe INFO, am văzut că filmul rula pe canalul 64, o stație locală. Dar când am căutat în ghidul TV, filmul nu era programat pe nici un canal; și cum Robby se uita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trecusem pe lângă camera lui Robby în noaptea petrecerii de Halloween, când Ashton Allen dormea în timp ce 1941 mergea cu sonorul dat la maxim. Am verificat programul TV din 30, dar nici de data asta 1941 nu era listat nicăieri. Stând în fața televizorului și încercând cu disperare să aflu de ce continua să ruleze acest film, am auzit niște zgomote produse de zgârieturi. Veneau din afara ferestrei camerei-media. Am închis imediat televizorul și am rămas acolo, ascultând. Apoi zgomotele au încetat. După câteva momente au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
30, dar nici de data asta 1941 nu era listat nicăieri. Stând în fața televizorului și încercând cu disperare să aflu de ce continua să ruleze acest film, am auzit niște zgomote produse de zgârieturi. Veneau din afara ferestrei camerei-media. Am închis imediat televizorul și am rămas acolo, ascultând. Apoi zgomotele au încetat. După câteva momente au reînceput. M-am ridicat în picioare și am pornit spre bucătărie, luminile din sufragerie diminuându-și și sporindu-și forța în timp ce treceam pe sub ele (încercând - cu succes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dat seama că întreaga configurație a casei era exact aceiași. De asta mi se păruse casa atât de familiară. Locuisem aici înainte. Apoi asta a fost întreruptă de o nouă amintire. M-am întors în camera media și am aprins televizorul. 1941 rula pe canalul 64 fără sonor. Văzusem acest film împreună cu tata în decembrie 1979 la Cinerama Dome în Hollywood. 1941 era anul de naștere al tatălui meu. Și în câteva secunde - exact în momentul acestei revelații - am auzit vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
va fi diferit. La 11.15 scriitorul a insistat să schimb canalul ca să urmărim știrile, fiindcă un cal fusese mutilat pe câmpul de lângă Pearce în apropiere de locul unde mă debarasasem de păpușă. Și apoi totul a revenit: pe ecranul televizorului se vedeau cerul și ciorile care se decolau de pe firele de telefon și zburau în stoluri ciclice de dans deasupra unei mașini a poliției oprită pe autostradă și a unor privitori care își lungeau gâtul să vadă mai bine, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îndrepta spre noi. Scotea niște sunete ca de sugaci. Electricitatea a revenit atât de brusc încât am fost orbiți de lumină. Alarma de incendiu piuia incontinent. Tot ce fusese stins înainte de culcare era aprins acum. Fiecare lumină din casă ardea. Televizorul reverbera asurzitor. Din combina stereo se revărsa o versiune a The Way We Were. Computerul meu pâlpâia. Casa explodase cu lumină. Lumina ne-a împiedicat să vedem dispariția arătării. - Tati, îți curge sânge. Asta a fost Sarah. Mi-am atins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la școală de Marta (cu toate că va depinde de ei dacă vor vrea să meargă sau nu), iar Robby ar putea chiar susține un examen la matematică după-amiază și se vor întoarce la Four Seasons și își vor face lecțiile în fața televizorului și o vor aștepta pe mami să se întoarcă acasă. Copiii au adormit aproape instantaneu. Marta mi-a spus că mă va suna în jur de opt, să vadă dacă totul e okay. Era 3.40. Din momentul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să fiu atent pentru că eram întins pe pat într-un hotel străin și era ora noua, iar de unde eram mă puteam forța s-o văd prin ușa deschisă pe Marta îmbrăcând-o pe Sarah pentru școală în timp ce Robby stătea în fața televizorului îmbrăcat deja în uniformă, amândoi aparent neafectați - imagine care avea acea calitate precară a unui vis repetat. Cineva îmi spunea la telefon că primise un e-mail și că verificase numele meu pe Google (scriitorul mi-a amintit că aceasta fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am auzit frânturi ale dialogului cu Miller zvâcnind prin minte. Făcând un gest vag spre ceva, am întrebat: - Asta ce face? - Un DCE, am auzit. Filtrează frecvențele electromagnetice normale. - Cum adică? am întrebat pierdut. - Ca cele de la un computer sau televizor sau telefon sau chiar corp uman - toate acestea pot emite semnale care ne induc în eroare. Vocea lui Miller avea o rezonanță gumoasă și ricoșa în interiorul microbuzului în ecouri lăturalnice. - Și aia ce e? M-am pomenit arătând spre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Coburn. - Da, domnule. - Aha. Apoi Harrison Ford pătrunde și mai adânc înăuntrul barului, strigând: - Anunț pentru domnul Ellis. Domnul Ellis. Anunț pentru domnul Ellis. Domnul Ellis? până când vocea se stinge pe coloana sonoră. Când am privit spre ceasul de deasupra televizorului, era 2:40 a.m. Duminică, 10 noiembrie 2 9 a t a c u l Robert Miller începuse decontaminarea casei joi, 7 noiembrie, primul stadiu fiind exterminatorul, la care apela întotdeauna în astfel de cazuri, învăluind casa într-un cort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”29 noiembrie 1970”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Vă mulțumesc mult pentru scrisoarea În care Îmi descriați sărbătorirea Centenarului . Ați fost mai clar și mai detailat decât Dl. Ciurea În scrisoarea sa. La televizor am urmărit și eu câteva secvențe, În care am zărit figura D lui Ciurea. Mi s-a părut foarte Îmbătrânit, totuși distins În grupa În care se găsea. După scris, Îmi pare tot atât de trecut; are un scris foarte tremurat și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
frumusețe! Sunt specialiști veniți și din alte orașe. Am o distracție plăcută (...). Seara, când vitrinele sunt luminate, este o feerie demnă de admirat! Au sosit deja și musafiri de prin toate colțurile globului, cu cari ne Întâlnim pe stradă. Prin televizor, veți lua și Dvs. parte la desfășurarea concursului. Noi vom urmări tot prin televizor, deoarece biletele sunt foarte scumpe și deja angajate. Reîntorcându-mă la chestiunile noastre, țin să vă comunic că am scris lui Horia Lovinescu, prin care am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vitrinele sunt luminate, este o feerie demnă de admirat! Au sosit deja și musafiri de prin toate colțurile globului, cu cari ne Întâlnim pe stradă. Prin televizor, veți lua și Dvs. parte la desfășurarea concursului. Noi vom urmări tot prin televizor, deoarece biletele sunt foarte scumpe și deja angajate. Reîntorcându-mă la chestiunile noastre, țin să vă comunic că am scris lui Horia Lovinescu, prin care am cerut fotografia mamei lui . Scrisoarea am adresat-o acolo unde Îl vizitasem să văd
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
data =”12.IX.1995”> Stimate Domnule Eugen, Întâi țin să vă felicit pentru emisiunea foarte interesantă de la Televiziune. Am aflat de la D-l dir. Gheorghe Dăscălescu de această emisiune. Mă aflam În concediu la Fălticeni și am dat drumul la televizor mai devreme și bine am făcut. Mi-a plăcut foarte mult interviul. În acest concediu nu am stat o clipă locului. În fiecare zi mă duceam la regiment pentru fanfară ca să ajut cum pot pentru a se pregăti cu ocazia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Schweitzer-Cumpăna a fost tare bolnav. Credeam că se duce. Nu mâncă nimic, nu voia să ia nici un medicament. Acum e mai bine; dar are momente de mare zăpăceală. Medicii: ramolisment progresiv. Deh! la mai 88 ani. Aseară 1 febr. la televizor a fost numărat printre cei trei piteșteni iluștri și el. Îi transmit mereu salutările matale pe care ți le trimit și eu Împreună cu acelea alor mei pentru d-na matale și matale, iar din parte-mi și sărutări de mână
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
că, în cei șapte ani scurși de la călătoria noastră cu garnitura scriitorilor, ne-am ales cu niște angoase în plus. În toamna anului 2000, la Moscova, o bombă artizanală spulbera un pasaj subteran de pe strada Tverskaya. Am recunoscut locul la televizor. Răsfoiserăm acolo, în plimbările noastre prin oraș, cu doar două luni mai devreme, cărți expuse pe tarabele înghesuite și ascultaserăm, fascinați, piese de muzică clasică interpretate de o orchestră de tineri muzicieni de elită, îmbrăcați în fracuri, care se distrau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
însemnând, de fapt, că trebuie să te scoli la 4.00 dimineața sau să nu dormi deloc, așteptând telefonul din partea serviciului de taxi l acare ai comandat o mașină spre aeroport. De obicei, „veghez” toată noaptea: citesc, mă uit la televizor, mai verific - a câta oară? - lista lucrurilor (haine în majoritatea lor) cu care mi-am încărcat valizele... Taximetristul care mă duce la aeroport pare un bărbat destupat la minte, cel puțin așa mi se arată în scurtul dialog pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai ales, această disipare a scriitorilor prin hoteluri de diverse categorii, unele aflate în afara orașului. Un scriitor grec, cu aere de vedetă, un obișnuit al reuniunilor de acest fel, cum aveam să aflu, este șocat că nu are în cameră televizor. Mă uit la expresiile celor prezenți: unii zâmbesc, alții îl compătimesc. Are ceva de replicat - pe un ton foarte hotărât - și o scriitoare care reprezintă Suedia, dar originară din Rusia. Cred că i-aș fi bănuit proveniența numai după felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cel mai faimos orologiu al orașului. În fața lui se adună madrilenii, pe 31 decembrie, la bătaia gongului de la miezul nopții, pentru a întâmpina Anul Nou, cu focuri de artificii, râuri de șampanie și explozii de confetti, cum am văzut la televizor, când se face turul revelionului pe glob. În fața aceleiași clădiri este instalat un indicator: așa-zisul Kilometru Zero - punctul simbolic de la care se măsoară distanțele tuturor drumurilor din Spania, tot de aici începându-se numărarea străzilor orașului. Descoperim în Puerta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
copilărie. Instalați în cele două fotolii roșii de lângă șemineul alb, soții Mauriac ascultau, la un aparat de radio, în timpul războiului, emisiunile de la Londra și, desigur, mesajele către francezi ale generalului De Gaulle. Mai târziu, în acest loc, au pus un televizor. Cabinetul de lucru al scriitorului ocupă o porțiune dintr-o veche cramă de vin alb, care a fost transformată chiar înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Mauriac ședea rar la birou, de regulă își făcea loc la un colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pare suficient - nu mai citiți! VASILE GÂRNEȚ: De la etajul 5 al hotelului Mercure, văd copertina ca o cochilie a Palatului Sporturilor Bercy, aflat la vreo sută de metri. Poate trec, mă gândesc, să văd și „pe viu”, nu numai la televizor, celebra sală multifuncțională, din care s-au făcut atâtea transmisiuni sportive, în special tenis, dar și arte marțiale, foarte populare la Paris. Câte poeme am ratat - cum mă tachinează prietenii -, fascinat de jocul lui Sampras și Agassi? Va trebui cândva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Conciergeria parcului, o clădire cu două caturi, probabil un edificiu remarcabil pe vremuri, acum pare o construcție mică și tot mai anonimă. Reușim să prindem câteva secvențe din meciul românilor cu portughezii, la o cafenea în care e instalat un televizor mare pentru clienți, dar dacă nu comanzi ceva, stăpânul se uită cu ochi răi la tine. După ce au făcut, acum câteva zile, remiză cu Germania - un meci pe care nu l-au câștigat din lene sau dintr-o bună creștere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
attendent-ul nostru georgian, se scuză pentru această „repartiție” mai puțin fericită, dar n-a putut obține locuri mai bune. Hanul se cheamă Zbyszko și are camere numai pentru două persoane: paturi joase, de campanie, câte un ștergar și, slavă Domnului, televizor. VITALIE CIOBANU: Fetele din stufful polonez sunt foarte impresionate de apariția noastră, asta mă face să mă simt și eu din altă lume, superioară. Îmi iau un aer sigur și ușor arogant, ușor provocator - o imagine (trucată) a unui om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unde suntem cazați, este situat puțin în afara centrului orașului, ceea ce ne va „lega” de transportul pus la dispoziție de organizatori. Hotelul e vechi, o „piesă” din sistemul „Inturist”-ului sovietic, care va fi privatizat în curând. Camerele sunt dotate cu televizoare la care nu poți privi nici un canal rusesc, în schimb prinzi „Eurosport” și „CNN”. La 19.00 avem programată o recepție oferită de primărie. Va fi un bun prilej să ne venim în fire după plonjarea noastră în adâncimile „rătăcitului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bucătărie de campanie. Vom fi fost noi aceia?... De sus, de pe colină, răsună niște voci puternice, care se suprapun, aparent fără legătură între ele. Atras de ciudatele zgomote, urc pe versantul alunecos să văd despre ce este vorba. Descopăr câteva televizoare așezate în niște firide săpate în stâncă, branșate la o sursă de curent nevăzută (un generator de energie autonom, presupun), unde se derulează niște casete video. Sunt secvențe dezordonate, cu ziduri și spații închise, însoțite de o bandă sonoră dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]