14,689 matches
-
îți permit ca a doua zi să trăiești fără să știi cine ai fost cu o zi înainte...“ Tînărul Doctor avea dreptate. Încă înainte de a se dezvălui reciproc, găsise în tînărul V., scriitorul. Tînărul V., obsedat de eumnezia unei optime trăiri și de ceva ce se numea „latența ontică“, proiecția în viitor a ceea ce dorea să fie el și să rămînă ca memorie dincolo de nume și fapte. Era abia șocat de marele cutremur de pămînt care i-a demonstrat că oricînd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
îl întreb cu aparentă nevinovăție: „-Și nu e? De ce ești demn cînd în halat le numeri clipele rămase și le sedezi crampele înnebunindu-i, trimițîndu-i în somn cînd moartea-i vizitează? Suprimi esențialul. Durerea supremă ce ne sperie face ca trăirea noastră să fie grotescă. E o trezire prea mare care se petrece în noi și spaima ne face hidoși. Ne-ar trebui un liant care să unească luciditatea cu conștiența pentru ca bucuria născută astfel să înflorească pe fața muribundului o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
devoră în așteptări și însângerări de visuri. Șterg precum Bacovia plumbul durerii încetat de a rezista eternității de liniște. Încetat de a concepe apropierea zorilor de sânul dureros al imensului în care tu adormi copleșit de patosul îmbătat al acestor trăiri devorate, în care tu construiești monstrul din mine pe un abstract cenușiu de satisfacție precum norii galopând în focaruri de dragoste, îngenunchiată la zâmbetul tău dureros de dulce la perceperea sentimentului distrus de rechemări involuntare la tot ce mâlul oaselor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
strivească AMORUL, și nu s-a făcut suficient de noapte în noi, Nu-i așa iubitule, că putem adormi în această fereastră a tinereții de dragoste înfrigurată unde trupurile noastre vor străluci de sensuri noi, rostogolite prin CUVINTE DE ÎNALTĂ TRĂIRE, ce vor ști să facă, înconjurul unei lumi, unde dorul meu va fi străpuns de acei spadasini ai cuvântului, ce-mi vor îngheța pletele de zări, ce vor ști să slăvească chipul meu de zeiță și vor lăsa, ca peste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am întâlnit, așa de târziu la capăt de lumi și IDEIE. La capăt de noapte prin IUBIRI ABSOLUTE. ARSURA STRIGĂTULUI În amiezile tăcerilor albe, gândul îmi vindecă absența unei posibile iubiri. Dar, Ea, iubirea ce nu știe să-și localizeze trăirea se dă pe gheața nuntită a zorilor în care Dragostea ucigătoare de sentimente rămâne învinsă în fața CONȘTIENTULUI și El alunecos prin acel HAZARD dureros de blând al înnoptărilor. Uneori mi se pare că mă amăgesc singură, uneori de ce alerg din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cer de iubire ce-mi știe, și gândul și ziua și CEASUL și TIMPUL și SOMNUL și însăși EXTAZUL, EL știe și vede-n distanțe de ani. Mă las purtată de vreme. Prin culorile universului, ce-mi îngenunchiază durerea în trăiri de zbor milenar. DELIR IMPOSIBIL OPREȘTE DOAMNE noaptea, să pot să iubesc iubirea, Să pot să iubesc NINSOAREA cea din urmă, când crivățul îmi spulberă speranța, Și totuși eu știu să exist când miezul nopții mă sărută cu acel braț
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
înăuntru și moare în trupul durerii. Ar trebui să-mi fie rușine de fiecare păcat închis în haina sa de iubire... Ar trebui să trăim resemnați și fără spaima morții până la tăcerile universului sufocându-te în chinuri prin strigătul unei trăiri ireparabile când carnea mi se deschide spre limitele sensului unde liniștea mi-e muzica mută a zilelor în care n-ai să poți să mă chinui. Ar trebui să uităm acest vis lung al apropierii cuvintelor noastre ce ne supune
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îngropat despre pruncii ce nu s-au mai născut datorită namilei cu gheare ce-a ucis veșnicia. Totul s-a terminat și nimeni nu mai știe de ochii lăcrimați în noaptea bezmetică Morții încă mai așteaptă mesajul de întoarcere în trăirea universului... Târziu de atâta Decembrie sufletul umbră mă paște ca pe un praf triumfal ca pe o noapte ce-a lăsat în urma marilor bătălii, boala unei ființe agitate-n clopotele unei speranțe... Târziu își vor aminti de noi cei ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
calmă, Cum miri de zăpezi de amor se mprumută, II Și se trec în răsfirate iubiri de cuvânt Până nopțile plâng și se ning în veșmânt Și florile la ferestre își trag draperiile geroase Pân’ce se contopesc legendele în trăiri mormoroase. Și astfel o lume de dragoste se combină, Sub un cer de iubire flămândă ciudată Cu trupul de ceți prin rodii aromate Sunt ziua înghețată, sunt lacrima nopții uitată. Și așa o viață mi s-a rupt în iubire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
va surâde, Din trupul de lumină cu-n freamăt sfânt de Zori. 20-10-2007, 2220h TRUP DE SOARE domnului Horea Zilieru Eu sunt ploaia ce-ți cade pe trupul plin de OAZE, În suflet port durerea din soarele divin, Și în trăiri de clipe sunt frământări de raze Și cântecul tăcerilor din sfera ce-o combin. Prin ceruri răzvrătite și înnoptări terestre Din visuri înghețate te văd cum, plângi POETE, Și-n ochii tăi de înger sunt dăinuiri sihastre, Ce Dumnezeu te-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Să rămân o nemurire peste o lume a lui Iisus. El e Timpul ce-mi rămâne, veșnic ca o rătăcire, Prin ghețare de iubire, dragostea îmi sângerează seceta ce-nnebunită e-o continuă gândire, Ce cutremură o lume, și n trăiri mi te visează. 18-09-2007, 1300h TEMPLU DE CUVINTE E toamnă-n suflet și-n vise mă apasă O despărțire-n timp, cu zările pierdute Erai o veșnicie de sărutări prin oaze, Când din iubiri terestre priveai la ore mute. Cum
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mister. Iarna a venit ca un nor de tăceri, Suflet de timp despletit peste-o noapte Albăstrită de vise și adânci mângâieri Prin zăpezi infinite și dureri însetate. Iarna a venit ca o lume de dor, Mi-a lăsat moștenire trăirea, Din pământul de neam gânditor Prin trupul de stea nesecată-i iubirea. TRUPUL DE NĂMEȚI Mă las furată-n viață de toți letargii Și mă deprind cu gândul că nu sunt o învinsă. Sunt nopțile de veghe chiar de vor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dureri cu iubirea de cer, și-n destinul de om chinuit și lăsat să trăiască în timpul uitat de o lume. II Ce suflet nu au și nu pot să așeze pământul de raze cu spume în albia de vis cu trăire de-not. Tu, Doamne, fă-mă prințesă de umbre pe un pământ de păcat cu trupuri de mort. ARSURA DE VISURI ȘI PLOI Răscolite tăceri, în arzânde chipuri, Orizontul iubirilor pe-o înserare albastră Prin petale de nopți firimituri de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Dabija Dab E un frig în suflet și norii mă ceartă, Plecată prin timpuri, iubiri regăsesc, Le cânt simfonia de AER, prin șoaptă, Și-n trupuri de nopți, un ochi îngeresc,... Îl privesc cu luare aminte, Și-mi spun că trăirea e o clipă Ce despletește o umbră-n veșminte, Prin zborul ucis de-o carnală aripă,... Ce se avântă-n soarele vers Și-n pământuri de dragoste sfântă, Mi-e sete de vocea durerii-n ERES, Și-n amiezi flămânde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pentru a Înțelege și cititoarele mele tulburările prin care am trecut ca un erou al muncii pînă mi s-a părut c-am găsit drumul. Mi-am propus din start să nu-mi pierd vremea cu aranjamente florale, lucruri secundare, trăiri minore, să nu scriu decît despre esențe. Și-am scris Întotdeauna numai despre moarte, „singurul adevăr obiectiv”, problema problemelor, după Whitman. Și după alții. Pierderea. Am făcut-o cu toată sinceritatea, crîncen, rupînd creioane Între dinți. Cu deznădejde. Și pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Închizându-se tot mai mult în el însuși, ridicând ziduri de apărare și claustrare, eroul ajunge însă la autodiminuare, la o deprimantă mortificare sufletească. Morala lui tare, voința puternică îl cenzurează și îl secătuiesc de tot ceea ce înseamnă sentiment viu, trăire proaspătă, nefiltrată mental, zvâcnet afectiv. Impunându-și, cu atâta consecvență, să nu calce pe lângă codul moral, Andrei Vlădescu ajunge să greșească în mod fundamental - la nivelul mai profund al omenescului. Legătura lui cu Ioana Sandi Îo tânără fermecătoare și inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și cărți scoase din pachetele și valizele îngrămădite în cămăruță, cărți altfel decât cele cu care se obișnuise în tinerețile ei și chiar mai târziu, în astea se spunea pe șleau lucrurilor, iar eroii își mărturiseau fără ascunzișuri stările și trăirile, dezagreabil în prima clipă, până înțelegeai că în fond trebuie să existe cineva care să pună și degetul pe rană pentru că nimic din ce gândește un om nu e respingător; și au discutat despre asta. Cum au vorbit și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Însă nici din această desfășurare nu trebuie să ne mire nimic. Poate ar trebui să ne mire că nimic nu se întâmplă o singură dată, în afara lucrului pentru care ne pregătim toată viața, ca și cum ne-am împodobi cu gânduri, simțiri, trăiri, decepții, exaltări, disperări și speranțe pentru cea mai desăvârșită întâlnire, dar, ajunși la ea, în fața acelui unic, inevitabil și irepetabil lucru, nici măcar nu dăm înapoi Îoricum nu s-ar putea), ci refuzăm să aceptăm ideea acestei întâlniri ce, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
casă dintr-odată iarăși cu toate sertarele, birourile și dulapurile încuiate, de parcă el ar fi fost un străin de care lucrurile agonisite trebuie păzite, vor putea fi uitate? Dacă nu-l ajută să uite, timpul îi șterge măcar omului intensitatea trăirilor, știa asta; se va petrece la fel? Noaptea mergea încet către baie, prin întunericul speriat de trosnetele mobilelor vechi, oprindu-se câte o clipă în loc, ca și cum umbre felurite ar fi roit în jurul lui și din ele s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
al corbilor și izbucnirile nervoase ale vântului și se gândea: Doamne, până și vocea și-o stăpânește, abia îi disting câteva urme de emoție, în tot ce spune, deși sunt convinsă că simte tot ce gândește și există sentimente și trăiri și emoții în el, l-am surprins de multe ori, dar a ajuns să se dreseze singur și să se ascundă sub masca asta de stăpânire și de indiferență, care nu-i indiferență câtuși de puțin, însă nu știu ce e, bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și realul palpabil ce nu se suprapunea cu nici un chip celui dintâi, ci este posibil să fi fost acoperită de un fapt ce avea să dăinuie încă multă vreme neînțeles de el; adică nu putea înțelege cum să se arate trăirea clipei mai importantă decât marile dorințe, și cum ai putea trăi cu adevărat acea clipă fără vreo legătură cu marile dorințe. Iar asta, s-ar putea crede, l-a marcat îndeosebi. Pentru că, își zicea el, a dori să te distrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Vlădescu n-a mai știut de tot ce fusese înainte; sau tot ce fusese nu era decât o părere și era convins, cu suferință și îndârjire, că visul e realizabil, întrucât există și altceva decât iluzie, conștient în chiar clipa trăirilor sale că încă mai e drum până la desăvârșire, dar conștient mai cu seamă că nimic nu se va repeta vreodată, oricâte milioane și sute de milioane de clipe ar mai avea de trăit. Pentru că atunci s-ar putea spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să renunțe pentru nimic în lume la stările lui, ce puteau fi numite și rătăcire, dorea să le cunoască și simțea că numai știindu-le o să fie capabil într-o zi să surprindă și el în scris, asemenea altora, spectacolul trăirilor omului, oricât de neclare ar fi. Simțea toate astea ca pe un fel de eliberare, de parcă numai învârtejirea gândului și suferința ar fi fost tot ce-i lipsise; și pentru că trebuia odată și odată să trăiască și asta, își spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi vrut să te porți altfel, să fii expansiv, să petreci Îmă îndoiesc de asta), să-i oferi exuberanța pe care și-o dorea. N-ai fi reușit. Toate desfășurările amintite creau la un loc o asemenea tensiune încât orice trăire din tine era inevitabil să fie alterată, fie înlăturată. Pricepi? Împotriva voinței tale. Dacă Ioana asta n-a înțeles și nu te-a ajutat să depășești momentul, mai bine să vă despărțiți.“ - „Ba m-a ajutat și a încercat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
te credeam genul de editor care spune autorilor să pună sex în cărțile lor ca să le vândă mai bine. Nu, nu asta vreau să spun. Nu vreau să spun deloc așa ceva. Vreau să spun că există un aspect crucial al trăirilor personajelor tale care pur și simplu nu este reflectat aici. Un aspect pe care-l eviți, te ferești de el. Dacă nu te-aș cunoaște, aș spune că acest aspect te sperie. Nu mai stau să aud asemenea lucruri, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]