12,312 matches
-
suspansul părții a doua e foarte clasicul o-va-face-n-o-va-face. și aici, Muntean lucrează cu o imensă finețe. Dacă prostituata ar fi prea uzată, dacă Penescu și Iordache ar fi prea grobieni sau prea decăzuți, dacă atmosfera ar deveni prea urîtă, dacă tristețea întregii escapade ne-ar fi în vreun fel băgată pe gît, semnificațiile ei s-ar restrînge la dimensiunile unui strigăt de autocompătimire masculină sau poate ale unui rechizitoriu feminist împotriva primitivismului și a distructivității bărbaților. Dar prostituata (jucată superb de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sau poate ale unui rechizitoriu feminist împotriva primitivismului și a distructivității bărbaților. Dar prostituata (jucată superb de Roxana Iancu) e drăguță și vioaie, băieții nu sînt mai nasoi decît alți băieți, semnele de înrăire și de uzură sînt discrete și tristețea, atunci cînd vine, vine ca un postgust de asta-i tot ? care pare însuși postgustul experienței umane. Conducîndu-l acasă pe Boogie, în zori, Penescu și Iordache se opresc în fața vilei lui Ceaușescu de la Neptun și încep să cheme păunii imitîndu-le
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și regret. Disfuncția monstruoasă a protagonistului funcționează ca o lentilă amplificatoare prin care cititorul poate vedea cît de mult din viață dintr-o viață normală se consumă în tînjire, respectiv în regret, în frustrarea lui e prea devreme și în tristețea lui e prea tîrziu. în fond, atunci cînd Max se îndrăgostește pentru prima dată, el nu suferă altfel decît orice alt puber a cărui ignoranță cască un hău de netrecut între dorință și realizarea ei. Iar spre sfîrșitul vieții, cînd
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
50 de ani, dar arată de 30, n-ar trebui să existe ceva în ochii sau în ținuta lui care să facă diferența între anii pe care-i are și cei pe care i arată ? Nu neapărat un supliment de tristețe ; putea fi și un supliment de ironie, de înțelegere amuzată orice, numai să fie un supliment de substanță. Dar el e doar un vlăjgan mulțumit de sine un plăvan. Are o groază de experiențe vizitează Rusia anilor 30 ca marinar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la primăria din Cursești-Deal și l-a chemat la telefonul din Pungești. Nici nu trecuseră bine de moara lui Marcopol și din norii deși începură să cearnă fulgi mari, de zăpadă, parcă ar fi fost lacrimi înghețate. Maria privea cu tristețe fulgii cum se legănau în vânt și-și căutau parcă locul unde să se așeze. Nu era frig; între timp ajunseseră la Podul Verde unde Costache și Gheorghiță, după ce au oprit la fântâna cu cumpănă și ciutură, fântână săpată de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cântece. Săndel aude pentru prima dată cântat de cei mari « A ruginit frunza din vii/ și rândunelele-au plecat» și privește curios la frunzele de viță și la rândunelele ce săgetau văzduhul cald cu zborul lor iute. Maria gândește cu tristețe că tot așa au zburat anii ei și întrebă: − Măi fetelor, voi mai știți cântecul acela pe care vi-l cântam eu mai de mult, când era Emilia acasă? îl știam de la mama mea; − Care, mamă? a întrebat Maricica; − Acela
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
al doilea fiu mai mare, era sub arme și nu mai avea cum să-i ajute în gospodărie. Trimisese fotografii în uniformă iar ai lui s-au întristat, văzându-l cum arată de schimbat în uniformă militară. Costache gândea cu tristețe la viitorul ce-i așteaptă, el, vlăguit de puteri din cauza durerilor de spate, fără vite de muncă și acum și fără cai și cu atâtea griji ale gospodăriei. Avea noroc cu nevasta cea harnică, dar care nu mai putea munci
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aveam pardesiu de gabardin și un palton îmbrăcat poate de zece-douăzeci de ori. Acestea au rămas să-și facă stagiul în șifonier, în timp ce raglanul ales cu gust și multă dragoste îl port din octombrie până în aprilie în fiecare an. Aceeași tristețe la despărțire și aceeași speranță că voi mai reveni curând. Iarăși survolez Europa și ajung din nou la căsuța mea din Bârlad și-mi duc viața într-un ritm al meu regulat, ponderat, fără probleme deosebite de sănătate. Peste alte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lui Haneke din Banda albă desprinse parcă din tradiția răs- tignirilor unui Matthias Grünewald. Discursul lacrimogen al amicului este însoțit de rumegatul placid al unei vaci. Imaginea care-i adună pe principalii actori epuizați ai unei dramolete obscure, într-o tristețe mahmură, are ceva din eteroclitul unei stultifera navis, minus exuberanța care-i animă pe nebunii medievali. Comentariul din off al regizo- rului care dă indicațiile ne reamintește convenția care construiește o viziune deschisă asupra unui univers dis- topic, suprema deformare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de comic”. Poate că nu aceasta din urmă este chiar formula comicului caragialesc, deși există excepții precum Inspecțiune, Două loturi sau farsa 1 Aprilie, însă către această deformare va împinge interpretarea operei un Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică ? Tristețea revelată de Gogol în chiar substanța comicului o simțim tulbure uneori la Caragiale. Comicul caragialian este însă pus în abis cu formula „simț enorm și văz mon- struos”. Chestiunea contemporaneității, actualității lui Caragiale este și ea deplasată, de la lumea lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Totul vine prin descoperirea, inventivitatea individuală (comică). Adevărul de bază - plângi sau zâmbești cu fiecare personaj, emotiv, cu naivitatea de copil. Personajul trebuie „scenarizat” (eu voi căuta în spectacol). Trebuie aruncată o găleată de apă peste termenul cehovian. Fără nostalgie, tristețe. Curriculum Vitae al personajului (total). Ce se vede pe scenă - un crâmpei al vieții. Fiecare creează, și când creează, crede. Chiar dacă nu sunt valoroși. Patetism. Cred în perfecțiunea lor. Când s-a hotărât să pună acest Cehov, Alexander a început
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să cumpărăm ursul", omul probabil că a căzut sub birou! Când și-a revenit, l-am rugat să ne "rețină" fiara, explicându-i și pentru ce ne trebuie. Am luat apoi legătura cu echipa de filmare, care a primit cu tristețe vestea găsirii ursului chiar în centrul Bucureștiului. A doua zi ursul era preluat de la circ, eliberat cu strigăte și îndemnuri în Pădurea Băneasa și "prins pe peliculă"! Nu cred că Moș Martin întrunea punctajul unui "trofeu mondial", dar era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
polivalent al orașului. Era o clădire imensă, cu 3 săli de teatru, săli de cinematograf și de expoziții, bibliotecă, săli de lectură. L-am felicitat pe Ion Ungureanu pentru așezământ și spre surprinderea noastră ne-a mulțumit, spunându-ne cu tristețe că, din păcate, Centrul urmează să fie închis din lipsă de fonduri bugetare. La convorbirea ulterioară din cabinetul ministrului, Adrian Dohotaru a exprimat interesul pentru deschiderea unui Centru cultural la Chișinău, gândind că locația cea mai bună ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oferit o donație de 50 de volume enciclopedii, dicționare, istorie, beletristică, albume, printre care și monumentala Istorie a literaturii române a lui George Călinescu. La vizitarea bibliotecii, care dispunea de câteva sute de mii de cărți, aveam să constat cu tristețe că nu exista nimic privind România. Ca "șoarece de bibliotecă", am consultat fișierele pe țări nimic, apoi pe autori nimic. Am mers la rafturi nimic. În disperare de cauză, o bibliotecară m-a sfătuit să caut poate găsesc ceva la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și am ajuns la Curtea de la Haga și pentru Canalul Bâstroe la instanțele europene și mondiale. De ce am menționat acest Tratat? Fiindcă după semnarea sa, între diplomații "de carieră" din minister s-a instalat o atmosferă de grea și apăsătoare tristețe, cauzată de faptul că, așa cum s-a procedat și în alte ocazii, la negociere nu s-a ținut cont de avizul negativ dat de istoricii, juriștii și diplomații români de bună-credință. La 26 iunie, Camera Deputaților ratifica Tratatul cu 165
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Mississippi alearg) prin livad), adulmecând p)mântul. Aerul e Înmiresmat, iar soarele, ca o b)utur) slab), te face s) tânjești dup) lucruri bune. Te odihnești sub un pom și m)nânci mandarine, nu f)r) un ușor sentiment de tristețe. De la portocali mergem spre livezile de bananieri. Bananele verzi sunt legate În pungi din plastic. Floarea mare de bananier atârn) că organul sexual al unui arm)sar. Frunzele lungi seam)n) cu o coam). Dup) doi ani, p)mântul trebuie
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a apucat-o ast)zi pe un drum diferit. Nu este Ins) un drum pe care scapi de suferinț). Nu s-a putut s) nu m) Întristeze sinuciderea lui Berryman, când am recitat din Dream Songs. Nu era Ins) o tristețe f)r) sens. S-a mai amestecat ceva cu sentimentul de mâhnire - aditivul care transform): darul poeziei. Dup) câteva p)h)rele, crezi c) deții adev)rul absolut. M) gândesc c) unii dintre politicienii pe care Îi Întâlnesc sunt oameni
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de dimineaț). Mishkenot este construit pe o pant), iar holul este la etaj, deasupra apartamentului nostru. În spatele biroului se afl) Annie. Este o tan)r) frumoas), brunet), marocan) prin naștere. Nu este Într-o dispoziție prea bun) zilele astea. Ins) tristețea ei Îi accentueaz) frumusețea. Nici nu mi-ar trece prin cap s)-i spun așa ceva. Schimb)m câteva vorbe. Argoul meu franțuzesc Învechit, de prin anii ’40, o amuz). Apoi Îmi d) Jerusalem Post și Internațional Herald Tribune. Arunc o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
aici; și soții Daleski, prietenii noștri; și domnul și doamna Teddy Kollek. Meticulosului Kollek nu Ii scap) nimic: am fost oaspeții lui, acum plec)m, iar el a venit pentru a-și lua r)mas-bun. Pentru a mai atenua din tristețea acestei ocazii, mânc)m tot ce se vede și golim sticlele. În timpul nopții mai mult se ofteaz) decât se doarme. M) gândesc: cum va fi când nu-i vom mai vedea pe John Auerbach și pe Nola, prietenii mei dragi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
să evoc o fărâmă din melancolia dorului cu Cine iubește și lasă. Efectul cel mai puternic l-a avut Joăo, cântând În portugheză o melodie care și acum, când o aud, Îmi provoacă fiori. Datorită lui am descoperit fadoul, cu tristețea sa sublimă. Am rămas tăcuți În spațiul care Începea să semene cu o chilie monastică sub licărirea lumânărilor. După un timp, musafira tăcută cu ochi curioși s-a ridicat și, fără nici un cuvânt, a ieșit la fel de misterios. Mai târziu, Brook
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
simțeau astfel invitați discreți ai familiei și martori ai acțiunii ce lua, pe Întinderea vastă, proporții epice neașteptate, neobișnuite pentru o piesă intimă ca Vania. Joe Chaikin, un actor delicat și subtil, era un Vania În care prospețimea copilului și tristețea clovnului se amestecau imprevizibil. Astrov al lui Abraham oscila Între luciditate și intensitate explozivă. Într-un du-te-vino neîntrerupt pe aceste culoare, personajele se căutau, se găseau și se pierdeau, senzația de așteptare amintea de Godot și totuși era prezent un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
problema proprietății. Am un dispreț total față de emigrantul care „Îi urăște pe comuniști“ pentru că i-au „furat“ banii și moșiile. Nostalgia care m-a frământat În toți acești ani izvorăște dintr-un sentiment hipertrofiat al copilăriei pierdute, și nu din tristețea de a fi pierdut niște bancnote. Și, În sfârșit: Îmi rezerv dreptul de a tânji după un colțișor ecologic: ...Sub cerul senin Al Americii, suspin După un sat din Rusia. Cititorul obișnuit Își poate relua acum lectura. 6 Mă apropiam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nou, alături de care era o singură stea jilavă; și toată această scenă artificială mi s-a părut desprinsă dintr-o ediție frumos ilustrată, dar din păcate prescurtată, a Celor o mie și una de nopți. Dintr-odată am simțit toată tristețea exilului. Există desigur antecedentul lui Pușkin - Pușkin care hoinărise aici În exil, printre chiparoșii și dafinii aclimatizați -, dar deși eram poate influențat și de elegiile lui, nu cred că exaltarea mea era jucată. De atunci Încolo, timp de mai mulți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În clipa când scriu aceste rânduri), o bogăție de comori neașteptate coveteranilor lui care se bat cu palmele pe coapse și hohotesc entuziasmați - imaginile absolut wunderbar pe care le-a surprins În timpul regimului lui Hitler. 2 Am vorbit Îndeajuns despre tristețea și splendoarea exilului În romanele mele scrise În limba rusă și Îndeosebi În cel mai bun dintre ele, Dar (publicat recent În engleză cu titlul Darul); dar poate că e necesară aici o recapitulare rapidă. Cu foarte puține excepții, toate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
jur: Bisericuța aiasta ai cioplit-o singur? Ce bisericuță?! Aiasta-i bisericuță?! se aprinde bătrânul. Fără catapeteasmă! Fără altar! Mă rog la Dumnezeu să-mi țină zilele s-ajung s-o văd sfințită... Fiecare, cu altarul său neterminat, șoptește cu tristețe Ștefan:... De-o fi să-mi mai frec șezutul pe Scaunul Sucevei, o să-ți trimit cioplitori să-ți termine altarul. Mulțămesc Măriei tale... dar... dar unde-ar mai fi jertfa mea care trebuie să vină prin strădanie, prin suferință? Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]