11,855 matches
-
uraniu. Minereurile de uraniu sunt de două categorii : Minereul de uraniu se extrage fie din cariere la suprafață, fie din mine de adâncime. În prezent, uraniul poate fi recuperat «in-situ», prin tehnici de spălare a zăcământului. Minereul este prelucrat în uzinele de preparare pentru separarea uraniului de steril. Într-o uzină de preparare convențională, minereul este sfărâmat și apoi dizolvat. În cele mai multe cazuri se folosește acidul sulfuric, dar se pot folosi și agenți alcalini de solubilizare. Agentul de solubilizare dizolvă atât
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
uraniu se extrage fie din cariere la suprafață, fie din mine de adâncime. În prezent, uraniul poate fi recuperat «in-situ», prin tehnici de spălare a zăcământului. Minereul este prelucrat în uzinele de preparare pentru separarea uraniului de steril. Într-o uzină de preparare convențională, minereul este sfărâmat și apoi dizolvat. În cele mai multe cazuri se folosește acidul sulfuric, dar se pot folosi și agenți alcalini de solubilizare. Agentul de solubilizare dizolvă atât uraniul cât și alți constituienți: vanadiu, seleniu, fier, plumb, arseniu
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
sulfuric, dar se pot folosi și agenți alcalini de solubilizare. Agentul de solubilizare dizolvă atât uraniul cât și alți constituienți: vanadiu, seleniu, fier, plumb, arseniu. O instalație convențională de preparare extrage 90-95% din uraniul prezent în minereu. Produsul obținut la uzina de preparare este un concentrat tehnic de uraniu numit și yellow cake după culoarea sa galbenă. Pentru a putea obține reacția de fisiune în lanț, din combustibilul nuclear trebuie îndepărtate toate impuritățile care absorb neutroni printre care se numără următoarele
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
cea mai periculoasă și este gospodărită cu mare atenție. Reprocesarea este un proces industrial prin care materialele utile (Uraniul și Plutoniul) sunt izolate de produșii de fisiune și celelalte materiale ce intră în compoziția combustibilul uzat. Produsul finit obținut la uzinele de reprocesare este oxidul de plutoniu pur. Acesta este amestecat cu uraniul sărăcit rezultat din instalațiile de îmbogățire a uraniului pentru a se obține oxidul mixt (UO2+PuO2), denumit în engleză MOX. În prezent există un larg consens internațional în legătură cu
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
1918. Fiind grav rănit , a fost decorat cu Crucea de Fier (clasa a II-a) și cu Medalia Răniților. Din decembrie 1918 a muncit din nou ca lăcătuș respectiv lăcătuș-șef iar din 1 ianuarie 1935 ca inspecotr tehnic la uzina de reparații a căilor ferate germane "Reichsbahn" cu sediul la Gotha. Din 1924 până în 1926 Busch a fost membru al Consiliului Municipal din Gotha. Timp de un an a condus organizația locală a partidului național-socialist din Gotha apoi pe cea
Wilhelm Busch (politician) () [Corola-website/Science/323728_a_325057]
-
de către vehicule cu tracțiune integrală. Varianta cu tren rulor este denumită D, fiind destinată inițial trupelor aeropurtate. SPG-9 a fost asimilată de către industria locală de armament începând cu anii 1970 sub denumirea AG-9. În prezent, aruncătorul AG-9 este fabricat de către uzina Carfil din Brașov în varianta modernizată AG-9M, cu mânere de transport amplasate în partea din față a țevii și cele două roți pentru afet. Capacitate de perforare a loviturii cumulative (cu greutatea de 4,4 kilograme) este de aproximativ 400
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
ce determină creșterea costurilor de producție. În același timp, cota cea mai mare în structura specifică a investițiilor în capital fix o deține achiziția de echipamente și utilaje - 35,3% (2009), ceea ce reflectă tendința de modernizare a echipamentului productiv la uzinile și fabricile din Bălți . Valoarea producției industriale în 2010 constituie 2706,9 miln lei, cu 0,3% mai puțin decât în 2009 . Municipiul Bălți dispune de o Centrală Electrică cu Termoficare - CET-Nord. Acestei centrale în revine rolul principalului agent de
Economia Bălțiului () [Corola-website/Science/323786_a_325115]
-
cazane pe biomasă, peleți . Compania „Răut” SA este orientată în producția de aparatură și instrumente medicale, de precizie, optice etc. La începutul lunii martie 2011 Ministerul Economiei al Republicii Moldova a anunțat că își propune crearea unui parc industrial în baza uzinei . În 2011 a fost deschisă o fabrică de către concernul german Draexlmaier, care produce componente și echipamente electronice pentru automobile: panouri de comandă, cabluri și componente electrice pentru automobile . Industria ușoară se clasează pe locul II după nivelul de dezvoltare. În
Economia Bălțiului () [Corola-website/Science/323786_a_325115]
-
performanțe balistice superioare. Casa Schneider s-a reorientat spre piața de export și a vândut proiectul tunului anticar Regatului României. Contractul prevedea livrarea a 40 de baterii de tunuri și înființarea unei fabrici de armament și muniții în România în cadrul uzinelor Concordia. Tunul antitanc Schneider model 1936 avea un afet de tip bifleș (termen militar franțuzesc al epocii pentru tunurile cu două fălcele). Scutul tunului era relativ mic, însă exista posibilitatea deplasării roților în lateral pentru a mări protecția echipajului, o
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
să producă tunuri de calibrul 47 mm cu tot cu munițiile necesare a fost menționată încă din 31 august 1931 de către inspectorul general tehnic al armatei române, generalul Aristide Tănăsescu, într-un memoriu asupra situației înzestrării armatei în comparație cu Polonia și Cehoslovacia. Organizarea uzinei urma să fie făcută după modelul polonez, care avea deja o fabrică de acest tip. Cu toate acestea, scandalul afacerii Skoda și prioritatea acordată tubării amovibile (schimbare țevilor în scopul uniformizării calibrului) a vechilor piese de artilerie a întârziat punerea
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
fabrică de acest tip. Cu toate acestea, scandalul afacerii Skoda și prioritatea acordată tubării amovibile (schimbare țevilor în scopul uniformizării calibrului) a vechilor piese de artilerie a întârziat punerea în practică a acestei recomandări. În 1934, în urma sistării comenzilor de la uzinele de armament "Skoda", Regatul României s-a aflat în situația de a produce singură muniția pentru artileria din dotare. Deoarece în țară doar uzinele Reșița aveau experiență în fabricarea muniției, Ministerul Armamentului a decis semnarea unor contracte cu firme din
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
de artilerie a întârziat punerea în practică a acestei recomandări. În 1934, în urma sistării comenzilor de la uzinele de armament "Skoda", Regatul României s-a aflat în situația de a produce singură muniția pentru artileria din dotare. Deoarece în țară doar uzinele Reșița aveau experiență în fabricarea muniției, Ministerul Armamentului a decis semnarea unor contracte cu firme din străinătate pentru construirea unor fabrici locale de armament și muniții. După negocierile desfășurate la Paris, casa Schneider și societatea Concordia au încheiat un acord
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
pieselor de artilerie în România după această dată. Planurile de fabricație erau în proprietatea Ministerului Apărării, iar societatea Concordia era obligată contractual să respecte "Legea contra spionajului". De asemenea, mașinile, instalațiile și sculele necesare producției erau date în grija Departamentului Uzinelor Metalurgice din cadrul societății Concordia. Statul român urma să intervină oficial pe lângă Franța și Belgia pentru ca instalațiile necesare producției să fie livrate "dacă nu cu prioritate, cel puțin cu termen preferențial". Livrările urmau a fi realizate eșalonat, după cum urmează: o baterie
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
1937, 19 baterii cu muniția aferentă până la 1 iulie 1938 și 20 de baterii până la 1 martie 1939. În scopul demarării cât mai rapide a producției și pentru a încuraja producția, oficialitățile au acordat unele beneficii, precum scutiri de taxe. Uzina de armament Concordia era organizată în fabrica de muniții și cea de armament. Construcția a început la sfârșitul anului 1936, fabrica de muniții fiind gata la mijlocul anului 1938, iar fabrica de armament în luna noiembrie a aceluiași an. Comenzile pentru
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
de Haute Précision", din Franța, care fabrica lentile SOM-Berthiot), apoi cu firma OIP ("Societe Belge d'Optique et d'Instruments de Precision" din Ghent, Belgia) pentru ca în final să fie semnat un contract pe 15 decembrie 1939 cu firma "Zeiss". Uzinele Concordia au adus și unele îmbunătățiri proiectului tunului și muniției, inspirându-se după tehnica de luptă germană și rusă, însă rezultatele nu au fost notabile. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, Concordia era singurul loc din
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
proiectului tunului și muniției, inspirându-se după tehnica de luptă germană și rusă, însă rezultatele nu au fost notabile. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, Concordia era singurul loc din țară unde erau fabricate tunuri antitanc, uzinele având o importanță strategică majoră pentru Regatul României. În urma decretului-lege numărul 4.012/1940, fabrica de armament și muniții a fost militarizată, fiind protejată inițial de un pluton și jumătate de infanteriști organizați în șase grupe. Începând cu luna iunie
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
90 de soldați. Protecția antiaeriană era asigurată în luna iunie a anului 1941 de către o subunitate a armatei germane formată din patru posturi (trei tunuri antiaeriene de calibrul 20 mm și un reflector). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, uzinele Concordia au continuat să fabrice tunuri antitanc de calibrul 47 mm model 1936, depășind numărul din contractul semnat cu firma de armament Schneider pentru a suplini pierderile și pentru a dota corespunzător forțele armate române. Inițial, au fost comandate 160
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
în 1937 din Franța, iar ulterior a fost semnat un contract pentru 300 de bucăți care urmau să fie fabricate sub licență în România cu denumirea oficială "șenileta Malaxa Tipul UE". Doar 126 de exemplare au fost însă fabricate la uzinele Rogifer (denumite anterior Malaxa) din cauza sistării livrărilor de motoare, cutii de viteze și instrumente de bord din Franța în martie 1941. Din acest motiv, pentru tractarea tunurilor anticar Schneider au fost folosite și autovehiculele Horch 901, cu tracțiune 4×4
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
studii de medicină și filosofie însă, pasionat fiind de film, scrie cronici de film și creează la Radio România „Cronică cinematografică”, o emisiune de analiză cinematografică. Scrie scenarii și regizează filme documentare și scrie cărți și studii dedicate universului cinematografiei: "Uzina de basme", "Întâlniri cu cinematograful", "Note pentru azi", "De amore", "Momente din istoria filmului românesc", "Jean Mihail", "Filmul românesc de altădată". În 1941 este numit director al Centrului Național al Cinematografiei participând la realizarea unor filme precum "Odessa în flăcări
Ion Filotti Cantacuzino () [Corola-website/Science/323222_a_324551]
-
artiști. Între anii 1935-1942 concomitent cu activitatea să medicală, este intens preocupat de critică literară, eseistica, dramaturgie dovedindu-se și un remarcabil traducător din Shaw, Brecht, Giraudoux, Shakespeare. În istoria cinematografiei românești, lucrarea să de teorie și critica cinematografică intitulată "Uzina de basme" (1935) rămâne de o importanță fundamentală în acest domeniu. Ca producător de filme realizează în 1943 "O noapte furtunoasa"in regia lui Jean Georgescu, având ca interpreți pe Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Florica Demion, Maria Maximilian, Iordănescu Bruno
Ion Filotti Cantacuzino () [Corola-website/Science/323222_a_324551]
-
Tunul antiaerian Rheinmetall, calibrul 37 mm, model 1939 a fost denumirea versiunii de export a seriei de tunuri antiaeriene germane FlaK 36/ 37. Firma Rheinmetall a acordat în 1938 uzinelor Astra din Brașov licența pentru fabricarea a 360 de tunuri de acest tip. Concernul german Rheinmetall a vândut licența pentru 360 de tunuri antiaeriene de calibrul 37 mm uzinelor Astra în anul 1938. Până în luna mai a anului 1941 fuseseră
Tun antiaerian Rheinmetall calibru 37 mm model 1939 () [Corola-website/Science/323306_a_324635]
-
antiaeriene germane FlaK 36/ 37. Firma Rheinmetall a acordat în 1938 uzinelor Astra din Brașov licența pentru fabricarea a 360 de tunuri de acest tip. Concernul german Rheinmetall a vândut licența pentru 360 de tunuri antiaeriene de calibrul 37 mm uzinelor Astra în anul 1938. Până în luna mai a anului 1941 fuseseră fabricate și livrate doar 102 de exemplare. În luna octombrie a anului 1942 rata de producție a tunurilor antiaeriene de 37 mm era de doar șase exemplare pe lună
Tun antiaerian Rheinmetall calibru 37 mm model 1939 () [Corola-website/Science/323306_a_324635]
-
o stabilitate mai mare și o manevrabilitate mai bună. Tunul poate fi rotit 360° prin fixarea plăcii de bază, ridicarea fălcelelor cu ajutorul cricurilor mecanice și coborârea roților ajutătoare. Obuzierul calibrul 152 mm Model 1981 a fost fabricat sub licență de către uzinele Reșița, acest lucru fiind posibil după experiența realizării tunului antitanc de calibrul 100 mm Model 1975/ 77. Documentația de licență a fost obținută din China până la sfârșitul anului 1975. Piesa de calibrul 152 mm urma să înlocuiască obuzierul de calibrul
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
său piesele de artilerie regimentară ZiS-3 de calibrul 76 mm. Toate aceste permutări au fost realizate în scopul măririi puterii de foc a artileriei. Obuzierul Model 1981 era deplasat inițial de tractoarele de artilerie TAR-76 și TMA-83, fabricate local de către Uzina Mecanică Mizil. Ulterior, au fost folosite camioanele DAC 665T. După anul 1990, pentru a ușura încărcarea și a mări cadența, au fost instalate dipozitive speciale care erau acționate cu ajutorul unei butelii de aer comprimat aflate pe fălceaua din partea dreaptă. Cadența
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
capturate sub denumirea "6-cm Granatwerfer 225(f)". Regatul României a achiziționat înainte de începutul celui de-al Doilea Război Mondial 125 de mortiere Brandt Mle 1935 și licența pentru fabricarea altor 175 de exemplare în țară. Acestea au fost realizate la uzinele Voina din Brașov. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, uzinele Voina au continuat să fabrice aruncătoare Brandt Mle 1935, depășind numărul din contractul semnat cu uzinele Brandt din Franța pentru a suplini pierderile și pentru a dota corespunzător forțele
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]