12,368 matches
-
Orașul este situat pe malul unui golf cu ape puțin adânci, îndreptat cu sudul către Marea Neagră, înconjurat de munți împăduriți. Clima are caracteristici care o aseamănă cu cea mediteraneană. Pe pantele dealurilor apropiate se află numeroase plantații de viță de vie și de pomi fructiferi. Ialta este atestată documentar din secolul al XII-lea, când un geograf arab adescris-o ca pe un port pescăresc din Imperiul Bizantin. Mai târziu, în secolul al XIV-lea, Ialta a devenit parte a lanțului de
Ialta () [Corola-website/Science/303311_a_304640]
-
DE MĂRFURI (TRANZIT VAMAL) Expeditor (nume și adresă) Birou de plecare Data Număr Destinatar (nume și adresă poștală) Adresa de livrare Declarant (nume și adresă) Țara de proveniență Țara de destinație Locul încărcării Chei, depozit etc. Documente anexate Rezervat autorității Via Mod și mijloc de transport Birou de destinație Sigilii aplicate de către: Vamă Unitate de transport (tip, număr de identificare) Mărci și numere de colete sau obiecte Număr și natura coletelor: descrierea mărfurilor Număr de clasare Greutate brută (kilograme) Număr total
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/85516_a_86303]
-
pe mijlocul de transport. Chei, depozit etc. (1) În această căsuță va fi indicat locul în care mărfurile vor fi depozitate înainte de încărcare; această informație prezintă un interes deosebit când mărfurile sunt exportate la ieșirea dintr-un depozit vamal etc. Via (1) Aici sunt indicate punctele de trecere a frontierei, ca și locurile în care se schimbă modurile sau mijloacele de transport etc. Mod și mijloc de transport (1) Se menționează modul și mijlocul de transport utilizat pentru fiecare parte a
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/85516_a_86303]
-
Fructele sunt drupe cărnoase, suculente, cu 2-4 semințe ce conțin endosperm oleaginos. Genul Vitis are cea 40 specii, răspîndite în emisfera nordică. Frunzele sunt palmat divizate, iar pe tulpină se remarcă prezența unor cîrcei ramificați. Vitis vinifera L. (vița de vie) este una dintre cele mai vechi plante de cultură, răspîndită pe tot globul. Frunzele de la unele soiuri de vinuri roșii conțin tanoizi și antociani, fiind utilizate empiric în afecțiuni vasculare, ca antidiareic, în tulburări de menopauză și hemoragii interne. Strugurii
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
acolo, la Parasca.”" Domnitorul a pus să se scrie întreaga întâmplare pe acestă cruce, numită de popor Crucea lui Ferencz. După acest eveniment, domnitorul Mihai Racoviță le-a dat călugărilor Mănăstirii Cetățuia mai multe scutiri de dări, în special cu privire la via de pe coasta dealului. După căderea zidului vestic la începutul secolului al XVIII-lea, domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741, 1747-1748) a încercat să-l refacă în 1748 împreună cu "„casele și orice va fi de trebuință mănăstirei ... ce
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
iar călugării greci au plecat. Mult timp, Biserica Mănăstirii Cetățuia a fost filială a Parohiei Galata, aici slujind un preot o dată pe lună. În curtea bisericii, Ministerul Agriculturii și Domeniilor a înființat acolo o pepinieră de arbori și viță de vie americană. Alți cronicari ai epocii care au vizitat Cetățuia au putut constata urmele ruinării acesteia. În jurul anului 1870, Vasile Alecsandri prognoza că "„ruinele”" de la Cetățuia "„vor dispare poate cu totul”". Episcopul Melchisedec Ștefănescu care a trecut pe acolo în anul
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
de porc, vacă, berbec, oaie, pasăre, vânat, bine condimentate. Finlandezii prepară o renumită plăcintă de pește, iar norvegienii, perișoare de pește. Mâncărurile nu sunt servite într-o anumită ordine sau după un anumit criteriu în cadrul meniului. Neputând cultiva vița de vie și măslinul, popoarele nordice s-au folosit de bere, cidru și hidromel, respectiv de unt și untură. Bucătăria scandinavă utilizează pentru sandvișuri, foarte des, felii de pâine foarte uscate, produse din făină albă, dar mai ales intermediară sau de ovăz
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]
-
în 1956 expoziția de etnografie. În intervalul 1958 - 1988, au fost amenajate secții ale muzeului în judet: Lipova (Muzeul Orașenesc - 1958), Șiria (Muzeul Memorial I. Slavici și E. Montia - 1960), Săvârșin (Muzeul de Artă și Etnografie - 1988) și Miniș (Muzeul Viei și Vinului - 1988). După o reamanajare radicală care a durat mai bine de doi ani, expoziția permanentă de arheologie și istorie din cadrul Palatului Cultural, a fost redeschisă în 1979. Galeria de artă a fost mutată într-un nou sediu, pe
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
politic încă de la 14 ani. Își pierde tatăl de mic copil, ceea ce îl determină să lupte cu mai multă vehemență și generozitate. În această perioadă, lupta sa politică se exprimă prin militantismul în FUAN (Fronte Universitario di Azione Nazionale) din Via Sienna. Massimo înfruntă dificultățile acelor vremuri cu entuziasmul unui tânăr și cu o bunătate care devine proverbială odată cu timpul. Tot acum compune primele sale cântece, dovedind, de la început, un talent imens. (Și) prin “Campo Hobbit”, ediția din 1978, acea reunire
Massimo Morsello () [Corola-website/Science/302856_a_304185]
-
statutul de colaborator permanent, cu drepturi de autor, al Societății Române de Radiodifuziune. A realizat numeroase materiale pentru Radio Europa Liberă și Radio Europa FM. A fost membru al cenaclului Universitas. A tradus pentru Editură Univers românul "Vendredi ou la vie sauvage" (Vineri sau viața sălbatică) de Michel Tournier, apărut în anul 1999 și împreună cu Manuela Vrabie, studiul "La troisième femme" (A treia femeie) de Gilles Lipovetsky, Ed. Univers, 2000. În 1993 a primit premiul Ministerului Afacerilor Externe al Franței la
Radu Sergiu Ruba () [Corola-website/Science/302915_a_304244]
-
Liber Pontificalis - îl reprezintă ca martir, dar calendarul roman din 354 îl înscrie numai la locul său în lista aniversărilor episcopilor defuncți, nu și între martiri. Papa Ștefan I a fost înmormântat în cripta papală din cimitirul sf. Calixt pe Via Appia. Este celebrat la 2 august.
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
că este astfel „asociat într-o oarecare măsură acestor groaznice fiare”. Foștii compatrioți au nutrit în schimb în continuare admirație pentru compozitor; astfel, trupele prusace victorioase au fost întâmpinate la Berlin cu o reprezentație de gală a melodiilor din "La Vie Parisienne". Între timp în Franța izbucnise, după retragerea germanilor, războiul civil dintre Comuna din Paris și forțele legitimate de "Assemblée nationale", conduse de la Versailles de către liberalul Adolphe Thiers. Prin eliberarea deținuților de război din captivitatea prusacă acesta a reușit să
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Europe Nouvelle" (n° 556, p.1344) comentariul lui Gabriel Marcel asupra romanului "Les Conquérants" al lui André Malraux. Criticul emite ipoteza că numai printr-o implicare personală în atrocități a romancierului a putut să fie creată o imagine atât de vie a absurdului existențial. Malraux ripostează, la 20 octombrie, în paginile aceleiași reviste (L’Europe Nouvelle, n° 558, p. 1411), respingând cu vehemență observațiile morale marceliene, pe care le consideră prea pioase, recunoscând însă faptul că zugrăvirea abisurilor existențiale din roman
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
și încearcă să-l ucidă pe Crassus, dar blocat de soldați, este ucis în cele din urmă în luptă, în anul 71 î.Hr. Ceilalți 6.000 de sclavi care au supraviețuit au fost crucificați pe drumul de la Capua din Roma (Via Appia). Pentru istoricii romani, Spartacus a rămas cel mai mare dușman al Romei după Hannibal și cel mai bun gladiator roman.
Spartacus () [Corola-website/Science/304623_a_305952]
-
de bani la soldă; suplimentul se numea salarium și era oferit ofițerilor pentru ca aceștia să-și poată achiziționa sare; apoi, pe măsură ce s-au exploatat noi zăcăminte de sare aceasta a devenit mai larg accesibilă. Sarea era transportată de-a lungul Viei Salaria (Drumul sării). Droburile de sare erau folosite ca plată în Etiopia și Tibet. Sarea naturală apare sub formă de halit sau sare gemă în anumite roci sedimentare, sau se poate obține din evaporarea apei marine. Rocile de obicei nu
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
fost atât de optimiste, încât sistemul s-a extins și în Ungaria, Franța și Spania. Totuși extinderea cea mai mare a tunurilor antigrindină a fost înregistrată în Italia. La sfârșitul anului 1900 existau peste 10.000 tunuri antigrindină pentru protejarea viilor din nordul Italiei, iar numărul total de trageri a fost de 9.500.000. Utilizarea acestei artilerii masive a produs însă și numeroase accidente. Numai în Veneto și Brescia, unde erau 3.000 tunuri, s-au înregistrat în 1900 7
Tun sonic () [Corola-website/Science/304672_a_306001]
-
mai cunoscut exemplu de "cirque". O caracteristică notabilă este La Brèche de Roland, un gol în linia culmii, creată prin tradiție de Roland. Minereurile meralice din Pirinei nu sunt foare importante, deși au existat mine destul de mari de fier la Vie de Sos în Ariège și la poalele Canigoului în Pyrénées-Orientales. Depozitele de cărbune profitabile sunt situate în principal pe pantele spaniole, în timp ce partea franceză are numeroase depozite de lignit. Izvoarele minerale se găsesc în număr mare, și sunt remarcabile, în
Munții Pirinei () [Corola-website/Science/303650_a_304979]
-
agent de teren, și atunci, numai când este nevoie de vasta sa experiență în calculatoare. În sezonul 4, episodul "Tuesday", el este forțat să meargă singur într-o misiune pentru a o salva pe Sydney, care a fost îngropată de vie undeva în Cuba, în timp ce restul echipei APO este blocată în interiorul sediului, după ce o substanță toxică este eliberată la APO. Marshall, întârziase să ajungă la sediul APO din cauza unei probleme cu Mitchell, astfel, evită blocarea cu restul echipei în sediu și
Marshall Flinkman () [Corola-website/Science/303737_a_305066]
-
-lea. Este vorba de actuala bazilică, cunoscută cu numele „Santa Maria Maggiore” în Roma. Liberi a murit pe 24 septembrie 366 și nu pe 9 septembrie cum poate fi citit în Liber Pontificalis. A fost înmormântat în cimitirul Priscilla, pe via Salaria. Numele lui a fost înscris în Martirologiul Gregorian, lipsește însă în cel Roman; omisiunea este explicabilă prin faptul că numele lui lipsește și în Martirologiul lui Adon și în cel al lui Usuardo, de la care derivă Martirologul Roman. Istoricii
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
Hist. eccles., IV,4). L. Duchesne, deși cu rezerve, înclină să plaseze pontificatul lui Papa Alexandru I între anii 106-115. Nici Irineu, nici Eusebiu nu pomenesc de martiriul acestui papă. Liber Pontificalis îl confundă evident cu martirul Alexandru, înmormântat pe via Nomentana. Ca și ceilalți episcopi ai Romei din secolul al II-lea, este foarte probabil ca Papa Alexandru I să fi fost înmormântat în cimitirul din Vatican. Conform Liber Pontificalis, Papa Alexandru I ar fi introdus în Canonul Liturghiei rugăciunile
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
porta s. Laurentii” (Taurina poarte sf. Laurențiu). Aceeași cronică indică martiriul său la 115, avându-i însoțitori pe „Eventius, prezbiter et Theodolus, diaconus”; înmormântați pe „via Numentana, ubi decollatus est, ab urbe Roma non longe, millario VII, nonas maii” (pe via Nomentana, la cca 7 km distanță de orașul Roma, unde a fost decapitat, pe 3 mai). Martirologiul Ieronomian, la aceeași dată consemnează: „Romae, via Nomentana, millario VII, natale sanctorum Eventi, Alexandri, Theodoli” (la Roma, pe via Nomentana, la km 7
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
VII, nonas maii” (pe via Nomentana, la cca 7 km distanță de orașul Roma, unde a fost decapitat, pe 3 mai). Martirologiul Ieronomian, la aceeași dată consemnează: „Romae, via Nomentana, millario VII, natale sanctorum Eventi, Alexandri, Theodoli” (la Roma, pe via Nomentana, la km 7, nașterea (pentru cer) a sfinților Evențiu, Alexandru, Theodolus"). După cum se vede, lipsește orice indiciu de episcopi, care se dădea mereu papilor și, în plus, Papa Alexandru I nu este plasat pe primul loc. Aceste două circumstanțe
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
Passio ca și Liber Pontificalis. Passio, pe cei 2 însoțitori ai lui Alexandru îi numște „ambo presbyteri”. Toți 3 ar fi fost înmormântați de Severina, soția comes-ului Aurelian, cel care i-ar fi condamnat, „la km 7 lângă Roma, pe via Nomentana, pe proprietatea sa, pe Evențiu și pe Alexandru i-a pus într-un singur mormânt, iar pe Theodolus de unul singur într-un alt loc l-a înmormântat” (Acta ss. Maii. I, Venezia 1737, pg. 375). Passio, considerat de
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
Într-adevăr, indiciile topografice și cele trei nume (Evențiu, Alexandru și Theodolus) regăsite în toate cele patru izvoare (Liber Pontificalis, Martirologiul Ieronomian, Pasiio și Itinerariul Malmesburiense) s-au dovedit exacte, când în 1855, s-a descoperit la km 7, pe via Nomentana, un cimitir și un complex bazilical cu 2 morminte venerate. Pe primul mormânt a fost ridicat un altar cu inscripția: „ET ALEXANDRO DELICATVS VOTO POSVIT DEDICANTE AEPISCOPO VRS(O)”. Ursus a fost identificat de Duchesne cu episcopul Nomentanei amintit
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
monumente Atributele cele mai frecvente - deși nu ad personam - ale papei Alexandru I sunt tiara și palmierul, întrucât este de obicei reprezentat ca papă martir. Uneori însă palmierul (simbolul martiriului) nu apare, chiar dacă confuzia și confundarea cu martirul Alexandru din via Nomentana a persistat. Rămășițele sale sunt venerate la Stavelot, la Aschaffenburg pe Main și la Freising, în Bavaria. În prima reprezentare cunoscută, sfântul Alexandru este reprezentat pe catedră ca Pontif (statuie pe fațada bisericii din Lucca, dedicată lui Alexandru în
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]