119,707 matches
-
versiune a tipului "Eleusa" (greacă: Ἐλεούσα - tandră sau milostivă), cu copilul Iisus lipindu-și obrazul de a-l mamei sale. În jurul anului 1131 grec al Constantinopolului, , a dăruit această icoană marelui duce al Kievului. Opera a fost păstrată în până când fiul lui Dolgoruky, , a adus-o în orașul sau preferat, Vladimir, în 1155. Tradiția spune că în timpul transportului caii s-au oprit lângă Vladimir și au refuzat să mai înainteze. Oamenii au interpretat asta ca un semn ca Fecioara dorește ca
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
i-a succedat lui Ioan al II-lea ca rege sub numele Manuel I al Portugaliei. Eleanor s-a căsătorit cu Ioan, Prinț al Portugaliei la 22 ianuarie 1470. Mireasa avea 12 ani iar mirele 15. Soțul ei era singurul fiu care supraviețuise al regelui Afonso al V-lea al Portugaliei și a Isabelei de Coimbra și moștenitor al tronului portughez. Eleanor și Ioan au petrecut mult timp din copilăria lor împreună și erau buni prieteni. La 28 august 1481, socrul
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
devenit regele Ioan al II-lea al Portugaliei iar ea regină consort. Ea a fondat orașul Caldas da Rainha care a fost numit în onoarea ei ("rainha" înseamnă "regină" în portugheză). Eleanor și Ioan al II-lea au supraviețuit amândoi fiilor lor. Eleanor s-a opus dorinței soțului ei de a-l recunoaște pe fiul său nelegitim drept moștenitor al tronului și a făcut apel la Papă, care de partea ei și a fratelui ei Manuel, l-a recunoscut ca moștenitor
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
fondat orașul Caldas da Rainha care a fost numit în onoarea ei ("rainha" înseamnă "regină" în portugheză). Eleanor și Ioan al II-lea au supraviețuit amândoi fiilor lor. Eleanor s-a opus dorinței soțului ei de a-l recunoaște pe fiul său nelegitim drept moștenitor al tronului și a făcut apel la Papă, care de partea ei și a fratelui ei Manuel, l-a recunoscut ca moștenitor al soțului ei. Ioan al II-lea a murit la 25 octombrie 1495; ipoteza
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
deportate în alte regiuni ale Imperiului Carolingian. Teritoriile de la nord de Elba au fost inițial oferite obodriților, în vreme ce landul Hadeln a fost direct încorporat statului franc. Cu toate acestea, Nordalbingia a fost în curând invadată de către danezi și doar intervenția fiului lui Carol cel Mare, Carol cel Tânăr din 808 i-a respins pe invadatori dincolo de râul Eider. În anul următor, împăratul a edificat castelul Esesfeld, în apropiere de actualul Itzehoe, întreaga regiune fiind încorporată Imperiului franc. Pentru a preveni tot
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]
-
Germanul în Bavaria. După divizarea imperiului prin tratatele de la Verdun (843), Meerssen (870) și Ribemont (880), Regatul francilor răsăriteni a fost format din Bavaria, Alamania și Saxonia, alături de părțile estice ale teritoriului franc. Regatul a fost divizat în 864-865 între fiii lui Ludovic Germanul, în mare în baza liniilor care demarcaseră triburile. Puterea regală s-a dezintegrat cu rapiditate după 899 sub domnia lui Ludovic Copilul, care a permit magnaților locali să reînvie ducatele ca entități autonome și să își guverneze
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
și al XII-lea. Biograful actual al regelui Henric I al Angliei, Charles Warren Hollister, îl numește pe Orderic ca "un ghid onest și demn de încredere pentru istoria vremurilor sale". Orderic s-a născut în Atcham, comitatul Shropshire, fiind fiul mai mare al unui preot francez, Odeler de Orleans, care intrase în serviciile contelui Roger de Montgomery de Shrewsbury și primise de la stăpânul său o capelă în acel lor. La vârsta de 5 ani, Orderic a fost trimis de părinții
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
-lea Vasa. a fost un politician, diplomat și om de stat abil, cea mai importantă figură politică a Uniunii polono-lituaniene de la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui următor. Jan Zamoyski s-a născut pe 19 martie 1542 ca fiu al lui Stanisław Zamoyski și Anna Herburt în Skokówka. La vârsta de 13 ani este trimis să studieze la Universitatea din Padova, unde a obținut un doctorat în drept. La Padova se convertește de la calvinism la Biserica Romano-Catolică. Se întoarce
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
de generalul Vasile Boioannes. Ulterior, Asclettin a devenit primul conte de Acerenza, fiind unul dintre comandanții normanzi angajați de principele Guaimar al IV-lea de Salerno, cu ajutorul cărora acestora a cucerit o mare parte din Apulia între 1038 și 1042. Fiul său, având tot numele de Asclettin, a devenit ulterior conte de Aversa.
Asclettin de Acerenza () [Corola-website/Science/328111_a_329440]
-
(n. cca. 985 - d. 1 octombrie 1018) a fost unul dintre primii aventurieri normanzi ajunși în sudul Italiei. Osmond era unul dintre fiii seniorului normand de Carreaux, a cărui reședință se afla în apropiere de Avesnes-en-Bray, în regiunea Rouen. Carreaux a dat familiei și numele alternativ de "de Quarrel". În 1016, Osmond a luat parte la o vânătoare împreună cu ducele Richard al II
Osmond Drengot () [Corola-website/Science/328109_a_329438]
-
(13 iulie 1783 - 27 februarie 1853) a fost Mare Duce de Oldenburg din 1829 până în 1853. Augustus s-a născut la 13 iulie 1783 la castelul Rastede în apropiere de Oldenburg, ca fiu al Prințului Petru Frederick Louis de Holstein-Gottorp și a soției acestuia, Ducesa Frederica de Württemberg, o fiică a lui Frederic al II-lea Eugene, Duce de Württemberg. Augustus a avut un frate, Ducele George de Oldenburg, care era cu un
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
el a participat intens la guvernarea ducatului. La 24 iunie 1825, după cinci ani de văduvie, Augustus s-a căsătorit a doua oară cu Prințesa Ida de Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym, sora mai mică a primei soții. Augustus și Ida au avut un fiu, Petru, care s-a născut în 1827 și care i-a succedat tatălui său. Ca și sora ei, Prințesa Ida a murit după trei ani de căsătorie, în 1828. La 21 mai 1829, Augustus i-a succedat tatălui său, Ducele
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
doi ani mai înainte, Prințesa Cecilia devenind prima Mare Ducesă de Oldenburg. Ambii soți erau membri ai Casei de Holstein-Gottorp și descendenți ai lui Christian August de Holstein-Gottorp, Prinț de Eutin, erau veri îndepărtați. Augustus și Cecilia au avut trei fii: Mare Ducesă Cecilia a murit la 27 ianuarie 1844 în Oldenburg, la vârsta de 34 de ani. Marele Duce Augustus a murit la 27 februarie 1853 în Oldenburg. A fost înmormântat la mausoleul ducal din Oldenburg. Augustus a fost succedat
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
murit la 27 ianuarie 1844 în Oldenburg, la vârsta de 34 de ani. Marele Duce Augustus a murit la 27 februarie 1853 în Oldenburg. A fost înmormântat la mausoleul ducal din Oldenburg. Augustus a fost succedat ca Mare Duce de fiul său cel mare, Petru al II-lea, Mare Duce de Oldenburg.
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
victoria aliatului său normand Guillaume Braț de Fier din dinastia Hauteville, el a primit, dintre teritoriile bizantine de odinioară, suzeranitatea asupra Siponto și a Muntelui Gargano. Rainulf a murit în iunie 1045, fiind succedat de către nepotul său de frate, Asclettin, fiul lui Asclettin de Acerenza. Principalele surse contemporane pentru cariera lui sunt cronicile lui Amato de Montecassino și Guglielmo de Apulia.
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
ianuarie 1884, Strîi, Galiția, Imperiul Austriac — d. 31 iulie 1953, Zakopane, Polonia) a fost un prozator, poet, jurnalist, critic de teatru, publicist și membru al Academiei Polone de Literatură. S-a născut pe 8 ianuarie 1884 în Stryj, fiind unicul fiu al lui Edward Makuszyński și al Juliei din Ogonowski. Tatăl său a fost colonel în armata austriacă și funcționar al cancelariei din Brzozowa, lângă Krosno. a rămas orfan de tată când avea 10 ani. Pentru doi ani, rămâne în Stryj
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
logodit de mai multe ori, pentru perioade scurte (una din logodnicele sale fiind Laura Rakowska, pentru care a scris poezia "A kiedy będziesz moją żoną", Tetmajer nu s-a căsătorit niciodată. În urma relației cu o anume actriță, a avut un fiu, Kazimierz Stanisław, pe care nu l-a recunoscut până în anul 1906. Mai târziu, a început să se intereseze de acesta, însă, dependent de alcool, purtător de boli venerice, fiul său se sinucide la vârsta de 33 ani. Tetmajer a mai
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
căsătorit niciodată. În urma relației cu o anume actriță, a avut un fiu, Kazimierz Stanisław, pe care nu l-a recunoscut până în anul 1906. Mai târziu, a început să se intereseze de acesta, însă, dependent de alcool, purtător de boli venerice, fiul său se sinucide la vârsta de 33 ani. Tetmajer a mai avut și o relație cu Maria Palider, care i-a servit ca model pentru Maryna din "Legenda Tatr" (Legenda Munților Tatra). Przerwa-Tetmajer a scris câteva volume de poezii, fiind
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
Iordan I (n. după 1046 - d. 1091), membru al familiei normande Drengot, a fost conte de Aversa și principe de Capua de la 1078 până la moarte. Iordan era fiul cel mare și succesorul principelui Richard I de Capua cu Fressenda, normandă din dinastia Hauteville, fiică a lui Tancred of Hauteville cu a doua sa soție, de asemenea cu numele de Fressenda, precum și nepot al lui Robert Guiscard, duce de
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
imperiale. Cu toate că Robert Guiscard și fratele său, Roger au pornit în marș împotriva lui Iordan, Roger a fost rechemat în Sicilia, iar expediția Hauteville-ilor a fost abandonată. În 1085, la moartea lui Robert Guiscard, Iordan l-a susținut pe Bohemund, fiul mai mare, împotriva lui Roger Borsa, fiul avut de Guiscard cu Sichelgaita, care era cumnată cu Iordan, dat fiind că el se căsătorise cu Gaitelgrima, fiică a principelui Guaimar al IV-lea de Salerno. Pentru următorii trei ani, Bohemund a
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
Roger au pornit în marș împotriva lui Iordan, Roger a fost rechemat în Sicilia, iar expediția Hauteville-ilor a fost abandonată. În 1085, la moartea lui Robert Guiscard, Iordan l-a susținut pe Bohemund, fiul mai mare, împotriva lui Roger Borsa, fiul avut de Guiscard cu Sichelgaita, care era cumnată cu Iordan, dat fiind că el se căsătorise cu Gaitelgrima, fiică a principelui Guaimar al IV-lea de Salerno. Pentru următorii trei ani, Bohemund a deținut Apulia cu ajutorul armatelor bine pregătite din
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
lui Iordan nu a fost remarcabil prin ceva deosebit, iar el a murit în noiembrie 1090 sau 1091 la Piperna (în apropiere de Terracina), fiind înmormântat la mănăstirea pe care o sprijinise atât de mult, Montecassino, lăsând în urma sa un fiu, Richard, care i-a succedat la conducerea Capuei. Ceilalți doi fii, Robert și Iordan, vor ajunge și ei, pe rând, pe tronul din Capua.
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
a murit în noiembrie 1090 sau 1091 la Piperna (în apropiere de Terracina), fiind înmormântat la mănăstirea pe care o sprijinise atât de mult, Montecassino, lăsând în urma sa un fiu, Richard, care i-a succedat la conducerea Capuei. Ceilalți doi fii, Robert și Iordan, vor ajunge și ei, pe rând, pe tronul din Capua.
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
Iordan al II-lea (d. 19 decembrie 1127), membru al familiei normande Drengot, a fose senior a fost senior de Nocera din mai 1109, iar din iunie 1120 principe de Capua. Iordan a fost cel de al treilea fiu al principelui Iordan I de Capua cu principesa Gaitelgrima de Salerno, fiic[ a principelui Guaimar al IV-lea de Salerno. Dată și locul de nastere nu sunt cunoscute, însă aceasta trebuie să fi abut loc după 1080. El s-a
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
document care să îi atribuie explicit lui Iordan conducerea asupra vreunui district din jurul Nocera, și nici nu se poate spune că, înainte de a deveni principe, ar fi utilizat vreun titlu formal. Hrisoavele sale se referă la el mereu că "Iordan, fiul lui Iordan fost principe" ("Jordanus Jordani filius quondam principis"). Într-un act de danie din 1113, Iordan afirmă că proprietatea pe care o oferea se află "în teritoriul de Nocera, care îmi aparține mie" ("în territorio Nucerie quod michi pertinet
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]