115,804 matches
-
Audisio a scris-o mai târziu și care a fost publicată în 1975, la doi ani după moartea sa). Au mai fost publicate și alte versiuni ale relatării, inclusiv, în anii 1960, două cărți care au stabilit relatarea „clasică” a morții lui Mussolini: "Dongo, la fine di Mussolini" de Lazzaro și Bellini delle Stelle și "Le ultime 95 ore di Mussolini" scrisă de jurnalistul Franco Bandini. În scurt timp, s-a constatat că există neconcordanțe între povestea originală publicată de Audisio
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
fi ucis pe Petacci și pe Michele Moretti, după care l-ar fi împușcat mortal de Mussolini. Au mai existat unele afirmații că unitatea britanică de operațiuni secrete din timpul războiului, Special Operations Executive (SOE), ar fi fost responsabilă pentru moartea lui Mussolini, și că aceasta ar fi fost comandată de către prim-ministrul britanic, Winston Churchill. S-a afirmat că ea ar fi făcut parte dintr-o „mușamalizare” prin preluarea unor „acorduri secrete” și a unei corespondențe compromițătoare între cei doi
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
mână și cu buzunarele pline. Soldații celor două companii sunt decimați de focurile încrucișate ale dușmanului. Coravu cade ciuruit de gloanțe, lăsând nepieritoare amintirea unui adevărat erou, fericită îmbinare de înălțător idealism, de cultură solidă și de avânt disprețuitor de moarte”. A fost înaintat post-mortem la gradul de maior. Este înmormântat în Mausoleul de la Mărăști.
Ioan Coravu () [Corola-website/Science/336742_a_338071]
-
Bejerano a invatat limbi străine - engleză, franceza și germană. În cursul Războiului ruso-turc din 1877-1878, care s-a desfășurat pe pământul bulgar, orașul Ruse a fost împresurat și apoi cucerit de armata rusă. Familia Bejerano a fost greu lovită de moartea mamei, ucisă de un obuz, în timpul luptelor. Bejerano a decis atunci să se refugieze împreună cu ai săi dincolo de Dunăre, în România vecină. În 1878 Bejerano s-a stabilit în capitala României, București, unde a invatat românește și a activat vreme
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
păcatele sale (S.: "All mächt'Jungfrau": "Sfântă Fecioara atotputernica".) Se lasă noaptea. Cand tânără pleacă, Wolfram, care a iubit-o dintotdeauna, cânt luceafărului de seară să o însoțească în urcarea să la ceruri (R.: "Wie Todesahnung": Că o presimțire a morții; A.: "O du mein Hilder Abendstern": O, tu, dulce stea a serii.) Dintr-o dată, apare un om în zdrențe. Este Tannhäuser, pe care prietenul său nu îl recunoaște. Cand în cele din urmă își dă seama, îl întreabă dacă a
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
din nou cucerită de Imperiul Bizantin. În secolul al XIV-lea, a fost incorporată de Imperiul Sârb, care se vedea pe sine ca un eliberator al fraților slavi de sub despotismul bizantin. Skopje a devenit capitala imperiului Țarului Ștefan Dușan. După moartea lui Dușan, a urmat un țar incompetent, și luptele între nobili pentru putere au dus la divizarea Balcanilor. Asta a coincis cu intrarea Imperiului Otoman în Europa. Nerămânând nicio putere balcanică importantă care să apere creștinismul, întreaga Peninsulă Balcanică a
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
luxemburgheza aproape a dus la un război între Prusia și Franța. În același an 1839, Luxemburg s-a alăturat Confederației germane. Regele Olandei a rămas șeful de stat al Luxemburgului, cu titlul de mare duce al Luxemburgului până în 1890. La moartea lui Wilhelm al III-lea, tronul Olandei a revenit fiicei sale, Wilhelmina, iar Luxemburg (pe tronul căruia nu puteau stă femei (conform Legeii Salice) i-a fost acordat lui Adolph de Nassau-Weilburg. Luxemburg a fost invadat și ocupat de Imperiul
Istoria Luxemburgului () [Corola-website/Science/336790_a_338119]
-
modalitate de a-l plăti pe acesta. Copilul se dovedește a fi fată, Cirilla (Ciri sau Ziri în dialectul Elder). Deoarece fetele nu puteau deveni witcher, Geralt refuză să o primească pe Ciri, dar destinul le va intersecta drumurile, o dată cu moartea bunicii sale, regina Calanthe, și o va crește pe aceasta ca și când ar fi fiica sa. în jocurile video cu același titlu, modul de acționare al lui Geralt este definit în mare parte de opțiunile și alegerile jucătorului, dar acesta nu
Geralt din Rivia () [Corola-website/Science/336784_a_338113]
-
cuceritorii maghiari în jurul anului 900 și culturiile care precedau cucerirea maghiară (în prezent Croația, Ungaria, România, Șerbia și Slovacia). Cultură a dispărut în jurul anului 1100, cel mai probabil din cauza legilor regilor Ladislau I și Coloman al Ungariei care descriu înmormântarea morților în cimitirele de lângă biserici. Inițial s-a considerat că mormintele sărace maghiare erau slave, iar mormintele călăreților bogați erau maghiare. Această părere s-a schimbat în anii 1940, iar în acest moment istoricii maghiari precum Béla Szőke resping această teorie
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
evreiesc și să-l repopuleze cu repeziciune. Între altele s-a decis crearea în cartier a câtorva locuințe destinate miniștrilor. În cele din urmă singurul politician israelian care s-a mutat în cartier a fost ministrul învățământului, Igal Allon. După moartea lui în 1980, locuința a trecut in folosința unui tribunal religios evreiesc și apoi a fost vândută unei ieșive numite „Esh Tora”. În aprilie 1968 Israelul a expropriat aria Cartierului evreiesc, inclusiv esplanada Zidului de apus și clădirile vecine ei
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Legile care afectează persoanele LGBT variază mult de la o regiune la alta, de la drepturi civile asemenea majorității în America și vestul Europei, la pedepse cu închisoarea sau moartea în țările islamice din Africa de Nord și Peninsula Arabică. Drepturile LGBT sunt considerate drepturi ale omului de către Amnesty International și Organizația Națiunilor Unite. Legile privind drepturile LGBT includ, dar nu se limitează la, următoarele: Până în 2016, 19 țări au legalizat căsătoriile
Drepturile LGBT în lume () [Corola-website/Science/336804_a_338133]
-
precum și cinci jurisdicții sub-naționale aveau legi care incriminează homosexualitatea, cele mai multe dintre ele fiind situate în Asia și Africa. Cu 10 ani în urmă, în 2006, numărul acestora era de 92. Mai mult, în opt țări actele homosexuale sunt pedepsite cu moartea: Țările în care actele homosexuale sunt incriminate, dar nu pedepsite cu moartea includ: Afganistanul, unde astfel de acte rămân pedepsite cu amenzi și închisoare, a renunțat la pedeapsa cu moartea după căderea regimului taliban în 2001, care a mandatat-o
Drepturile LGBT în lume () [Corola-website/Science/336804_a_338133]
-
fiind situate în Asia și Africa. Cu 10 ani în urmă, în 2006, numărul acestora era de 92. Mai mult, în opt țări actele homosexuale sunt pedepsite cu moartea: Țările în care actele homosexuale sunt incriminate, dar nu pedepsite cu moartea includ: Afganistanul, unde astfel de acte rămân pedepsite cu amenzi și închisoare, a renunțat la pedeapsa cu moartea după căderea regimului taliban în 2001, care a mandatat-o din 1996. India a incriminat homosexualitatea până pe 2 iunie 2009, când Curtea
Drepturile LGBT în lume () [Corola-website/Science/336804_a_338133]
-
Mai mult, în opt țări actele homosexuale sunt pedepsite cu moartea: Țările în care actele homosexuale sunt incriminate, dar nu pedepsite cu moartea includ: Afganistanul, unde astfel de acte rămân pedepsite cu amenzi și închisoare, a renunțat la pedeapsa cu moartea după căderea regimului taliban în 2001, care a mandatat-o din 1996. India a incriminat homosexualitatea până pe 2 iunie 2009, când Curtea Supremă din Delhi a declarat secțiunea 377 a Codului Penal indian invalid. Cu toate acestea, India a interzis
Drepturile LGBT în lume () [Corola-website/Science/336804_a_338133]
-
în mai multe proiecte, printre care și realizarea piesei "Thelonius", inclusă atât pe albumul Fantastic, Vol.2 al lui J Dilla cât și pe Like Water like Chocolate, al lui Common. Pritenia celor doi avea să fie oprită brusc de moartea de Lupus a lui J Dilla, în anul 2006. Cel mai popular single de pe album, ”The Light” a fost nominalizat la Premiile Grammy. În anul 2002, Common a lansat cel de al cincelea album de studio, Electric Circus. Albumul a
Common () [Corola-website/Science/336825_a_338154]
-
sa carte cu poeme a fost La eternă prometida (Veșnică logodnică), publicată în 1987, în colecția de poezii Aquario, a editurii Andrómeda, colecție îngrijita de Leoncio García-Jiménez, cel ce a semnat și prefață cărții. “Veșnică logodnică” a căutat să prezinte moartea drept ceva dorit, fără teama, precum o logodnică, o soră, o mamă sau o amantă, fiind egală tuturor și care face posibilă atingerea liniștii. Cartea a fost dedicată mamei sale. În același an, a fost selectată pentru publicarea volumului Voces
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
prefață. În 1994 obține premiul întâi la concursul de poezie al Primăriei din La Solana (Ciudad Real). În 1995 publică La casa abandonada (Casă părăsita), la editură Torremozas. În această lucrare, autoarea își dezvăluie simțămintele în momentele în care, după moartea mamei sale, în iulie1993a trebuit să părăsească locuința din Paseo de la Independencia nr. 23, din Zaragoza. În 1997 obține premiul întâi de poezie “”, acordat de Primăria din Piedrabuena, din provincia Ciudad Real, pentru cartea Și por mi nombre alguna vez
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
copilărie. Ele exprimă, totodată, depășirea tristeței provocate de neînțelegerea pomenita, în cazul cărții anterioare. A fost ultima ei carte, pe care a trimis-o, în viața fiind, editoarei Luzmaría Jiménez Faro, dar și prima de la Torremozas, care a apărut după moartea sa. Moartea celei mai bune prietene a mamei sale, farmacista din Zaragoza, Enriqueta Castejón, a declanșat amintiri, a făcut-o să reia scrisul și să revină la punctul de plecare. De fapt, titlul cărții provine de la exploratorul , cunoscut pentru faptul
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
exprimă, totodată, depășirea tristeței provocate de neînțelegerea pomenita, în cazul cărții anterioare. A fost ultima ei carte, pe care a trimis-o, în viața fiind, editoarei Luzmaría Jiménez Faro, dar și prima de la Torremozas, care a apărut după moartea sa. Moartea celei mai bune prietene a mamei sale, farmacista din Zaragoza, Enriqueta Castejón, a declanșat amintiri, a făcut-o să reia scrisul și să revină la punctul de plecare. De fapt, titlul cărții provine de la exploratorul , cunoscut pentru faptul că a
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
Margareta, Fecioara din Norvegia () a fost prințesa Norvegiei care a domnit ca regină a Scoției din 1286 până la moartea sa. Aceasta avea să moară în timp ce călătorea spre Scoția, declanșând succesiunea disputată care a dus la războaiele de independență scoțiene. A fost fiica regelui Eric al II-lea al Norvegiei și a Margaretei, mama sa fiind fiica regelui Alexandru al
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
pe toți cei treisprezece conți din Scoția și pe cei douăzeci de baroni, unde au semnat acordul prin care o recunoșteau pe Margareta ca moștenitor de drept, în cazul în care Alexandru nu lăsa niciun moștenitor de sex masculin la moartea sa. Cu toate acestea, era puțin probabil ca acest lucru să îi permită Margaretei să conducă singură, ci mai degrabă împreună cu viitorul ei soț, indiferent de cine ar fi fost acela. În ciuda circumstanțelor, Alexandru al III-lea a decis să
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
Angliei. Eduard și Gardienii au conținuat negocierile, bazându-se pe presupunerea colectivă că Margareta va fi regină și că tânărul Eduard va fi rege, însă toate aceste planuri, incluzându-le pe cele ale regelui Alexandru, aveau să fie ruinate odată cu moartea Margaretei, pe 26 septembrie 1290, pe Insulele Orkney, cauzate de efectele răului de mare, în timp ce aceasta naviga către Scoția. Rămășițele sale au fost duse la Bergen și a fost înmormântată alături de mama sa. La moartea sa nu a lăsat niciun
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
aveau să fie ruinate odată cu moartea Margaretei, pe 26 septembrie 1290, pe Insulele Orkney, cauzate de efectele răului de mare, în timp ce aceasta naviga către Scoția. Rămășițele sale au fost duse la Bergen și a fost înmormântată alături de mama sa. La moartea sa nu a lăsat niciun moștenitor evident la tronul Scoției și problema succesiunii avea să fie ridicată din nou și rezolvată în 1291-1292. Margareta nu a fost niciodată încoronată și nu a pus niciodată piciorul pe solul scoțian, drept urmare există
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
a argumentat că nu ar trebui să fie în mod corespunzător considerată un monarh. Din cauza lipsei unui precedent istoric clar în istoria Scoției ca țară complet separată în fața Uniunii Coroanelor din 1603, a mai existat un singur caz similar cu privire la moartea monarhului moștenitorul care a murit în afara țării și care nu a putut fi încoronat. Acest lucru a fost atunci când, la moartea lui Robert al III-lea în 1406, moștenitorul său, Iacob I, a fost prizonier în Anglia. Iacob a fost
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
istoria Scoției ca țară complet separată în fața Uniunii Coroanelor din 1603, a mai existat un singur caz similar cu privire la moartea monarhului moștenitorul care a murit în afara țării și care nu a putut fi încoronat. Acest lucru a fost atunci când, la moartea lui Robert al III-lea în 1406, moștenitorul său, Iacob I, a fost prizonier în Anglia. Iacob a fost în cele din urmă eliberat și încoronat în 1424. În documentele oficiale din acea perioadă se face referire la el ca
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]