119,707 matches
-
ducele Sergiu al VII-lea a murit fără a avea urmași, iar aristocrația napolitană nu a putut ajunge la un acord asupra persoanei care să succeadă în Napoli, Roger și-a putut stabili controlul direct asupra ducatului, numindu-l pe fiul său, Alfons ca nou duce.
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
Godefroi (d. 1068), numit Lofredus în sursele latinești, a fost un conducător militar normand stabilit în sudul Italiei și devenit primul conte de Taranto. Godefroi era cel de al doilea fiu al lui Petru I de Trani, însă despre fratele său mai mare, Amicus, nu se cunoaște nimic. El a succedat tatălui său în regiunea din jurul Trani și s-a aflat la controlul acesteia până în 1064, deși orașul în sine s-
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
trecut la controlul acestuia. Godefroi s-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Drogo, senior de Mottola și Castellaneta. Atunci când contele Drogo de Apulia a fost asasinat în 1051, Godefroi a primit sarcina de a-l avea în grijă pe fiul acestuia, Richard. În acea perioadă, Godefroi a întemeiat, probabil pe locul unei pustnicii, mănăstirea Santa Maria di Colonna, populând-o cu călugări de la Montecassino și consturindu-i un turn defensiv aflat încă în picioare. În mai 1063, Godefroi a reușit să
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
În contextul rivalității dintre fratele lui Godefroi, Petru al II-lea și Robert Guiscard, Godefroi a revenit la Trani și a preluat guvernarea asupra orașului. El a murit acolo nu după multă vreme, probabil în 1068. El a lăsat un fiu, Richard, ca moștenitor al său, însă Petru l-a deposedat imediat pe acesta, lăsându-i doar stăpânirea asupra Andriei. În scrierea lui Amato de Montecassino, se face trimitere la fratele lui Petru al II-lea pe nume "Falgutce", însă aceasta
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
Petru al II-lea (în ) (d. 1081) a fost un nobil normand din sudul Italiei, devenit cel de al treilea conte de Trani. Petru era cel mai tânăr dintre cei trei fii ai contelui Petru I de Trani, frații săi mai mari fiind Amicus și Godefroi. Petru s-a aflat în bune relații cu seniorul său, contele Drogo de Apulia, care fusese dușman al tatălui său. Petru a dus mai departe încercările
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
stăpânirea sarazinilor, conform "Cronaca Cavese". În 1059 Petru a emis legi pentru noile sale posesiuni. În 1057, el a început să îi primească alături de sine pe acei normanzi deposedați de pe urma ascensiunii lui Robert Guiscard, ulterior morții contelui Umfredo, ai cărui fii, Abelard și Herman, au fost văduviți de preluarea moștenirii. Potrivit cronicii lui Guglielmo de Apulia, Petru a început cu acea ocazie întărirea zidurilor Trani și pregătirile pentru ca orașul să reziste eventualelor atacuri ale lui Guiscard. Până în 1068, Trani s-a
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
care s-a dovedit loial față de Robert Guiscard. Godefroi a murit însă în acel an, drept pentru care Petru a revenit la putere, continuând opoziția față de Guiscard. De asemenea, Petru a activat și ca regent al comitatului de Taranto în numele fiului lui Godefroi, Richard. Petru a căutat ulterior sprijin din partea împăratului bizantin Mihail al VII-lea Ducas. El a fost astfel recunoscut ca supus al Bizanțului, primind titlul de "Vestes". La o întrunire a conducătorilor normanzi de la Melfi din 1072, Petru
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
1072, Petru a refuzat să îl recunoască pe Guiscard, aflat la acel moment în campania asupra musulmanilor din Sicilia, ca duce de Apulia. Conform cronicii lui Amato de Montecassino, Petru a acceptat atunci comanda lui Richard I de Capua. Abelard, fiul lui Umfredo, și Robert Arenga s-au raliat și ei opoziției față de Guiscard, toți recunoscând comanda lui Richard de Capua. În războiul care a urmat (pe care Amato îl plasează înainte de revenirea lui Guiscard din Sicilia, dar pe care Guglielmo
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
cu condiția de a conduce o expediție în Balcani (1073). Spre deosebire de expediția antibizantină purtată de fratele lui Petru, Godefroi, care fusese îndreptată către Balcani, campania lui Petru era direcționată către posesiunile din Dalmația ale Regatului Croației. Vărul lui Petru, Amico, fiul lui Valter de Giovinazzo, a atacat Rab (Arbe) la 14 aprilie și a cucerit Cres la 9 mai, reușind să îl ia în captivitate pe regele croat, Petru Krešimir. Regele croat a fosr răscumpărat contra unei sume mari de bani
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
la Cisterna. Se pare că Petru și Guiscard au încheiat pace, dat fiind că, după cum notează Amatus, cele două fiice ale lui Petru s-ar fi căsătorit cu doi nobili bogați indicați de către Guiscard. În 1064, cel de al doilea fiu al lui Petru, Godefroi, face trimitere la tatăl său ca "magni comitis Petroni" într-un act de donație către mănăstirea Sfintei Treimi din Venosa. Fiul mai tânăr al lui Petru, Petru, a confirmat această donație cu precizarea "pro remedio anime
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
fi căsătorit cu doi nobili bogați indicați de către Guiscard. În 1064, cel de al doilea fiu al lui Petru, Godefroi, face trimitere la tatăl său ca "magni comitis Petroni" într-un act de donație către mănăstirea Sfintei Treimi din Venosa. Fiul mai tânăr al lui Petru, Petru, a confirmat această donație cu precizarea "pro remedio anime (ejus)". Petru I nu a reușit să cucerească Trani până la moarte. El este uneori confundat cu fiul său omonim. Contele "Petrone" care l-a înfrânt
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
de donație către mănăstirea Sfintei Treimi din Venosa. Fiul mai tânăr al lui Petru, Petru, a confirmat această donație cu precizarea "pro remedio anime (ejus)". Petru I nu a reușit să cucerească Trani până la moarte. El este uneori confundat cu fiul său omonim. Contele "Petrone" care l-a înfrânt pe Argyrus în 1053 are un item în "Prosopography of the Byzantine World" și este identificvat acolo ca fiu al lui Amicus, așadar este vorba de Petru I, deși alte surse consideră
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
nu a reușit să cucerească Trani până la moarte. El este uneori confundat cu fiul său omonim. Contele "Petrone" care l-a înfrânt pe Argyrus în 1053 are un item în "Prosopography of the Byzantine World" și este identificvat acolo ca fiu al lui Amicus, așadar este vorba de Petru I, deși alte surse consideră că sub numele de Petronius din 1053 ar fi vorba de Petru al II-lea. Relația lui Petru I cu celălalt fiu al său, Godefroi este menționată
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
și este identificvat acolo ca fiu al lui Amicus, așadar este vorba de Petru I, deși alte surse consideră că sub numele de Petronius din 1053 ar fi vorba de Petru al II-lea. Relația lui Petru I cu celălalt fiu al său, Godefroi este menționată în scrierea lui Lupus Protospatarul. Despre primul său fiu, Amicus, nu se cunosc date.
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
I, deși alte surse consideră că sub numele de Petronius din 1053 ar fi vorba de Petru al II-lea. Relația lui Petru I cu celălalt fiu al său, Godefroi este menționată în scrierea lui Lupus Protospatarul. Despre primul său fiu, Amicus, nu se cunosc date.
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
nou asediu. Sergiu a fost iertat și l-a însoțit pe Roger într-o expediție împotriva fostului aliat Rainulf, devenit între timp duce de Apulia. În 30 octombrie, în bătălia de la Rignano, el și Roger al II-lea, ca și fiul omonim al lui Roger, au fost înfrânți, Sergiu însuși căzând în luptă. Destul de ironic, înfrângerea lui Roger la Rignano a deschis calea acestuia pentru ocuparea Neapolelui însuși, dat fiind că Sergiu a murit fără a avea urmași, iar nobilimea napolitană
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
seniorului Gerard de Buonalbergo. Ca zestre, ea i-a adus lui Guiscard un număr de 200 de cavaleri. Ea a fost mama a doi copii: o fiică, Emma, mamă a lui Tancred de Taranto (viitorul principe de Galileea), și un fiu, Boemund (viitorul principe de Antiohia). În 1058, după ce papa Nicolae al II-lea a înăsprit condițiile dreptului canonic cu privire la chestiunea consanguinității, Guiscard a repudiat-o pe Alberada în favoarea unei căsătorii mai avantajose la acel moment, cea cu Sichelgaita, sora principelui
Alberada de Buonalbergo () [Corola-website/Science/328206_a_329535]
-
Guiscard a repudiat-o pe Alberada în favoarea unei căsătorii mai avantajose la acel moment, cea cu Sichelgaita, sora principelui Gisulf al II-lea de Salerno. Cu toate acestea, despărțirea a fost amiabilă. Alberada era încă în viață în momentul morții fiului ei Bohemond în martie 1111 și s-a stins la o vârstă foarte înaintată, probabil în iulie 1122. Ea a fost înmormântată în mausoleul familiei Hauteville din abația Sfintei Treimi de la Venosa. Mormântul ei este singurul rămas intact până în ziua
Alberada de Buonalbergo () [Corola-website/Science/328206_a_329535]
-
Drogo a fost asasinat în același an (probabil ca urmare a unei conspirații regizate de către bizantini, sub conducerea lui Argyrus), la Montoglio. El a fost succedat de către fratele său mai tânăr, Umfredo, după un scurt interregnum. Drogo a avut un fiu, Richard, numit mai târziu conte de Castellaneta, Oria și Mottola de către Robert Guiscard.
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
(Onfroi) (supranumit Abagelard) (n. cca. 1010 - d. august 1057), membru al familiei Hauteville, a fost conte de Apulia și Calabria de la 1051 până la moarte. Umfredo a fost probabil cel mai mic dintre fiii pe care Tancred de Hauteville i-a avut cu prima sa soție, Muriel(la). Unele surse îi consideră pe Geoffroi și Sarlo ca frați mai mici ai lui Umfredo. Se apreciază de obicei că Umfredo i-ar fi însoțit pe
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
("Serlo", "Serlon") a fost unul dintre fiii lui Tancred de Hauteville cu prima sa soție, Muriella, probabil cel mai tânăr dintre ei, cu toate că unele surse îl rețin drept cel mai vârstnic. Șarlo a fost unul dintre fiii lui Tancred de Hauteville care, spre deosebire de frații săi care au
Sarlo I de Hauteville () [Corola-website/Science/328214_a_329543]
-
("Serlo", "Serlon") a fost unul dintre fiii lui Tancred de Hauteville cu prima sa soție, Muriella, probabil cel mai tânăr dintre ei, cu toate că unele surse îl rețin drept cel mai vârstnic. Șarlo a fost unul dintre fiii lui Tancred de Hauteville care, spre deosebire de frații săi care au luat calea pribegiei în sudul Italiei, a rămas alături de tatăl său, în Normandia. După o dispută cu unul dintre vecini (un nobil de la curtea ducelui Robert I de Normandia), pe
Sarlo I de Hauteville () [Corola-website/Science/328214_a_329543]
-
său a murit, iar Șarlo a moștenit micul fief de Hauteville în Cotentin, ca și senioria de Pirou, dobândită prin soția sa. Că și frații săi plecați în Italia, Șarlo s-a bucurat de renumele unui războinic excepțional. Spre deosebire de Șarlo, fiul său omonim l-a urmat în 1056 pe unchiul său Roger Bosso în Italia, pentru a-și încerca norocul acolo.
Sarlo I de Hauteville () [Corola-website/Science/328214_a_329543]
-
externi"japonezi, americani și alte naționalități, fără a face cunoscute acele secrete reținute prea periculoase pentru un practicant mediu. În jurul vârstei de treizeci de ani se căsătorește cu fața unui expert în Kobudo de Okinawa cu care a avut doi fii,deschizând un magazin bentoyasan propriu la Nishihara, aproape de casă maestrului Hoan Soken,în ciuda activității intense lucrătoare, continuă să practice cu mai multă pasiune împreună cu al său "Sensei". Frecvență și angajamentul cu care Nishihira practica-va lau adus inevitabil să se
Kosei Nishihira () [Corola-website/Science/328222_a_329551]
-
(n. 14 mai 1848, Budapesta - d. 18 decembrie 1899, București) a fost un publicist, traducător și critic literar. Era fiul nelegitim al lui Nicolae Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu. Asupra legăturii fiicei lor, pe care o considerau o mezalianță, Floreștii ascund adevărul, în timp ce Bălceștii recunosc paternitatea copilului. Luxița Florescu și-a adoptat în 1858
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]