119,707 matches
-
al lui Nicolae Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu. Asupra legăturii fiicei lor, pe care o considerau o mezalianță, Floreștii ascund adevărul, în timp ce Bălceștii recunosc paternitatea copilului. Luxița Florescu și-a adoptat în 1858 propriul fiu și s-a îngrijit de educația lui. Elev la Liceul „Louis-Le-Grand" din Paris, urmează Facultatea de Litere la Academia din Rennes, obținând, în 1872, licența. Vine în țară în 1873. Prin concurs, este numit profesor „provizor" la Catedra de istorie
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
și cumnatul său Dattus, să își caute refugiu. Vasile a pătruns în oraș la 11 iunie 1011, restabilind autoritatea bizantină. El nu a însoțit victoria obținută cu luarea de măsuri severe, marginindu-se la trimiterea familiei lui Melus, inclusiv a fiului acestuia Argyrus, la Constantinopol. Vasile a murit în 1016, după ce a reușit să impună câțiva ani de pace în sudul Italiei. Leon Tornikios Kontoleon a sosit ca succesor al lui Vasile Mesardonites în luna mai a acelui an. La moartea
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
împins hotarele acestuia din urmă până când din marele principat de Salerno s-a redus aproape numai la orașul Salerno însuși. Scopul lui Richard I era acela de a-și extinde influența în mod pașnic, atunci când și-a logodit fiica cu fiul mai mare al lui Atenulf de Gaeta; însă atunci când tânărul a încetat din viață înainte ca nunta să aibă loc, el i-a solicitat longobardului "morgengab" (zestrea). Ducele a refuzat, drept pentru care Richard a asdiat și ocupat Aquino, unul
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
morgengab" (zestrea). Ducele a refuzat, drept pentru care Richard a asdiat și ocupat Aquino, unul dintre puținele feude rămase sub dominația ducatului de Gaeta (1058). Cronologia cuceririi Gaetei nu este clară. Documente din 1058 și 1060 fac trimitere la Iordan, fiul mai vârstnic al lui Richard, ca duce de Gaeta, însă aceste texte sunt privite cu suspiciune, fiind considerate ca falsuri, dat fiind că Atenulf încă figura ca duce când a murit în 1062. După moartea lui Atenulf, Richard și Iordan
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
cu ușurință să se retragă. Cu toate acestea, domnia lui Iordan ca succesor al lui Richard a marcat o perioadă de alianță cu papalitatea și cuceririle din zona Capuei s-au oprit. În 1090, Iordan a murit, iar tânărul său fiu, Richard al II-lea și regenții săi nu au fost capabili să mențină însăși Capua. Ei au fost siliți să părăsească orașul în fața unui longobard pe nume Lando, care a guvernat-o apoi cu sprijinul cetățenilor, până când a fost nevoit
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Ca urmare imediată a bătăliei de la Civitate, normanzii au început cucerirea litoralului adriatic al principatului beneventin. Geoffroi, frate cu conții de Hauteville din Melfi, a cucerit comitatul longobard de Larino și a luat cu asalt castelul Morrone din regiunea Samnium-Guillamatum. Fiul lui Geoffroi, Robert a transformat aceste cuceriri într-un comitat unic, cel de Loritello, în 1061. El a continuat apoi extinderea teritoriului său în Abruzzo longobard. El a cucerit comitatul longobard de Teate (actualmente, Chieti) și a asediat Ortona, care
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
pentru sine Palermo, jumătate din Messina și Val Demone, lăsând tot restul Siciliei, inclusiv ceea ce nu se cucerise încă, în mâinile lui Roger. În 1077, Roger a asediat Trapani, unul dintre puternicele forturi ale sarazinilor rămase neocupate în vestul insulei. Fiul său, Iordan a condus un atac care a surprins gărzile fortăreței și a capturat animalele. Lipsiți de provizii, locuitorii orașului au capitulat. În 1079, Taormina a fost și ea asediată, după care, în 1081, Iordan, alături de Robert de Sourval și
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
lui 1083 pentru a-l susține pe fratele său pe continent, însă Iordan, pe care l-a lăsat la conducere în lipsa sa, s-a răsculat împotriva tatălui său. Forțat să revină în Sicilia, Roger a reușit să îl readucă pe fiul său la ascultare. În 1085, Roger a fost în fine în stare să pornească o campanie de cucerire sistematică a insulei. În 22 mai 1085, el s-a apropiat de Siracusa pe mare, în vreme ce Iordan conducea un mic detașament de
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
acestea, orașul rămăsese cel mai important din Mezzogiorno, iar capturarea sa era esențială pentru constituirea unui regat 50 de ani mai târziu. În 1073, ducele Sergiu al III-lea de Amalfi a încetat din viață, lăsând în urmă doar un fiu minor, Ioan al III-lea, ca succesor al său. Având nevoie de o mână forte pentru a rezista în vremuri atât de tulburi, amalfitanii l-au exiulat pe tânărul duce și în același an l-au chemat pe Robert Guiscard
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
forte pentru a rezista în vremuri atât de tulburi, amalfitanii l-au exiulat pe tânărul duce și în același an l-au chemat pe Robert Guiscard. Cu toate acestea, Amalfi a rămas într-o stare de neliniște sub controlul normand. Fiul și succesorul lui Robert, Roger Borsa, a reușit abia în 1089 să reia controlul asupra Amalfi, după alungarea lui Gisulf, principele depus de Salerno, pe care cetățenii din Amalfi îl instalaseră cu sprijin papal și împotriva pretențiilor urmașilor lui Robert
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Amalfi îl instalaseră cu sprijin papal și împotriva pretențiilor urmașilor lui Robert. Între 1092 și 1097, Amalfi nu a recunoscut suzeranitatea normandă, se pare și cu sprijin bizantin. În acea perioadă, ei l-au instalat pe Marin Sebastus ca guvernator. Fiul și fratele lui Robert Guiscard, Boemund și Roger Bosso, au atacat Amalfi în 1097, însă au fost înfrânți. Este vorba de primul asediu în care normanzii erau respinși înainte de Prima cruciadă. Marin Sebastus a fost înfrânt abia după ce unii dintre
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
reocupaseră Taranto, Brindisi, Oria și Otranto. În ianuarie 1061, capitala normanzilor însăși, Melfi, se afla sub asediul bizantinilor. Totuși, până în mai, cei doi frați au reușit să îi respingă pe bizantini și să pacifice Apulia. O altă căpetenie normandă, Godefroi, fiul lui Petru I de Trani, a cucerit Otranto în 1063 și Taranto (pe care l-a transformat în reședința sa) în 1064. În 1066, el a organizat o armată pentru a traversa marea și a ataca "Romania" (Balcanii bizantini), însă
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
fost desființat. După izgonirea bizantinilor din Apulia și din Calabria ("thema" Longobardia), Robert Guiscard a pus la cale un atac asupra posesunilor bizantine din Balcani, în Grecia însăși; cauza o poate constitui faptul că bizantinii susținuseră pe Abelard și Herman, fiii deposedați ai contelui Umfredo de Hauteville și nepoți de frate ai lui Robert, în insurecția lor împotriva autorității lui Guiscard, și care îl ajutaseră pe contele Henric de Monte Sant'Angelo, care recunoștea suzeranitatea bizantină în comitatul său, de asemenea
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
în Balcani în mai 1081, când a părăsit Brindisi cu circa 16.000 de oameni și până în februarie 1082 deja capturase Corfu și Durazzo, obținând victoria asupra chiar a împăratului Alexios I Comnen în bătălia de la Dyrrachion din octmombrie (1081). Fiul lui Guiscard, Boemund, stăpânind o vreme Tesalia, a căutat, în absența lui Robert, să mențină cuceririle obținute în 1081-1082, însă a eșuat. Robert a revenit în 1084 pentru a-l restaura pe Boemund, ocupând din nou Corfu, ca și Cefalonia
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
cu toate că pisanii, inamici față de Roger al II-lea, au susținut independența Neapolelui, probabil până către 1139. În acel an, Roger a reușit să absoarbă ducatul în cadrul regatului său. Papa Inocențiu al II-lea și nobilimea napolitană l-au recunoscut pe fiul mai mic al lui Roger, Alfons de Hauteville, ca duce. Cucerirea sudului Italiei de către normanzi a fost martora unei infuzii a stilului romanic și a formelor arhitecturale normande. Unele castele au fost extinse pe baza structurilor existente longobarde, bizantine și
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Robert I (d. 1107) a fost un nobil normand din sudul Italiei, membru al dinastiei Hauteville și devenit primul conte de Loritello, începând din 1061. Robert era fiul mai mare al lui Geoffroi de Hauteville, devenit conte de Capitanata. Că și tatăl său, el și-a început cuceririle militare acționând în Abruzzi, uzurpând pământuri care aparțineau Papalității. Robert a înaintat cu trupele până la Ortona în 1070, cu un
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
februarie 1075. Papă Grigore al VII-lea vorbește de "insolenta fără de Dumnezeu" a sa. Acolo unde ducele Robert Guiscard de Apulia și Calabria și principele Richard I de Capua au eșuat în se extinde către nord, Robert de Loritello și fiul lui Richard, Iordan I de Capua au avut succes. Către 1075, și-a stabilit reședința la Chieti. În vreme ce Iordan înainta în districtul din jurul lacului Fucino, Robert a pătruns de-a lungul coastei Adriaticii. El l-a făcut pe fratele său
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
Bovino (cucerit în 1100) la Ascoli Piceno. Se poate să se fi aflat la conducere și în Dragonara. Până la sfârșitul vieții sale, el a preluat titlul de "comes Dei grația" și de "comes comitorum". După moarte, a fost succedat de fiul său, Robert al II-lea de Loritello.
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
a fost conducătorul care i-a alungat pe maurii musulmani din sudul Italiei, fiind bine primit de către nativii creștini din regiune. Roger I a fost ultimul mare conducător normand participant la cucerirea sudului Italiei. Roger a fost cel mai tânăr fiu al nobilului normand Tancred de Hauteville cu cea de a doua sa soție, Fredisenda Roger a sosit în Mezzogiorno la puțină vreme după anul 1055, urmând fraților săi mai mari. Cronicarul Goffredo Malaterra, care compară pe Robert Guiscard și pe
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
Multe dintre succesele lui Robert Guiscard s-au datorat sprijinului acordat de Roger Bosso. În mod similar, atunci conducerea familiei Hauteville a trecut în mâinile lui Roger, el l-a sprijinit pe nepotul său de frate Roger Borsa (al doilea fiu al lui Guiscard) pentru preluarea succesiunii ducatului de Apulia împotriva fratelui său mai mare, Boemund de Taranto, a principelui longobard Lando al IV-lea de Capua și a altor răsculați. În schimbul sprijinului unchiului său Roger Bosso, ducele Roger Borsa a
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
pe măsură ce longobarzii și alți italieni s-au deplasat în Sicilia în mare număr pe urmele cuceritorilor normanzi, iar cucerirea Siciliei s-a dovedit a fi decisivă pentru tot mai clarul declin al puterii musulmane în Mediterana occidentală din acel timp. Fiul cel mai vârstnic al lui Roger a fost un bastard, pe nume Iordan, care a murit înaintea tatălui. Cel de al doilea, Geoffroi, se pare că tot bastard, va primi titlul de conte de Ragusa. Bastard sau nu, Geoffroi suferea
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
Primăriei Timișoara. Conform acestuia: În Timișoara, a activat pentru câțiva ani ca asistent universitar la Facultatea de Educație Fizică și Sport, iar apoi ca profesoară de sport la Școala Generală nr. 6. Doina și Pătru Cojocaru au avut împreună un fiu, stabilit în Statele Unite și absolvent de studii masterale în management, cu calificativul "Magna Cum Laude" în California. În 1973, Doinei Petruța Băicoianu-Cojocaru i s-a conferit titlul de "„Maestru al Sportului”", iar în 1998, titlul de "„Maestru Emerit al Sportului
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
independent a fost Rainulf Drengot, care s-a stabilit în fortăreața Aversa devenind conte de Aversa și duce de Gaeta. În 1038, au sosit în Italia și primii membri ai familiei Hauteville, Guillaume Braț de Fier și Drogo de Hauteville, fiii cei mai mari ai lui Tancred de Hauteville, un nobil sărac originar din Cotentin, în Normandia. Cei doi frați s-au raliat răscialei longobarzilor împotriva controlului bizantin asupra Apuliei. Până în 1040, bizantinii pierduseră deja cea mai mare parte a provinciei
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
succedat de frații săi Drogo, cu titlul de "Comes Normannorum totius Apuliæ e Calabriæ" ("the Count of all Normans in Apulia and Calabria"), și Umfredo, care sosise și el în zonă în jur de 1044. era cel de al șaselea fiu al lui Tancred de Hauteville și cel mai vârstnic avut de acesta cu cea de a doua sa soție, Fressenda. Potrivit cronicii bizantine a Anei Comnena, Robert a părăsit Normandia cu numai 5 călăreți și 30 de pedestrași. După sosirea
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
avea să se confrunte cu împăratul Alexios I Comnen. El a asistat șa preluarea tronului de către noul basileu și s-a implicat în sprijinirea cauzei fostului împărat, Mihail al VII-lea Ducas, care fusese depus din 1078 și al cărui fiu se logodise cu fiica lui Robert. El s-a îmbarcat cu o armată de 16.000 de oameni, dintre care 1.300 erau cavaleri normanzi, pentru a ataca Imperiul în mai 1081. Până în februarie 1082, normanzii au ocupat Corfu și
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]