115,500 matches
-
Vlaamse Vervoermaatschappij „” (în ), prescurtat (în ), este o companie publică belgiană de transport administrată de Guvernul Flandrei și care este responsabilă de exploatarea transportului în comun în Regiunea Flandra. De Lijn a fost fondată pe 31 decembrie 1991, după ce companiile de transport public din Gent și Antwerpen au fuzionat cu divizia flamandă a NMVB (Nationale Maatschappij van Buurtspoorwegen, în ). De Lijn este activă
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
granița cu Franța, și Knokke, la granița cu Țările de Jos. Având o lungime de 68 de kilometri, este cea mai lungă linie de tramvai din lume, și unul din puținele tramvaie interurbane din lume care se mai află în exploatare. Restul rețelei De Lijn este deservit de autobuze. Compania operează toate cursele de autobuz urbane, suburbane și interurbane din Flandra. Datorită rețelei feroviare dense, autobuzele interurbane servesc drept transport local între orașele mari și comunitățile mai reduse. Timpul de călătorie
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
respectiv de la Borsbeek la Ranst. Pe 28 august 2008, Ministrul Flamand al Mobilității, Kathleen Van Brempt, a vizitat tunelul și stația Zegel. La sfârșitul vizitei ea a declarat că tunelul Reuzenpijp, abandonat timp de trei decenii, va fi pus în exploatare. Pe 1 martie 2013, noul ministru al Mobilității, Hilde Crevits, a anunțat anul 2015 ca dată de deschidere a tunelului Reuzenpijp și a stației Zegel. În cadrul proiectului LIVAN I, pe 4 martie 2013 au început lucrările de amenajare și utilare
Zegel (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335614_a_336943]
-
sunt deservite de tramvaiele liniei , care circulă prin premetrou între centrul orașului Antwerpen și rampa de ieșire la suprafață din strada "Herentalsebaan", continuând apoi până la parcarea P+R de la sensul giratoriu din Wommelgem. Zegel este cea mai estică stație în exploatare de pe ramura de est a premetroului din Antwerpen. Holul de la nivelul -1 are o lungime de peste 200 de metri și comunică spre exterior prin intermediul a două intrări: una de nord, situată la intersecția străzilor "Turnhoutsebaan" și "Sint-Janstraat", și una de
Zegel (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335614_a_336943]
-
1958 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. A fost predecesorul radarului P-37. În prezent nu se exploatează. La sfârșitul anilor `50 a fost dezvoltată și introdusă în exploatare stația de radiolocație de observare circulară (radiotelemetru) P-35, in gama undelor centimetrice, cu caracteristici energetice superioare, cu un număr mai mic de eșecuri în zona de observare, cu precizie ridicată în determinarea azimutului și distanței înclinate. Radarul P-35
P-35 (radar) () [Corola-website/Science/335625_a_336954]
-
tramvaiele liniei 8 circulă în subteran prin Tunelul Reuzenpijp. Pentru o perioadă relativ scurtă de timp (din 2 mai 2012 până pe 31 august 2012), linia 8 a fost una de suprafață și conecta districtul Deurne (stația "Silsburg") cu stația "Groenplaats". Exploatarea liniei a încetat pe 31 august 2012, dar a fost reluată pe un traseu nou în 18 aprilie 2015, odată cu deschiderea tunelului Reuzenpijp și reorganizarea rețelei de tramvai din Antwerpen. Tramvaiele liniei 8 circulă de la parcarea P+R a sensului
Linia 8 de tramvai din Antwerpen () [Corola-website/Science/335621_a_336950]
-
capătul serviciului de feribot era în circulație o linie de tramvai numită „Sint-Anna-Expres”. Ulterior, o linie de tramvai a fost introdusă între fosta gară feroviară Antwerpen-West și Hamme, în Flandra de Est. Aceste linii, codificate „tramvaiele H”, au rămas în exploatare până în septembrie 1959. În 1929 a fost înființată Compania Intercomunala a Mâlului Stâng al Scheldei (în ) (Imalso). Această a început demolarea costrucțiilor existente și dezvoltarea sistematică și planificată a zonei. Au fost trasate străzi și artere noi, unele din ele
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
a fost o exploatare minieră aflată pe teritoriul satului Bărbăteni din județul Hunedoara. Lucrările de deschidere la mina Bărbăteni au început în anul 1965. Cu această ocazie s-au introdus, pentru prima dată în Valea Jiului, stâlpii hidraulici cu pompă centrală și grinzile articulate de
Exploatarea Minieră Bărbăteni () [Corola-website/Science/335697_a_337026]
-
hectare și este localizată la sud-est de satul Boulby, pe coasta nord-estică a parcului national North York Moors din regiunea Redcar and Cleveland, Anglia. Mina este deținută de Cleveland Potash Limited, care este o subsidiară a companiei Israel Chemicals Ltd. Exploatarea minieră produce jumătate din necesarul de potasă al Marea Britanie. Minereul extras conține 35-45% silvină și 45-55% Sare gemă. Rocile de sare sunt extrase ca produs suplimentar și sunt folosite pe drumurile din regiune ca material antiderapant, când se circulă în
Mina Boulby () [Corola-website/Science/335726_a_337055]
-
de 194 de milioane de lire, datorită scăderii prețurilor la potasă. În 1939, potasa a fost descoperită în zona satului Aislaby când s-au făcut prospecțiuni pentru petrol. Rezervele au fost investigate în anii '50, dar s-a considerat că exploatarea nu este viabilă economic datorită adâncimii. Soluția mineritului a fost luată în considerare în 1962, dar nu s-a aplicat. Imperial Chemical Industries (ICI) a început construcția minei în 1969, și a început producția de potasă în 1973. Mina reprezenta
Mina Boulby () [Corola-website/Science/335726_a_337055]
-
generalului german Friedrich von Gerok. Rezerva grupului era constituită din "Divizia 24 Infanterie austro-ungară", aflată la Târgu Secuiesc. "Divizia 3 Cavalerie germană" comandată de generalul Eberhard von Schmettow era dispusă central, la Brașov, în măsură să fie dislocată imediat pentru exploatarea succesului, în situația în care se reușea spargerea frontului român, fie în defileul Jiului fie la Oituz.. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandant al Armatei I austro-ungare Comandanț al "Grupului von Gerock" Comandanți
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
900 de rachete au fost asamblate aici în fiecare lună. La lucrau în subteran deținuți din lagărul nou de muncă Dora-Mittelbau creat aici, prizonieri de război sovietici și francezi, precum și civili, în mare parte evrei polonezi. La Kohnstein exista o exploatare minieră încă din anul 1917, având deja mai multe tunele rezultate în urma săpăturilor. Sistemul de tunele fusese început din 1934, de către societatea minieră austriacă Österreichisches Institut für Wirtschaftsforschung (WIFO) care construise aici un complex de clădiri, depozite de stocare (cel
Mittelwerk () [Corola-website/Science/335768_a_337097]
-
Rezervația a fost înființată în 1930 în raionul Burzyansky din Bașkortostan. Rezervația a fost instituită la 11 iulie 1930 și desființată în 1951 de către Consiliul de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Bașchiria pentru a face loc unui leskhoz, adică unei exploatări forestiere intensive de stat, după modelul socialist. Rezervația a fost reînființată în noiembrie 1958. Ea era formată din trei zone: Ouraltaou, Krakul de Sud și Pribelsk. Teritoriul Choulgan-Tach a fost separat în 1986 pentru a forma rezervația naturală Choulgan-Tach ce
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
a proteja ecosistemul puțin înalt al Munților Ural și în special pădurile sale puțin afectate de activitatea umană. Cu toate acestea, în 1998 au fost înființate două colhozuri, dar acestea au fost declarate ilegale. În mod similar, în 2004, problema exploatării cromitului în apropierea satului Sagaï (aflat în mijlocul rezervației) a fost prezentată în fața Dumei de stat. În rezervație există un muzeu al naturii, dar intrarea în acest teritoriu necesită un permis din partea conducerii rezervației și doar un număr limitat de tururi
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
german, a fost considerat inferior aparatelor germane. Pe 18 martie 1943, Göring s-a contrazis și s-a plâns că proiectanții germani din industria aeronautică l-au dezamăgit. El a pretins că modelul Bf 109 se apropia de limitele de exploatare și că nu exista nici un aparat care să fie gata să îl înlocuiască. Milch și Albert Speer, nou numitul ministru al armamentului, nu prea au avut ce să facă pentru dezvoltarea unui nou avion, de vreme ce toate resursele și energia erau
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
poduri și Șosele din Iași, care aparținea de Ministerul Lucrărilor Publice. În anul 1874, a fost numit director al liniei Iași-Ungheni. Între anii 1876-1881 a lucrat la Direcția Centrală a Antreprizei Guilloux, la linia ferată Ploiești-Predeal. În momentul în care exploatarea căilor ferate a trecut în administrația statului, s-a format o direcție generală și un consiliu de administrație, din care va face parte și inginerul Gheorghe Duca. A fost numit director general al CFR în anul 1888, funcție pe care
Gheorghe Duca (inginer) () [Corola-website/Science/332698_a_334027]
-
pentru a încheia acordul cu smaralde. Între timp Joachim a găsit o modalitate de a-l înșela de și mai mulți bani pe Francisco José. În timp ce era în Berlin, el i-a făcut cunoștință lui Francisco cu doi ingineri de exploatare minieră. Cei doi ingineri i-au făcut o impresie bună lui Francisco, așa că Joachim a reușit să-l convingă să achiziționeze acțiuni la compania minieră la care el a spus că este acționar majoritar. Pentru smaralde și acțiuni Prințul Francisco
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
este defaforizată de altitudinile în general modeste. , sub forma unor sate de vale dar și așezărilor risipite de plai. Bazinele superioare ale Țibăului și Cârlibabei sunt sălbatice, cu pădure masivă și lipsite de sate. Activitatea economică pricipală este cea de exploatare a lemnului.Clima relativ aspră și solurile predominant forestiere permit numai culturi fără pretenții, pe suprafețe mult restrânse. Din punct de vedere agricol, arealul cel mai întins îl ocupă fânețele. Culmea Țibăului se încadrează în unitatea structurală a zonei cristalino-mezozoice
Munții Țibău () [Corola-website/Science/332747_a_334076]
-
din mări și oceane, răspândirea și adaptarea organismelor care populează mediul marin. Aceasta include ecologia și problemele de mediu (încălzirea globală, deplasarea straturilor de dioxid de carbon) și conservarea mediului marin. Alte arii importante de studiu sunt lanțurile trofice marine, exploatarea resurselor marine, speciilor de pești și crustacee importante din punct de vedere economic, probleme legate de poluarea oceanului planetar. Recentele cercetări în biotehnologie s-au îndreptat către biologia marină și mediul marin, în special studiul proteinelor, cu utilizări în medicină
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
Freedom Socialist Party), sunt înclinate spre scrierile marxiste clasice ale lui Friedrich Engels (The Origin of the Family, Private Property and the State) și August Bebel(Woman and Socialism) ca o puternică explicație a legăturii dintre oprimarea de gen și exploatarea de clasă. Pe de altă parte, Partidul Socialist USA este un exemplu de partid feminist socialist care nu e marxist. Principiile partidului spun: „Feminismul socialist se confruntă cu rădăcina comună a sexismului, rasismulu și clasismului: determinarea unei vieți a oprimării
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
teorie a istoriei care vede orpimarea ca pe o realitate de bază a vieții femeii. Pentru aceasta „ de a începe de la oprimare definește o abordare materilistă, oprimarea fiind un concept materialist.” Ea spune că munca casnică este modul patriarhal de exploatare și baza materială a oprimării femeilor. Afirmă faptul că mariajul/căsătoria este un contract de muncă ce le oferă bărbaților dreptul de a exploata femeia. Chicago Women’s Liberation Union cunoscută ca CWLU, a fost formată în 1969 după conferința
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
de atracție pentru turiști. Odată cu efectuarea reconstrucției, conacul a căpătat și denumirea de „Castelul Mimi”, în cinstea fondatorului său. Finalizarea lucrărilor de renovare sunt planificate pentru toamna anului 2016. Odată cu finalizarea renovării „Complexului turistic Castelul Mimi” vor fi date în exploatare: un muzeu, o galerie de artă pentru tinerii artiști, o sală de conferințe, un hotel, un restaurant, câteva ateliere de creație, atât de arte populare, cât și pentru gătit, precum și săli pentru evenimente. În castel vor fi amenajate patru săli
Conacul familiei Mimi () [Corola-website/Science/333857_a_335186]
-
pe pergament și datează din vremea faraonului Seti I (1304 î.Hr. - 1290 î.Hr.). Pe această hartă sunt reprezentate două șiruri de munți între care se află două drumuri, de-a lungul unei văi, care duc spre mare și pozițiile unor exploatări miniere. În jurul secolului al VI-lea î.Hr. grecii au preluat moștenirea popoarelor vechi. „Centrul științific” al lumii antice era Alexandria din Egipt. Acolo lucrau mulți foarte cunoscuți matematicieni, astronomi și apoi și geodezi. Filosofii greci s-au ocupat de problema
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
de tracțiune a motorului turboreactor", pe care a susținut-o în anul 1963. În 1963 i se decernează Premiul de Stat pe 1962 pentru lucrările de cercetare elaborate la Institutul de Energetică și la Academia Tehnică Militară, publicate în lucrarea "Exploatarea rațională a gazelor naturale". În 1965 își reia activitatea didactică la Catedra de Termotehnică de la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic în calitate de conferențiar (1965-1971) și apoi de profesor (1971-1976). La Facultatea de Mecanică a predat cursuri de termodinamică tehnică (termotehnică
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
prima confruntare a scriitorului cu marile probleme care zguduiau omenirea în perioada Primului Război Mondial. Perioada de prizonierat în Germania i-a oferit ocazia să studieze obiceiurile și mentalitatea germanilor. A văzut zeci de procesiuni solemne cu torțe pe străzile orașului, precum și exploatarea prizonierilor ruși puși să muncească până la epuizare în ocoalele de vite și la irigarea ogoarelor. Înfrângerile suferite de germani în război a favorizat apariția unor mișcări revoluționare antirăzboinice și antimonarhiste ce militau pentru reforme sociale și politice. Fedin a călătorit
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]