11,973 matches
-
Rin, cu două nemțoaice și un alt caporal. Krebs și caporalul par prea mari În uniformele lor. Nemțoaicele nu-s frumoase. Rinul nu se vede-n poză. Când s-a Întors Krebs În orașul său din Oklahoma, se terminase cu Întâmpinarea festivă a eroilor. Se-ntorsese mult prea târziu. Toți bărbații recrutați din oraș fuseseră sărbătoriți după un plan elaborat atunci când se Întorseseră. Întoarcerea soldaților provocase destulă isterie. Acum reacțiile se potoliseră. Oamneii păreau să creadă că-i mai degrabă ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la colțurile lor. I-am scos halatul lui Jack și el Își Îndoi genunchii de câteva ori, sprijinindu-se-n corzi, și-și frecă ghetele În sacâz. Gongul sună și Jack se duse repede spre mijloc. Walcott Îi ieși În Întâmpinare, Își atinseră mănușile și, imediat ce Walcott Își lăsă mâinile, Jack Îi aplică două lovituri de stânga În față. Nimeni n-a boxat mai bine decât a făcut-o Jack În seara aceea. Walcott Îl urmărea prin tot ringul, deplasându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pivniță și a ars toate lucrurile care n-aveau ce căuta acolo. Când s-a Întors tata și s-a dat jos din cabrioletă smucind calul, focul ardea Încă În drumul care trecea pe lângă casa noastră. I-am ieșit În Întâmpinare. Mi-a dat pușca și s-a uitat la foc. — Ce-i asta? a Întrebat. — Am făcut curat În pivniță, dragă, i-a răspuns mama de pe verandă. Stătea acolo zâmbindu-i. Tata s-a uitat la foc și a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că este ultima zi de instrucție! Nu se putea să nu răspundă comenzii decât ca un ceasornic. Locotenentul, subțirel și înalt, ca o coardă bine strunită, a luat o poziție de drepți impecabilă și, în pas cadențat, a pornit în întâmpinarea colonelului Chindie. La patru pași s-a oprit într-o poziție demnă de admirat, cu mâna la chipiu: Domnule colonel! Plutonul de cercetași, cu un efectiv de treizeci de ostași, și-a încheiat perioada de instrucție și este adunat așteptând
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pur și simplu!... Trimite-l să-ți aducă informații din spatele 20 inamicului și să vezi cum ți le aduce pe tavă... Îmi vine să și râd... În programul de pregătire al cercetașilor intra și capturarea unei <limbiă... Plutonul mărșăluia în întâmpinarea nopții. În marginea pădurii în care urma să se desfășoare exercițiul, sergentul Cicoare a comandat: Pluton, stai! După ce le-am explicat în ce constă exercițiul, am ordonat: Soldat Toaibă! Un pas în față! Alege-ți doi camarazi care să facă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de doi și că se deplasau în aceeași direcție cu ei... Sergent Cicoare. Mergi înainte pe cărare și când îți dai seama că i-ai depășit binișor, traversezi spațiul până la șosea. După ce ești lămurit bine cum stau lucrurile, pornești în întâmpinarea lor cu armele pregătite! La somația lor, răspunzi cum am stabilit. Asta numai în cazul că nu au consemn să tragă fără somație... Am înțeles, domn’ locotenent. Atunci porniți și noroc, băieți! Noi vă asigurăm retragerea în caz de nevoie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Până la urmă a înțeles că cel care comandă acolo este Toaibă. A luat poziția de drepți, a salutat scurt, a făcut un stânga-mprejur reglementar și, în pas gimnastic, a pornit spre locul indicat. Grupă, drepți! Toaibă a ieșit în întâmpinarea căpitanului Făgurel și i-a prezentat raportul, apoi s-a așezat în capul grupei. -Deși abia aseară ați sosit din misiune, trebuie să plecați imediat. Situația o impune. Timpul pentru îndeplinirea misiunii e doar până diseară la ora douăzeci și unu. Sergent
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dimineață din primăvara acelui an, numai că nu-și dădea seama ce se Întîmplă, de unde venea adierea aceea altfel percepută decît pală, obișnuită a vîntului de dimineață. Calul, cu flori din lînă colorată pe frunte, prinsă de harnașamentul lustruit pentru Întîmpinarea anotimpului, alerga la trap, vioi, prin dislocările timpului, dînd impresia că aleargă spre un alt orizont, În timp ce Lung moțăia pe capra șaretei Într-o dulce legănare, pe cîmpia goală, În inima secolului douăzeci. Pămîntul, pînă-n zare, dincolo de ploi, de fulgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că Ana cea mică Își făcuse liceul la București), stare ce nu Îneca sinceritatea și bunăvoința de gazdă, caracteristic orientale. Un țel al ei romantic, Întîrziat de dulce visare a timpului. Dar nu apucă să rostească cele cîteva cuvinte de Întîmpinare, că domnul Pavel apăru În canatul ușii deschise cu ieșire spre curte a bucătăriei, Înalt, scorțos prin solemnitatea studiată ce o dădea prezenței sale, păru chiar mai Înalt ca În realitate, nu știa, dacă ar fi știut, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lui. Ce v-a găsit doctorul, doamnă? o Întrebă pe Ana, sărutîndu-i mîna, iar doamna Pavel, cu un șervet peste umăr, Își deschise brațele să le Îmbrățișeze, Întîi pe fiica ce se afla lîngă ea, apoi pe Ana care, după ce Întîmpinările se terminară se Întoarse spre domnul Pavel, În timp ce acesta se așeza pe scaun: - Domnule Pavel, culmea e că doctorul mi-a spus că n-am nimic, că sînt sănătoasă. Eu cred că e o eroare, dar deocamdată n-am ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la Julius Civilis însemna să se întoarcă la Velunda. Își imagină clipa când avea să ajungă la capătul călătoriei: se va opri lângă stejarul de unde izvorăște pârâul sacru. Știa că acolo, ca în alte dăți, Velunda îi va ieși în întâmpinare. Simți că o iubea nebunește. Inima, mintea și trupul lui aveau mare nevoie de ea. Ar fi vrut să plece imediat, să nu mai trebuiască să aibă grijă de Titus. Își imagină că era deja departe, galopând prin pădure și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
barba în pace și ridică mâna, făcându-i semn că poate pleca. Îi voi spune prefectului armelor să-ți dea tot ce-ți trebuie. Se aplecă repede deasupra hărților din fața sa. Imediat ce Antonius ieși din Pretoriu, Errius îi veni în întâmpinare. — Comandante, cohorta e pregătită; la fel și carele, cu tot ce ai cerut. — Trebuie să-ți cer să faci unele schimbări. Antonius își așeză mantaua pe umeri. Mergem la ieslea găinilor? — Nu, răspunse tare Antonius. Din Pretoriu ieșise și Rubellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ne audă - răspunse Titus cu voce tare. Și cu atât mai puțin romanii. Privi spre stânga. Știa că în partea aceea mișunau barbarii, dar deocamdată nu se vedea nici unul, căci erau ascunși bine. Am putea să le ieșim soldaților în întâmpinare... Să-i avertizăm... Cel călare e fratele meu. I-am putea avertiza că... — Încetează! Nu avem timp. Dacă ne mișcăm de aici, quazii or să vină de îndată după noi. Ne vor omorî și pe noi, și pe soldați, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
duce leșul în tabără. Avea să organizeze ceremonii în cinstea Velundei. Avea să plângă, să se arate disperat. Avea să poruncească să fie găsit ucigașul. Se simți mai liniștit. În clipa aceea îl văzu pe Listarius care îi venea în întâmpinare. Se opri în fața lui. — Unde-ai fost? Vântul puternic îi ducea cu el cuvintele. — Nu te-am mai văzut. M-ai lăsat singur cu Velunda. Listarius rămase tăcut. — Ce-ai făcut, mi-ai luat-o înainte? Ai ajuns la escortă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de mesteacăn și frasin, deoarece cu ele alungau spiritele rele din locul acela unde, în noaptea cu lună plină, arsese focul sacru al ritului funebru. Hector se ivi din pădure, ducând pe șa doi iepuri. Julius Civilis îi ieși în întâmpinare. Primi cei doi iepuri dăruiți de Hector și îi spuse să coboare de pe cal. — Dă-mi banii, zise, privindu-l pe Hector drept în ochi. Banii pe care i-ai primit de la Vitellius. Când cei patru ambasadori trimiși de imperator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valens și Caecina Alienus se îndreaptă spre Italia, cu armatele lor. Valens străbate Gallia, semănând spaimă. Lasă în urmă leșuri și sate jefuite. Cei care încearcă să-și apere viața și avutul sunt uciși; ca să se salveze, oamenii ies în întâmpinarea soldaților, oferindu-le toate bunurile lor, și se grăbesc să se declare de partea lui Vitellius. Valens se îmbogățește luând bani de la oamenii din locurile prin care trece cu armata lui: cei ce plătesc mai mult sunt scutiți de trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
facem pace, ne-au îndemnat să aruncăm armele, să ne alăturăm lor, să organizăm o adunare ca să hotărâm căruia dintre cei doi rivali i se cuvine titlul de împărat. Iar noi am căzut în capcană, i-am ieșit dușmanului în întâmpinare fără apărare. Dintr-odată, au pornit atacul. Soldații noștri nu știau ce să facă. Signifer-ii nu reușeau să traducă sunetele trâmbiței, alergau de colo-colo de parcă n-ar fi știut ce aveau de făcut cu însemnele. De multe ori, trâmbițele sunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luptă de tot râsul? Manteus rămase o vreme tăcut, cu brațele încrucișate, privind încruntat iarba. Valerius se sprijini de un măr și scutură puțin trunchiul, făcând să cadă câteva petale. O văzu pe Velunda în lumina soarelui, venindu-i în întâmpinare într-o zi de primăvară și ridicând brațele spre copacii înfloriți înainte de a-l îmbrățișa. Scutură din cap. — Ce spui? — Instructorii mei nu sunt educați să-i trateze pe începători ca pe niște fii de principi, răspunse Manteus, aranjându-și furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ciudat, care nu se temuse că va fi ucis când încercase să-l omoare pe Vitellius, dar care la Ludi refuza să învețe să lupte. În timp ce mergea pe coridorul îngust dintre mese, un tânăr înalt și musculos îi ieși în întâmpinare și, refuzând să-i facă loc, îl împinse cu umărul. Valerius se opri, încruntat. — La ce te uiți? izbucni celălalt. — Nu te-am mai văzut pe-aici. — Sunt Flamma, retiarius. Tocmai am venit din Lusitania. Fă-mi loc să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care se zărea cerul cenușiu din acea dimineață de noiembrie. Intră un bărbat scund, zvelt, înfășurat într-o paenula de lână. În urma lui mergea un servitor care ducea un sac mare. — Proculus! Errius Sartorius sări în picioare și veni în întâmpinarea maestrului. — Proculus... Moare, zise, arătând spre Antonius. Uită-te la el... Moare... — De ce crezi că am venit tocmai de la Pietas Iulia? Proculus se aplecă deasupra lui Antonius. — Da... Da... Îi pipăi mâinile și încheieturile, îi descheie haina și-i puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
școlii și ale bisericii, despre oameni și starea lor socială, economică și culturală, chiar și despre creația folclorică, nu faci decât isto rie, relevând tradițiile dar și îndemnând la modernitate văzându-i valențele, cunoscându-i proiectele și venind pregătit în întâmpinarea acestora. De altfel, aceasta este și europeni zare a, faci și realizez proiecte, construiești bunăstarea, cultura, z iua de mâine. Este important și necesar să amintești despre înaintașii locului? și or fi pus întrebarea scriitorii în ca zul de față
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
complexe și variate, dintr-o perspectivă pluridisciplinară, la care să-și aducă contribuția istorici, arheologi, geografi, sociologi, statisticieni , li ngviști, folcloriști și specialiști în toponimie. Față de astfel de opere, rezultat al colaboră rii multiple nu avem decât a veni în întâmpinarea lor, dar normal este ca modernismul invocat să fie corespunzător asimilat iar de la el să nu fie îndepărtați intelectualii locali. I nteg rarea europeană ca și globalizarea de care suntem animați să nu însemne nici o clipă renunțarea la specificul național
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de pe rîpă în mare, și a pierit în ape. 33. Porcarii au fugit, și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întîmplate cu îndrăciții. 34. Și iată că toată cetatea a ieșit în întîmpinarea lui Isus, și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor. $9 1. Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea, și a venit în cetatea Sa. 2. Și iată că I-au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
51. îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților. $25 1. Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele, și au ieșit în întîmpinarea mirelui. 2. Cinci din ele erau nechibzuite și cinci înțelepte. 3. Cele nechibzuite, cînd și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; 4. dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. 5. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ele untdelemn; 4. dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. 5. Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit. 6. La miezul nopții, s-a auzit o strigare: "Iată mirele, ieșiți-i în întîmpinare!" 7. Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele. 8. Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele." 9. Cele înțelepte le-au răspuns: "Nu; ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]