15,786 matches
-
azi Neapole), studiază greaca cu poetul și gramaticul Parthenius și mai ales filosofia cu epicureanul Siron. Din această perioadă datează și primele încercări literare, scrieri cuprinse în "Appendix Vergiliana", poeme minore atribuite tânărului Virgiliu, dar în mare măsură apocrife. Se alătură cercului literar al "poeților noi" ("poetae novi"). Opera "De rerum natura" a lui Lucrețiu îi servește ca model, fără a accepta că Lucrețiu nega imortalitatea sufletului. Succesul primei culegeri în versuri, "Bucolice", precum și bogata sa cultură, îi înlesnesc accesul în
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
Mondial ca un tânăr soldat. În ultimele săptămâni ale războiului, Kohl a fost selectat și el, dar nu a fost implicat în nicio luptă. Kohl a învățat la Școala Generală Ruprecht și la Gimnaziul Max-Planck. În 1946, el s-a alăturat partidului nou-înființat CDU. În 1947, a fost unul dintre cofondatori organizației de tineret în Ludwigshafen. După ce a absolvit în 1950, a început să studieze dreptul în Frankfurt pe Main. În 1951 s-a mutat la Universitatea din Heidelberg, unde s-
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
tineret în Ludwigshafen. După ce a absolvit în 1950, a început să studieze dreptul în Frankfurt pe Main. În 1951 s-a mutat la Universitatea din Heidelberg, unde s-a specializat în Istorie și Științe politice. În 1953, el s-a alăturat filialei CDU din Renania-Palatinat. Pe 19 mai 1969, Kohl a fost ales prim-ministrul al Renania-Palatinat. De-a lungul mandatului său de premier, Kohl a fondat Universitatea din Kaiserslautern și a adoptat o reformă teritorială. Tot în 1969, Kohl a
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
văzut ca o oportunitatea pentru a demontra puterea prieteniei care exita între Germania de Vest și fostul său dușman. În timpul unei vizite la Casa Albă în luna noiembrie a anului 1984, Kohl l-a rugat pe Reagan să i se alăture în simbolizarea reconcilierii celor două țării la cimitir militar german. Reagan a vizitat Germania prin Conferința G8 în Bonn. Acolo cei doi au vizitat pe 5 mai un cimitir miitar geman din Bitburg, unde erau înmormântați 49 de membri a
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
Externe Hans-Dietrich Genscher, Kohl a reușit să rezolve discuțiile cu foști aliați din Al Doilea Război Mondial pentru a accepta Reunificarea Germaniei. El a primit asigurări de la Mihail Gorbaciovcă o Germanie reunificată va putea alege cărei alianțe internaționale să se alăture. Totuși, Kohl nu a ținut secret faptul că dorea ca Germania să rămână parte a NATO. Tratatul de reunificare a fost semnat pe 31 august 1990, și a fost aprobat de ambele parlamente pe 20 septembrie 1990. Pe 3 octombrie
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
NATO. Tratatul de reunificare a fost semnat pe 31 august 1990, și a fost aprobat de ambele parlamente pe 20 septembrie 1990. Pe 3 octombrie 1990, Germania de Est a încetat oficial să mai existe, iar teritoriul său s-a alăturat Republicii Federale Germane ca cinci landuri: Brandenburg, Mecklenburg-Vorpommern, Saxonia, Saxonia-Anhalt și Turingia. Acestea au fost de asemenea statele originale ale RDG. Berlinul de Vest și Berlinul de Est au fost reunite, devenit capitala Germaniei reunite. După căderea Zidului Berlinuli, Kohl
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
de o comisie specială, iar Societatea a fost instituită în Partea I a Tratatului de la Versailles. La 28 iunie 1919, 44 de state au semnat Pactul, inclusiv 31 de state care au participat la război alături de Antanta sau s-a alăturat acesteia în timpul conflagrației. În ciuda eforturilor lui Wilson de a organiza și promova Societatea, și pentru care primise Premiul Nobel pentru Pace în 1919, Statele Unite ale Americii nu s-au alăturat Societății. Opoziția din senatul Statelor Unite ale Americii, în special din partea politicienilor republicanilor
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
care au participat la război alături de Antanta sau s-a alăturat acesteia în timpul conflagrației. În ciuda eforturilor lui Wilson de a organiza și promova Societatea, și pentru care primise Premiul Nobel pentru Pace în 1919, Statele Unite ale Americii nu s-au alăturat Societății. Opoziția din senatul Statelor Unite ale Americii, în special din partea politicienilor republicanilor Henry Cabot Lodge și William E. Borah , împreună cu refuzul lui Wilson de face compromis, au asigurat că Statele Unite ale Americii nu vor aproba Pactul. Societatea a ținut prima întâlnire a
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
a fost, ulterior, schimbată de mai multe ori. Numărul membrilor nepermanenți a crescut la șase, în 22 septembrie 1922, iar, apoi, la nouă, în 8 septembrie 1926. Werner Dankwort din partea Germaniei a făcut efort ca țara sa natală să se alăture Societății, reușind acest lucru în 1926. Germania devenise al cincilea membru permanent, astfel Consiliul era format din cincisprezece state membre. Ulterior, după ieșirea Germaniei și Japoniei din cadrul Societății, numărul locurilor nepermanente a crescut de la nouă la unsprezece, iar Uniunea Sovietică
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
Consiliului cu o zi înainte de votare (Africa de Sud, Bolivia și Egipt). Practic, acesta a fost unul din ultimele acțiuni înainte de a înceta să mai opereze datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Egipt a fost ultimul stat care s-a alăturat Societății (26 mai 1937). Primul membru care s-a retras din Societate după fondare a fost Costa Rica, la 22 ianuarie 1925; statul care se alăturase Societății Națiunilor în 16 decembrie 1920. Ultimul membru care s-a retras din cadrul Societății înainte de
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Egipt a fost ultimul stat care s-a alăturat Societății (26 mai 1937). Primul membru care s-a retras din Societate după fondare a fost Costa Rica, la 22 ianuarie 1925; statul care se alăturase Societății Națiunilor în 16 decembrie 1920. Ultimul membru care s-a retras din cadrul Societății înainte de desființare a fost Luxemburg, pe 30 aprilie 1942. Brazilia a fost primul membru fondator care s-a retras (14 iunie 1926), iar Haiti a fost
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
decembrie 1920. Ultimul membru care s-a retras din cadrul Societății înainte de desființare a fost Luxemburg, pe 30 aprilie 1942. Brazilia a fost primul membru fondator care s-a retras (14 iunie 1926), iar Haiti a fost ultimul (aprilie 1942). Irak, alăturându-se în 1932, a fost primul membru al Societății care fusese anterior mandat al Societății Națiunilor. După sfârșitul Primului Război Mondial, puterile Aliate se confruntau cu problema eliminării fostelor colonii germane din Africa și din Pacific și a câtorva provincii ne-turcești
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
Națiunilor. Mandatele Societății Națiunilor au fost stabilite în Articolul 22 al Pactului Societății Națiunilor. Comisia Permanentă de Mandate supraveghea mandatele Societății Națiunilor, și organiza, de asemenea, plebiscite în teritoriile disputate, astfel încât locuitorii să poată alege cărei țări vor să se alăture. Existau trei tipuri de clasificare a mandatelor: A, B și C. Mandatele de clasa A (aplicată părților din vechiul Imperiu Otoman) erau anumite comunități care au Mandatele de clasa B erau aplicate fostelor colonii germane pentru care Societatea și-a
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
în cazul Africii de Sud-Vest, până când teritoriile erau considerate capabile să se autoguverneze. Existau paisprezece mandate de teritorii împărțite între cele șase Puteri Mandatare ale Regatului Unit, Franței, Belgiei, Noii Zeelande, Australiei și Japoniei. Cu excepția Regatului Irakului, care s-a alăturat Societății în 3 octombrie 1932, aceste teritorii nu și-au obținut independența până după al Doilea Război Mondial, un proces care nu s-a terminat până în 1990. În urma desființării Societății, majoritatea mandatelor au devenite protectorate ONU. În plus față de mandate
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
să împiedice ceea ce a urmărit de la început: prevenirea unui alt război mondial. Au existat mai multe motive pentru acest eșec, multe fiind legate deficiențele generale din cadrul organizației. În plus, puterea Societății a fost diminuată de refuzul Statelor Unite de a se alătura. Originile Societății ca organizație creată de Forțele Aliate ca parte a inițiativei de pace pentru a pune capăt Primului Război Mondial a fost privită ca „Liga Învingătorilor”. Neutralitatea Ligii avea tendința de a se manifesta ca o nehotărâre. Era nevoie de un
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
posibilitate ca soarta lor să fie decisă de alte state și, prin impunerea votului unanim, aceștia și-au atribuit puterea veto-ului. Reprezentarea în cadrul Societății a fost mereu o problemă. Deși intenționa să includă toate statele, multe nu s-au alăturat, sau durata lor în cadrul Societății era scurt. Absentul cel mai evident a fost SUA. Președintele Woodrow Wilson a fost o forță de conducere aflat în spatele formării Societății și a influențat puternic sistemul pe care l-a luat, însă Senatul SUA
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
mai evident a fost SUA. Președintele Woodrow Wilson a fost o forță de conducere aflat în spatele formării Societății și a influențat puternic sistemul pe care l-a luat, însă Senatul SUA a votat, în 19 noiembrie 1919, să nu se alăture. Ruth Henig susținea că devenirea Statelor Unite ca membru ar fi oferit sprijin Franței și Marii Britanii, eventual făcându-i pe francezi să se simtă mai în siguranță și, prin urmare, încurajând Franța și Marea Britanie să coopereze mai mult în ceea ce privește Germania, iar
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
Tineretul Socialist European, este organizația de tineret a PSE. În 1961, socialiștii din Parlamentul European au încercat să redacteze un program socialist european comun, dar programul au fost neglijat din cauza cererilor Mării Britanii, Danemarcăi, Irlandei și Norvegiei de a se alătura Uniunii Europene. Congresul Socialist 1962 împins la o mai mare democratizare în Parlamentul European, desi doar în 1969 că această posibilitate a fost examinată de către statele membre. În 1973, aderarea Danemarcăi, Irlandei și Mării Britanii la Comunitatea Europeană aduce noi
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
în care avea să compună versurile și muzica. Astfel a luat naștere proiectul muzical Nightwish, în jurul unui foc de tabără, în iulie 1996. Imediat după aceea, entuziasmat de idee, i-a rugat pe Emppu Vuorinen și Tarja Turunen să se alăture proiectului care pe atunci nu era altceva decât o trupă de muzică acustică. După ce a auzit vocea puternică a Tarjei, Tuomas a decis să transforme proiectul acustic într-unul de metal. Astfel s-au alăturat trupei toboșarul Jukka Nevalainen și
Tuomas Holopainen () [Corola-website/Science/302123_a_303452]
-
și Tarja Turunen să se alăture proiectului care pe atunci nu era altceva decât o trupă de muzică acustică. După ce a auzit vocea puternică a Tarjei, Tuomas a decis să transforme proiectul acustic într-unul de metal. Astfel s-au alăturat trupei toboșarul Jukka Nevalainen și basistul Sami Vanska. Succesul geniului lui Holopainen a fost extrordinar , urmând lansările a nu mai puțin de 4 albume până în anul 2001. Tot în acest an a avut loc prima modificare a trupei, basistul Sami
Tuomas Holopainen () [Corola-website/Science/302123_a_303452]
-
un mijloc de a depăși diviziunile interetnice acutizate în perioada interbelică și în timpul războiului. Pentru musulmani oferea posibilitatea afirmării ca o comunitate aparte, fără a-i obliga să se declare sârbi sau croați, astfel că mulți dintre ei s-au alăturat sau au sprijinit mișcarea de partizani fără a fi neapărat comuniști. Partizanii au ocupat teritorii din interiorul Bosniei - Herțegovina și au reușit să creeze o administrație civilă în acestea. În anul 1942 are loc prima reuniune a organizației umbrelă a
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
1949 - 1951. Deși toate (inclusiv răscoala de la Cazin), au fost reprimate de forțele de poliție secretă ale regimului comunist (OZNA), faptul că nemulțumirea atinsese cote foarte mari, iar la acțiunile contra regimului participau și foști partizani, inclusiv persoane care se alăturaseră mișcării în anul 1941 ("primii luptători" cum erau numiți), a determinat conducerea comunistă a Iugoslaviei să oprească acțiunea de colectivizare și să permită, chiar dacă restricționat, dreptul de proprietate privată asupra pământului. S-a realizat exproprierea totală a latifundiilor aristocrației musulmane
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
arborilor contribuie la creșterea porozității acestuia, la mărirea capacității de sedimentare și filtrare a solului, precum și la creșterea biodiversității și a retenției hidrice a terenului. Spațiile verzi ale Parcului Copou contribuie la atragerea unui flux suplimentar de turiști, care se alătură localnicilor și studenților, contribuind la ridicarea valorii urbanistice a zonei. Aleile parcului sunt accesibile gratuit publicului larg la orice oră, iar pe lângă colecțiile permanente ale Muzeului „Mihai Eminescu”, vizitatorii se mai pot bucura de recitaluri de poezie, expoziții de fotografie
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Eaglebrook și Academia Deerfield în Statele Unite ale Americii. După ce a părăsit Academia Deerfield a studiat la Pembroke College, în cadrul Universității Oxford. În 1980, a fost admis la Academia Militară Regală Sandhurst în Regatul Unit cu rangul de cadet. S-a alăturat regimentului de cavalerie 13th/18th Royal Hussars (Queen Mary's Own) după ce a primit comisia de Locotenent secund în anul următor. Regele Abdullah menține legături strânse cu Armata Britanică și este Colonelul Șef al regimentului The Light Dragoons, un regiment
Abdullah al II-lea al Iordaniei () [Corola-website/Science/302155_a_303484]
-
timp, se convertește la credința creștină, citind Biblia pe care o primise de la un tîmplar la care locuise în zona Brașovului, în perioada de convalescență după tuberculoza contractată la Doftana, urmînd ca, mai apoi, să devină pastor luteran. Wurmbrand se alătură Misiunii Anglicane pentru Evrei. În scurtă vreme, zeci de evrei din România îmbrățișează credința creștină sub influența lui. În plin război mondial, în 1941, misiunea trebuie să se retragă din România, activitatea ei urmînd să fie continuată de misiunea Bisericii
Richard Wurmbrand () [Corola-website/Science/302181_a_303510]