12,966 matches
-
Chi Minh - Vietnam, Tito - Iugoslavia, Nicolae Ceaușescu - România, Enver Hoxha - Albania, Dalai Lama în Tibet, încercarea lui Siad Barre în Somalia și Saddam Hussein - Irak. Imperiul Român și lumea Greciei Antice au avut multe caracteristici echivalente cultului personalității. În Egiptul antic cult al personalității poate fi considerată practică de ridicare a faraonului la rangul de rege zeu. Cultul personalității nu apare în mod universal printre toate societățile totalitare sau autoritariste. Câteva dintre cele mai opresive regimuri au arătat puțină venerație față de
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
, Achilles sau Akhilleus (greaca antică:"Ἀχιλλεύς ") este un celebru erou din mitologia greacă (cunoscut mai ales datorită epopeii homerice "Iliada"), care a participat la războiul troian de partea grecilor. era fiul zeiței marine Thetis și al muritorului Peleus - regele mirmidonilor din Fthia (sud-estul Tesaliei) și
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
poduri, beciuri, puțuri dezafectate, turnuri, donjoane, și holuri), sugerează că ele fuseseră achiziționate sau păstrate (dacă au fost primite gratuit) pentru valoarea lor materială (pergamentul refolosibil pe care erau scrise) și nu pentru valoarea lor literar-artistică. "Vânătorii" moderni de manuscrise antice confirmă și ei acest șablon al dezinteresului călugărilor creștini pentru literatura nereligioasă în general: Lord Prudhoe a găsit un teanc de manuscrise acoperite de un gros strat de praf într-o mânăstire nitriană, în 1828, într-un pod; parlamentarul Robert
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
limbă literară, fapt determinant pentru evoluția ulterioară în istoria culturală a lumii apusene. Încercând a înțelege perioada de dinaintea secolului al VIII-lea, se poate sesiza faptul că atât episcopii, cât și clericii sau călugării au încercat să demonstreze incompatibilitatea culturii antice cu cea creștină. În realitate, această idee, nu a putut fi demonstrată întrucât de-a lungul secolelor descoperim cum tradiția culturii latine s-a păstrat atât la curțile regale, cât și în școlile episcopale sau mediul monastic. În prima jumătate
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
ar fi vorbit dialectul său. Astfel, limba pe care învățații o mânuiau cu ușurință a devenit singura limbă prin intermediul căreia se puteau înțelege toți. Totodată, se pare că, doar prin intermediul acesteia, renașterea carolingiană a reușit să transmită viitorimii ideile autorilor antici. Nu în ultimul rând, Henri Pirenne a considerat limba latină drept instrument al renașterii carolingiene, chiar dacă o privea ca fiind după anul 800 o limbă moartă, savantă. Ceea ce a dat statului lui Carol cel Mare adevăratul caracter de "renovatio imperii
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
multiplicarea manuscriselor au dat bibliotecilor epocii carolingiene o bogăție nemaicunoscută până atunci. Se pare că mănăstirea Fulda avea biblioteca cea mai bogată: aproximativ o mie de volume. Renașterea carolingiană s-a manifestat și în planul artelor vizuale prin reînnoirea formelor antice cărora le-a atribuit sensuri ideologice precise. Spre exemplu, modelele păgâne, ce au pătruns în arta creștină, au fost adaptate nevoilor noii ideologii. Acest lucru poate fi sesizat cel mai bine la capela imperială din Aachen, cel mai notabil reper
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
culturii. În ceea ce privește literatura basarabeană: cunoaște tot, chiar dacă nu arată, iubirea de locurile sale este îndeajuns de mare pentru a permite referințe pozitive pentru toată lumea, ba chiar să și supraliciteze scrisul multora, scriind el însuși frumos și eludând unele aspecte dezagreabil antic românești, de apatheid ale unor localnici de același neam, considerând, poate nu foarte just pentru unul care e atras și de etică și de filosofie, că limba este fundamentală restul trecător istoric, adică și sovieticul. Patriotismul local îl determină să
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
(cunoscut și sub numele de Hercule în limba română, sau Hercules) este cel mai cunoscut erou din mitologia greacă, neîntrecut în forță și vitejie și care, după moarte, a fost primit în rândul zeilor devenind astfel nemuritor. Grecii antici sărbătoreau festivalul "ea", care comemora moartea lui Heracle, în a doua zi a lunii "Metageitnion" (sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august). Heracle - numit de către romani "Hercules" - era fiul lui Zeus și al Alcmenei. Pentru a se uni cu Alcmene
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
supremă când a observat l-a aruncat pe cel mic, nervoasă fiind a dorit chiar să îl ucidă. Legendele spun că laptele care a tâșnit de la pieptul ei s-a risipit pe cer formând ceea ce numim noi azi Calea Lactee. Grecii antici au sărbătorit festivalul Heracleea, care a comemorat moartea lui Heracles, în a doua zi a lunii a Metageitnion ( sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august). Un templu egiptean a lui Heracle a fost construit în Oaza Bahariya in 21 î.Hr.
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
pierdere. În mai 1895 se apucă să realizeze ultimul său proiect de anvergură: își transformă casa în muzeu. Cele din urmă străduințe sunt dedicate unui tablou rămas nerealizat, "Lirele moarte", prin care tinde să creeze o mitologie personală, corelată miturilor antice prin aluziile la condiția artistului, la Eros și Thanatos. Gustave Moreau moare la Paris, la 18 aprilie 1898. Este înmormântat în cimitirul din Montmartre. Una din temele mitologice la care Moreau a lucrat toată viața, executând mai multe picturi, schițe
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
În secolele XV - XVII în știință au avut loc o serie de transformări profunde care au înlăturat treptat ansamblul de concepte mai mult sau mai puțin științifice, atât antice cât și medievale, permițând întemeierea științei moderne. Transformările radicale care au avut loc în domeniul științei în secolele menționate reprezintă revoluția științifică. Periodizarea Revoluției științifice este destul de aproximativă. Aceste transformări care o caracterizează apar încă din timpul renașterii timpurii, ating
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
i (numiți în România și macedoromâni, armâni, macedoneni latini, macedono-vlahi sau, mai popular, machedoni) sunt o ramură a latinității răsăritene, alături de dacoromâni, meglenoromâni și istroromâni. În Grecia, în mediul academic sunt considerați pe nedrept greci antici latinizați și deci parte a poporului elin. Numărul lor este greu de estimat, fiindcă există numeroase căsătorii mixte și fiindcă mulți aromâni nu mai vorbesc limba aromână, astfel că estimațiile variază de la 100.000 pana la 250.000 . Ei nu
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
descind din vechii eleni sunt recunoscuți ca băștinași. Majoritatea acestora sunt grecii propriu-ziși, dar și aromânii filo-eleni sunt considerați băștinași și membri ai națiunii, ca "greci vorbitori de limbă neolatină" sau chiar "vorbitori ai unui idiom grecesc" (fabricând o istorie antică și o lingvistică alternativă și supralicitând rolul jucat de aromâni in crearea Greciei moderne) parte din "Elleniki ethniki koinonia" (comunitatea neamului elenic). Guvernul grec nu face nimic pentru păstrarea limbii aromânilor din Grecia. Prin asociațiile sale panelenice îngrădește drepturile de
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
Potrivit unei legende, nașterea lui Cezar a fost posibilă prin cezariană, însă este foarte puțin probabil, deoarece în acea epocă o astfel de incizie se executa doar asupra femeilor decedate. Cezar a crescut într-o locuință modestă dintr-o construcție antică (insula) în Suburba, cartier al clasei mijlocii a Romei. Familia lui Cezar, deși cu descendență patricienă, deci aristocrată, nu era înstărită, după standardele nobilimii romane. Astfel, niciun membru al familiei nu s-a făcut remarcat în societate în timpul copilăriei lui
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
la fiecare întoarcere, adevărata sa grandoare avea să vină mai târziu. Mărșăluind cu rapiditate prin siguranța relativă a provinciilor aflate în subordinea sa, pentru a își invoca imperiumul și a evita judecata, Cezar avea să modifice platforma geopolitică a lumii antice. Gaius și-a însușit controlul oficial asupra provinciilor Illyria, Galia Cisalpină și Galia Transalpină în 59 î.Hr. Dincolo de provincia Galiei Transalpine se găsea un teritoriu vast, echivalând cu Franța de astăzi, numit Galia Comata, unde existau confederații independente de triburi
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
în templul lui Quirinus cu inscripția Zeului Invincibil. Cum Quirinus era asemănarea deificată a orașului și fondatorului acestuia și prim rege, Romulus, acest act l-a identificat pe Cezar nu doar pe aceeași scară cu zeii, dar și cu regii antici. O a treia statuie a fost ridicată pe capitoliul de lângă cele ale celor șapte regi romani și a aceea a lui Lucius Junius Brutus, omul care a condus revolta ce a dus la eliminarea regilor. Însă în alte comportamente scandaloase
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Potrivit unei legende, nașterea lui Cezar a fost posibilă prin cezariană, însă este foarte puțin probabil, deoarece în acea epocă o astfel de incizie se executa doar asupra femeilor decedate. Cezar a crescut într-o locuință modestă dintr-o construcție antică (insula) în Suburba, cartier al clasei mijlocii a Romei. Familia lui Cezar, deși cu descendență patricienă, deci aristocrată, nu era înstărită, după standardele nobilimii romane. Astfel, niciun membru al familiei nu s-a făcut remarcat în societate în timpul copilăriei lui
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
atât de mult, va deveni, într-o zi, cel care va răsturna partea de nobili a căror cauză o susții alături de mine; căci în acest singur Cezar vei găsi mulți precum Marius“. Soții Copii Nepoți Iubite Posibili iubiți În Roma antică, homosexualitatea masculină era comună și larg răspândită în societate, în special în clasele sociale superioare. Însă, oficial, societatea romană dezaproba homosexualitatea. Potrivit lui Cicero, Bibulus și altor adversari ai lui Cezar, el a avut la începutul carierei sale o aventură cu
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
a primit la naștere: Cezar. Numele avea să fie acordat fiecărui împărat roman și a devenit un semnal de mare putere și autoritate departe de granițele imperiului (precum germanul Kaiser și rusul țar). "Cometa lui Cezar" este cunoscută de autorii antici ca Sidus Iulium („Steaua Iuliană”) sau Caesaris astrum („Steaua lui Caesar”). Această cometă strălucitoare și vizibilă în timpul zilei a apărut dintr-odată, în timpul "Ludi Victoriae Caesaris", care, se știe acum, s-au ținut în luna iulie 44 î.Hr., la patru
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
etnocultural, care atestă evoluția și continuitatea de muncă și de viață pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și artei populare. Orașul Zlatna este un vechi centru de exploatare a aurului, de pe vremea daco-romanilor, Ampellum fiind numele dat localității în acea perioadă antică. Ca urmare, pe teritoriul orașului au fost descoperite urmele unei așezări din Epoca bronzului precum și vestigiile orașului român Ampellum, cu peste 300 de inscripții, numeroase monumente sculptate, statui, monede, ceramică, un altar cu scriere grecească dedicate zeului Kimistenos etc. Pe
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
este un concept comun tuturor religiilor vechi. De asemenea, el apare și în majoritatea religiilor noi. Cu toate acestea, deosebirile asupra perspectivei creaționiste sunt foarte mari. Astfel, Legea lui Manu și hinduismul în general, ca și multe curente filozofice grecești antice, mitologia greacă ș.a. pornesc de la ideea existenței unei materii primordiale din care este format ("zidit", după o expresie biblică) Universul actual. În unele din religiile și filozofiile creaționiste axate pe ideea "materiei primordiale" există o intenționalitate specifică în crearea Universului
Creaționism () [Corola-website/Science/297133_a_298462]
-
până în 68 e.n. al cincilea împărat roman al dinastiei Iulio-Claudiene.Se presupune că a dat foc Romei. Era bănuit ca ar fi violat-o pe mama lui. face parte din acei împărați care au fost foarte aspru judecați în literatura antică. Doar în Grecia au existat voci preocupate de o imagine diferită; astfel, pentru Pausanias, Nero era un exemplu pentru justețea afirmației lui Platon, conform căreia marea nedreptate ""nu pornește de la oameni obișnuiți, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
între feluri excentrice, aveau loc lupte de gladiatori. Pentru asezonarea produselor culinare se folosea, drept principal condiment, un sos denumit "garum", sau "liquamen" (adică "zeamă", "suc" sau "sos", în latină). "Garumul" era cunoscut, încă din perioada etruscă și în Grecia antică, din secolul al VI-lea î.Hr. și era pregătit din pește macerat. Originile sunt, se pare, babiloniene. Savoarea garumului se pare că ar fi apropiată de cea a "nuoc-mâm"-ului vietnamez. În vremurile regale, alimentația era brută, consistând din legume
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
Cezar Augustus a remediat această discrepanță după 36 de ani de la prima greșeală. El a hotărât să sară câteva zile pentru a corecta eroarea. Alternanța istorică a anilor bisecți în această perioadă nu ne-a fost transmisă de nici o sursă antică, deși existența anilor bisecți la fiecare trei ani este confirmată de o inscripție care datează din anul 8 sau 9 A.D. Învățatul Joseph Scaliger a stabilit în 1583 că reforma lui Augustus a avut loc în anul 8 A.D., și
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
istoriei la baterea monedelor și pentru crearea de bijuterii. În prezent, argintul are și o gamă largă de întrebuințări industriale. Primele mine de argint au aparut mai înainte de perioada 3000 î.Hr. ul a fost un metal cunoscut de toate civilizațiile antice, însă spre deosebire de aur, este foarte rar găsit în stare naturală, lucru care explica faptul că dacă ar fi mai abundent, tot nu ar putea fi folosit decât mai târziu. Cu toate acestea, când a apărut prima oară în Egipt, a
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]