KorAP: Find »[drukola/base=atribut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...460 461 462 ...481 >

12,003 matches

Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343

rituri de trecere, plasate atât la nivelul corpului social, cât și la cel al Întregii naturi. Inițierile Îi plasează pe cei care iau parte la aceste ritualuri Într-o poziție de „interstițiu”, caracterizată prin ambivalență: această poziție este definită de atribute precum pericolul, poluția, excesul, haosul, puterea fără limite, purificarea. În termenii consacrați de Mary Douglas (1965, pp. 96-97), inițiații aflați În etapa liminală sunt definiți de puritate și pericol: Pericolul rezidă În stările de tranziție, deoarece tranziția Înseamnă să nu

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
pe de altă parte, prin non-ordinea pe care o dezvăluie, Îi susțin validitatea: Entitățile liminale nu se află nici aici, nici acolo, ele sunt „Între și Între” pozițiile atribuite și fixate de lege, obiceiuri, convenții și ceremonial. Datorită acestui fapt, atributele lor ambigue și nederminate sunt exprimate printr-o mare varietate de simboluri, În numeroase societăți care ritualizează tranzițiile sociale și culturale (1969, p. 95). Aflându-se la mijlocul a două etape ale vieții sociale, liminalitatea apare ca o „situație legitimă de

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de transformare a sinelui și care beneficiază, În final, de un nou statut. El este eliberat, pentru un anumit interval, de obligațiile sociale și de constrângerile ierarhice și se află Într-un interval de tip liminal: Pelerinajele au câteva dintre atributele liminalității din riturile de trecere: relaxarea structurii (sociale - n. M.C.) obișnuite; omogenizarea statuturilor; simplitatea În Îmbrăcăminte și comportament; starea de communitas; reflecția asupra semnificațiilor cuprinse În valorile religioase și culturale de bază; actualizarea rituală a legăturii dintre paradigma religioasă și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
grupuri de aceeași vârstă sau sex, grupuri ocupaționale, militare și religioase; d) rituri de inversiune: răsturnările simbolice marchează opoziția dintre viața normală (bazată pe respectarea ierarhiilor și a normelor) și viața sărbătorească. Acum, prin deghizări sau dramatizări, pot fi inversate atributele de sex, vârstă, poziție socială (oamenii simpli mascați În regi, generali, bogătași) sau de structură religioasă (mascarade, etichetate deseori drept „blasfemii” ale actelor, oficianților, figurilor și simbolurilor religioase); e) rituri de etalare ostentativă a elementelor simbolice: acum sunt prezentate cu

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
2004 etc.) ne arată că formele prin care se exprimă inversarea ordinii pot fi deosebit de variate: a) Îmbrăcarea hainelor nobiliare și purtarea Însemnelor puterii de către cei săraci; b) inversarea hainelor Între sexe sau purtarea unor măști care sugerează chipul și atributele sexului opus; c) parodierea acțiunilor puterii sau ale indivizilor pe care vârsta Îi legitimează ca judecători, repere morale sau sfătuitori Înțelepți; d) declarații ostile la adresa autorităților, parodierea acțiunilor Puterii; e) puneri În scenă spontane sau semielaborate ale unor instanțe prin

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
universului ceremonial: acela că ritul oferă trăiri unice prin intensitatea lor, care fixează adânc În conștiințele indivizilor: simboluri, valori și norme fundamentale pentru o anumită comunitate. În consecință, plasat În contextul vieții politice, ritul are capacitatea de a transfera aceste atribute asupra entităților constitutive ale relațiilor de putere (instituții, persoane, relații sociale și economice), transformându-le, din factori externi de constrângere, În elemente ale unor credințe profunde. Sau, În cuvintele lui Mary Douglas (1975, pp. 102-103): Un rit este un act

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
și impunerea elementelor simbolice care evocă semnificațiile acelui moment: Ceremonia cunoaște diferite variante, dar liturghia laică se modelează progresiv, prin cortegii alegorice, cântece, embleme, psihodrame. Cântecele au revelat gestul civic: vehicule ale noului credo, ele exprimă aspirațiile comunitare. Alegerea acelorași atribute și a acelorași Însemne a Întărit unitatea națională. ș...ț Deja, după 1790 fiecare sat avea propriul altar al patriei, propriul arbore al libertății și propriul arc de triumf pentru gloria patrioților. Cetățenii purtau cocarde tricolore și boneta frigiană, simboluri

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
dezirabile de reorganizare a societății, ea Îndeamnă oamenii să reflecteze asupra sensului și legitimității ierarhiilor și raporturilor sociale, propune combinații neașteptate, bizare, dar fertile, ale simbolurilor culturale, sugerând noi configurații și noi modalități de construire a edificiului social. Prin aceste atribute, riturile care creează intervaluri liminale pot fi interpretate ca „un loc al confruntărilor de orice natură, unde se Înfruntă discursurile și evenimentele, ceea ce poate fi spus și ceea ce poate fi făcut” (N. Dirks, 1994, p. 494), locul unde apar „practici

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
alunga În pădure), În războinic sângeros: prima utilizare a armelor și a tehnicilor Învățate nu este vânătoarea, ci uciderea dușmanului - În acel moment maștera nu reprezenta lumea animalelor, ci lumea jaguarului atotștiiutor, adică lumea eroilor civilizatori. În replică, pierderea acestor atribute Îl transformă pe jaguar din deținător al secretelor civilizației, În prădător sălbatic, consumator de carne crudă: doar lumina ochilor mai amintește de stăpânul de odinioară al focului. Jaguarul Își ceartă nevasta, dar degeaba. Într-o zi, Îi dă lui Botoque

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
jaguarului față de oameni. În analiza sa, Lévi-Strauss (1995, p. 349) arată că miturile Ge și miturile Bororo aparțin aceluiași grup tematic, iar trecerea de la un ansamblu de mituri la altul se face prin procese complexe de transformări ale acțiunilor, eroilor, atributelor acestora și obiectelor care suportă acțiunile. Între acestea, cea mai importantă transformare este dată de obiectul efortului de explicare etiologică: miturile Bororo vorbesc despre originea apei, iar miturile Ge despre originea focului. În opinia antropologului amintit, ...medierea focului de bucătărie

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
armele) este depășit prin curajul sau istețimea unui personaj - de aici derivă și sintagma „eroi civilizatori”, frecvent aplicată acestor figuri mitice. În alte culturi, eroii civilizatori pot avea un caracter mai „umil”, ei fiind oameni obișnuiți sau, adeseori, animale cu atribute umane - spre exemplu, coiotul din mitologiile nord-americane. Acest gen de eroi au intrat În bibliografia de specialitate sub eticheta de trickster, deoarece se bazează mai puțin pe forță și mai mult pe viclenie, iar acțiunile lor sunt când nobile și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
pompierilor de a salva vieți după atentatul din 9 septembrie 2001 (E. Rothenbuhler, 2005). Mit și mitologie româneascătc "Mit și mitologie românească" Dacă aplicăm diferitele criterii folosite În definirea conceptului de mit și În identificarea, În diverse manifestări culturale, a atributelor mitului, constatăm că, În spațiul culturii populare românești, nu există mituri. Altfel spus, În folclorul românesc nu pot fi izolate forme culturale capabile să Îndeplinească toate atributele presupuse de o definiție cumulativă a mitului. În plus, În limbajul membrilor comunităților

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
În definirea conceptului de mit și În identificarea, În diverse manifestări culturale, a atributelor mitului, constatăm că, În spațiul culturii populare românești, nu există mituri. Altfel spus, În folclorul românesc nu pot fi izolate forme culturale capabile să Îndeplinească toate atributele presupuse de o definiție cumulativă a mitului. În plus, În limbajul membrilor comunităților rurale nu există niciun termen specific pentru a desemna manifestări culturale similare sau antagonice mitului (așa cum grecii au creat cuplul „mythos-logos, cu echivalente structurale În alte civilizații

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
populația Yoruba din Nigeria, elume-so la dogonii din Sudan ori adaox-malesk la indienii Tsimshian din America de Nord). Cultura populară românească nu ne oferă mituri, evidente prin ele Însele, ci texte și manifestări simbolice care cuprind segmente sau trimit la structuri cu atribute mitice. Așa cum observă C. Eretescu, ...informația mitologică este distribuită inegal În diferite clase de texte. Lirica În ansamblu, snoavele, teatrul popular, așa-zisa literatură gnomică, folclorul copiilor, unele subclase ale cântecului epic (jurnalele orale, baladele familiare) sunt neesențiale sub raportul

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
personaje, locuri, scheme de acțiune, obiecte, animale și plante) topite și parțial resemnificate. Aceasta Înseamnă că elementele mitice sunt extrase și tratate ca atare de către cercetător, mai mult pe baza unor analogii de conținut și mai puțin prin invocarea altor atribute specifice mitului (legătura cu ritul, statutul de poveste adevărată, exemplară, revelatoare, liminalitatea, funcțiile magice etc.). Altfel spus, aceste elemente sunt decontextualizate, eliberate de funcțiile actuale și proiectate către un posibil trecut În care ar fi putut avea funcții, sensuri și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596

absolutizarea notiunii. Caragiale afirma I. Constantinescu ar fi văzut " absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele devenirii sale viitoare": alienarea, antieroul, antidialogul ș.a. Mai mult, și-ar fi caracterizat viziunea prin adjectivele : "monstruos", "absurd", "apocaliptic". Extragerea unor atribute "folosite contextual" de Caragiale și investirea lor cu rolul "de pecete definitivă" comentează autoarea rămâne o procedură identic de "absurdă'. Ezitarea Loredanei Ilie de a-l include pe Caragiale în aceeași serie cu Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov este

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
în conținut, pe atât de concise și nesofisticate ca formă, putem spera că ne apropiem de dezideratul definirii adecvate și operaționale a unui fenomen care rămâne totuși obiect de speculații filosofice controversate. 2.3. Invariant și variante (Tipologia comicului) Ca atribut exclusiv uman și social 37, devenit obiect de studiu pentru aproape toate disciplinele spiritului, comicul fascinează, derutează și menține atenția cercetătorilor tocmai pentru că asemenea unui fenomen viu, proteic, este nedisecabil, scapă printre degete, se sustrage atât înregimentărilor centripetale, de adunare

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
evident de mahala, purtat de personaje cu temperamente isterice, exteriorizat atât prin violența limbajului mitocănesc, cât și prin grotesca altercație fizică între rivale. Toate într-un izbitor contrast cu expozițiunea schiței, prin care suntem introduși într-un cadru spațial cu atribute occidentale, în care ,,somptuosul hôtel Piscopesco"50, "salonașul intim de cel mai pur stil Louis XV"51, ar justifica așteptările noastre de a fi martorii unei "causerie" rafinate și grațioase pentru că, spune autorul cu o ironie aproape imperceptibilă: Femeile știu

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
să râdă"58 și care "produce râsul"60 este înzestrat cu capacitatea de a da unui gest, unui incident, unei fizionomii, unei opere literare semnificație comică. În lipsa unui simț al comicului, a unei dispoziții specifice, a unei anatomii caracterologice cu atribute deosebite, bine precizate, comicul rămâne în sfera virtualității, rămâne latent, imperceptibil. Reacția ușuratică în fața vieții, constând în considerarea fenomenelor și a evenimentelor în sine, evitând conectarea lor cu totalitatea din care fac parte sau cu axa temporalității, cantonându-le, deci, în

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
de imoralitate de către o societate imorală, a fost evaluat depreciativ în mod constant de către un for academic cu un simț al valorii discutabil, a fost, într-un fel, ostracizat și neînțeles până la sfârșitul vieții și încă extrem de controversat în posteritate. Atributele conduitei sociale și artistice menționate relaționează esența atitudinii comice generice cu personalitatea caragialiană. Așa cum vom încerca să ilustrăm, ingrediente universale precum ironia, sarcasmul, satira, parodia, spiritul, caricatura, grotescul, umoristicul, absurdul se încheagă magic în monumentala sa construcție comică, în care

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
traversând și anexând și celelalte domenii conexe. Umorul înglobează practic toate celelate moduri ale comicului, ceea ce explică de ce nuanțele lui pot fi atât de variate: umor burlesc, umor grotesc, umor satiric, ironic, sarcastic, absurd. Așadar umorul este calificabil și prin atribute desemnând categorii comice specifice, în afara celor care tautologic marchează specificul său, cum ar fi: umor nostim, mucalit, duios. În plus, aflat în această superioară și privilegiată poziție în paradigma comicului, umorul se întreține cordial și cu tragicul, în teritoriile căruia

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
asociată cu un sentiment de spaimă în fața fragilității omului sau de dezgust în fața oribililului metabolic. Etapa presupusă de realizarea comicului este, în acest caz, o semirelaxare, exteriorizată prin ricanare sau grimasă. Această formă de umor care și-a găsit în atributul cromatic dat de André Breton expresia cea mai cuprinzătoare a sintagmelor sinonimice de tipul "umor de spânzurătoare" (germ. Galgenhumor, "veselie cruntă și în situații penibile"), "umor de eșafod", "umor macabru", umor sângeros, atroce, feroce etc. este o modalitate estetică reprezentată

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
care a colaborat și pe care îi continuă în "jurnalul țivil și cazon" Moș Teacă, reeditat în 1899, în Zeflemeaua (1901-1904) și în Furnica (din 1904). Actorul P. Liciu este menționat ca autor de vesele "monoloage foarte de spirit"211. Atributul "umoristic" revine apoi în analiza prozelor unor scriitori ca D. D. Pătrășcanu, Damian Stănoiu, Gh. Brăescu, Felix Aderca, Sergiu Dan, iar nuvelele lui Dragoș Protopopescu și schițele lui Mircea Damian sunt caracterizate prin sintagma "umor al absurdului". În paginile următoare

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
sunt în măsură să satisfacă progresiv nevoia de definire cât mai exactă a conversiunii mimesis-ului caragialian dinspre simpla oglindire și ilustrare a realității înspre deformarea presupusă de stilizarea extremă. Atunci când plasa universul estetic caragialian sub semnul realismului ironic, al cărui atribut "conferă oricărei imagini un caracter ambiguu"4 și care "include concomitent în personaj, fapt literar sau diegeză, o pluralitate de sensuri, îndoindu-se de posibilitatea unei semnificații absolute"5, V. Fanache surprindea esențial caracterul caleidoscopic al operei lui Caragiale, arhitectura

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
lui Caragiale nu avem, de exemplu oameni meschini, ci meschinăria. Nu oameni proști, ci prostia. Teatrul lui Molière e un teatrul cu tipuri de oameni. Teatrul lui Caragiale e un teatru cu "tipuri de vicii". Personajele caragialești sunt personificările acestor atribute etice (virtuți sau vicii). De aceea, ele nu reprezintă nici tipuri umane în genere, nici tipuri "naționale" în speță.[...] Ele reprezintă niște alienate așa cum vor proceda mai târziu și dramaturgii teatrului absurdului, abstracțiuni morale angrenate în situații cu adânc înțeles

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]