13,186 matches
-
acest lucru deoarece într-un document emis în timpul domnului Ștefăniță Vodă, la 29 ianuarie 1522, când nepoții lui Petru Oarță vând mitropolitului Teoctist o treime din jumătate de sat Orțăști, se menționează faptul că această poiană a fost luată de bunicul domniei mele, Ștefan Voevod, din hotarul Orțeștilor, pentru moartea unui episcop latin (catolic), ce a fost omorât acolo. Un alt înscris din 20 decembrie 1518 menționează un act similar. Cert este că din cauza evenimentului amintit domnitorul aplică drept pedeapsă legea
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]
-
ctitori o familie din sat, anume Ionel, Jean și Nuțica Necula, care au dorit să facă un mic paraclis spre pomenirea unchiului lor Nicolae Vlad, decedat în urma unui atac de cord în pădure, în urmă cu câțiva ani și a bunicului lor, Dumitru Vlad, în curtea căruia s-a și construit. Deși inițial s-a dorit o construcție mai mică, ei au donat mai mulți bani, astfel încât capela are 3m lățime și 5m lungime, în formă de navă dreaptă, cu un
Valea Screzii, Prahova () [Corola-website/Science/301756_a_303085]
-
1935, este singurul căutător de aur aluvionar din România. De asemenea, el este un excelent ghid spre gurile de mină părăsite, cât și un inegalabil povestitor și bun cunoscător de legende despre aur și aurari. Tehnică a învățat-o de la bunicul său, dar a putut să o pună în practică abia după căderea comunismului, deoarece pe atunci această activitate era interzisă. După lungi demersuri, în anul 2005 a primit autorizația de extracție și prelucrare de minereuri neferoase și rare. Acest sătean
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
ar fi întemeiat zona Mărcești (azi fără locuitori), iar Irimia a întemeiat Irimeștii. Alte familii stabilite în Idicel-Pădure în decursul anilor au fost: Dănci Alexandru, zis „A lui Bobu”, după cum spune o mărturie veche a unui urmaș de-al lor: "„Bunicul meu a fost din Borșa, din Maramureș. Ca să scape de armată a fugit împreună cu mamă-sa și s-a adăpostit pe dealurile acestea, pierzându-i-se urma. Aici s-a căsătorit, noi nu ne tragem din același loc cu celelalte
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
fi datat de prin 1700. Noua zidire s-a făcut cu cheltuiala și eforturile credincioșilor satelor Enăchești, Prisaca și Boșoteni care alcătuiau la vremea respectivă Parohia Enăchești, cu foarte mari sacrificii, așa cum mărturisesc bătrânii satului care spun că părinții sau bunicii lor vindeau câte două sau trei perechi de boi pentru a dona sume consistente de bani necesari construirii noului lăcaș de cult. Din păcate însă noua construcție nu a fost prevăzută cu o centură care să lege pereții în partea
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
coceau plăcintele, etc. Sub focarul de ardere al combustibilului solid, în plită era un locaș în care se colecta cenușa, numit ,coptilete”, expresie de origine necunoscută. După ,pleout” era un spațiu, cu o laviță, caldă, pe care stăteau copiii sau bunicii. Pentru a se face economie de combustibil toată familia locuia într-o cameră, chiar dacă erau numeroși membrii familiei. Deasupra mesei era agățată (atârnată) de tavan lampa cu petrol, cu globul de sticlă care se afuma frecvent. În special iarna, atmosfera
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
război din „urzeală" cu fire de bumbac și beteală cu fire de cânepă. Pantalonii (cioarecii) erau confecționați din țesătură de lână, făcută la războiul din gospodăria proprie. Localnici mai vârstnici purtau cioareci pe picior din țesătură albă sau sură. Iarna bunicii noștri purtau peste aceste haine,șube, niște tunici, țesute tot în casă, lungi până la glezne (ca un palton, cu aspect impunător, sculptural). Șuba albă (suman) de iarnă, specific regiunii Hunedoara era înfundată până la gât, fără guler (sau guler foarte îngust
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Severin, fiul răposatului voievod al Transilvaniei Laurențiu Aba, ""să vândă o moșie așa numită Kendtelek ( Chintelnic )"" ce ținea odinioară de comitatul Dăbâca și pe care numitul voievod Laurențiu, tatăl lui, o dobândise de la ""luminatul principe, regele Bela, prea iubitul nostru bunic, contelui Hench, fiul lui Brendulinus de Rodna, căpitanul cetății Buda, adică celui mai apropiat vecin al său, la prețul de 150 mărci de argint fin"". Din documentul de atestare a satului Chintelnic reiese că instituțiile feudale aduse de statul feudal
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
și Toderaș. La hotarul satului cu Roșia se află locul numit ,Scaunul Crai” unde se ajunge greu chiar și în zilele noastre, ținutul find împădurit, greu accesibil. In legătură cu acest loc, bătrânul Dumitru Bodea povestește o legendă auzită de la bunicul său. Se spune că un crai în trecere pe aici a poposit pe una din stânci. De pe vârful ei și-a zvârlit cu putere toporul care s-a înfipt, foarte departe, într-o zonă de câmpie, cu ,toporâștea” în pământ
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
cu apogeul Renașterii italiene timpurii, iar moartea să a marcat încheierea epocii de aur a Florenței. s-a născut la 1 ianuarie 1449, într-una dintre cele mai bogate familii florentine, proprietara a băncii Medici cu filiale în întreaga Europa. Bunicul lui Lorenzo, Cosimo de Medici „Părintele Patriei”, a fost primul membru al familiei Medici care a combinat fucționarea Băncii Medici cu conducerea Republicii Florentine. Cosimo a fost unul dintre cei mai bogați oameni din Europa și a cheltuit o mare
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]
-
a reușit să rezolve criză, călătorind personal la Napoli unde a încheiat un tratat de pace. Acest succes i-a permis lui Lorenzo să asigure schimbările constituționale din cadrul guvernului florentin și a dus la sporirea proriei puteri. Lorenzo, ca și bunicul său Cosimo de Medici, a urmărit o politică de menținere a păcii și a restabilit un echilibru de putere între statele din nordul Italiei, reușind să mențină departe de Republică, celelalte state europene importante, cum ar fi Franța și Sfanțul
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]
-
locuitori de seamă ai satului au fost, mai târziu, compozitorul Raul Sculy (1882-1954) și scriitorul Theodor Râșcanu (1888-1952), care a scos la Buhăiești ziarul "Lumină" (1928-1930). Tot la Buhăiești acesta scrie în 1936 romanul "Răzvrătitul Toderiță", o reconstituire a vieții bunicului său, poșoptistul Teodor Râșcanu.
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
porunca lui Vasile Lupu Vodă, le vor hotărnici trei boieri. În 4 noiembrie 1745, Dumitrașco Bainschi dăruiește nepotului său, Ion Flondor, fiul lui Șerban Flondor, partea din Baineț moștenită de la tatăl său, „Vasile Bainschi, ce se trage de pe moșu’ (deci, bunicul) Orăș hatman”. În 22 iulie 1758, Ioan Flondor, mazil de Cernăuți, și Ilie Stroici își disputau satul Bainți la Divan. Consemnat în „Consignațiunea lui Enzenberg” din 15 decembrie 1778 sub numele de Bainți, cu trei emigranți transilvăneni, satul Baineț avea
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
din județul Suceava, Bucovina, România. Această localitate se află la o distanță de aproximativ 24 km nord-est de municipiul Suceava și aparține de comuna Șerbăuți, reînființată ca unitate administrativ-teritorială în anul 2003. Este cunoscută prin faptul că aici au locuit bunicii poetului național Mihai Eminescu. Tatăl poetului, George Eminovici, a plecat mai întâi la moșia boierului Balș din Dumbrăveni, după care s-a mutat la Ipotești. Conform recensământului efectuat în 1930, populația satului Călinești-Cuparencu se ridica la 1.459 locuitori. Majoritatea
Călinești (Șerbăuți), Suceava () [Corola-website/Science/301939_a_303268]
-
XV-lea. Mărturie stă documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei întărea Episcopiei Rădăuți nu mai puțin de 50 biserici cu popa cu toate dările, biserici care au fost date acestei episcopii încă de bunicul său, Alexandru cel Bun(1400-1432) cel mai probabil în anul 1417. În secolul al XVII-lea satul Calafindești era proprietate a familiei boierului Ciogolea Pătrașco. Ulterior, aceasta ajunge proprietate a familiilor boierești Palade, Sturza și Neculce. În secolul al XIX
Comuna Calafindești, Suceava () [Corola-website/Science/301937_a_303266]
-
mărturie a vechimii așezării. De asemenea, în dreapta bisericii se gaseste mormântul preotului Neculai Manoliu, care a slujit satului aproape 40 de ani. Acesta provine dintr-o veche familie de preoți. Gheorghe Manoliu (tatăl său, îngropat în același cavou), Gheorghe Bicleanu (bunicul său) și Costache Theodoru (străbunicul) fiind succesiv pentru o perioadă de peste 100 de ani parohi ai bisericii sătulului. 20 iulie 1404 - satul Dolhesti este menționat pentru prima data in dania făcută de Alexandru cel Bun Mănăstirii Poiana 1470 - Biserică din
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
panului Petru Ponici, a venit înaintea noastră și înaintea boerilor noștri mari și mici și s-a jeluit și a mărturisit cu megieșii săi că privilegiul pe care l-a avut marele pan Drăgoi și socrul lui pan Romașco, de la bunicul nostru, Alexandru voevod cel Bătrân, pe ocinele lor , satele Drăgoești...și pe Lucăcești și pe Botești, și pe Căcăceni, acel privilegiu a fost în mâinile panului Corui și el le-a stricat și le-a pierdut. Deci noi am socotit
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
transilvăneană a românilor și slavilor, atestată în "Gesta" Notarului Anonim al regelui Bela, către stăpânirea ducelui bihorean Menumorut. În zona Călatei se regăsește, de altfel, și toponimul "Marothlaka" (Morlaca, CJ), care poate fi pus în legătură cu numele lui Menumorut și a bunicului acestuia, Morut. Prin apropierea Mănăstireniului trecea o străveche linie de hotar, păstrată în primele secole ale stăpânirii ungare. Ea a rămas, până in secolul al XVI-lea, linia de delimitare dintre Voievodatul Transilvaniei și Ungariei. Zona Călatei, situată la răsărit
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
genetică și educație" (1980), "Catastrofa pedagogică" (1975), "Mitul lui Chiron" (2001), "Accelerarea psihogenezei" (2001), Știința învățării (2006, împreună cu I.O. Pânișoară), "Prelegeri pedagogice" (2002, împreună cu I. Cerghit și I. Neacșu), "Didactica Nova" (2005), Teoria generală a curriculumului educațional (2008) ș.a. Bunicul meu e Constantin Negret si s-a nascut in '13. Ca si bunica magdalena...
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
anii tulburi de după război. Acesta ar fi fost compus din niște podoabe femeiești, de argint, ornate cu pietricele colorate. Aici ar mai fi fost descoperite și căni și farfurioare întregi, din ceramică, pierdute în timp. Tot în zona Capul Dealului bunicii mei ar fi descoperit, la arat, o căldărușă de aramă, cu capac, în care era pus lanțul de la vatră. Și acestea au dispărut în timp. Satele Covei și Boureni nu apar în harta austriacului Schwantz, executată în 1722 și nici
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
retica, ipoteza fiind că etrusca făcea parte din grupul limbilor tyrsenice vorbite în antichitate pe insule din Marea Egee și în vestul Anatoliei. Câteva cuvinte etrusce cu sensul elucidat definitiv: "apă" „tata”, "ați" „mama”, "clan" „fiu”, "seh" „fiica”, "ruva" „frate”, "papă" „bunic”, "teta" „bunica”, "puia" „soție”, "neftș" „nepot”, "usil" „soare”, "tiur" „luna” (incl. cea calendaristica)", "pulum" „stea”, "avil" „an”. numeralele cardinale: "thun" „unu“,"zal/esal" „doi”, "ci" „trei”, "să" „patru”, "mah" „cinci”, "huth" „șase”, "semf" „șapte”, "cezp" „opt“,"nurf" „nouă“,"sar" „zece
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
Sales, iar în operele sale, precum și în interviuri, a făcut referire la acest ordin și la fondatorul lui. Numele său de familie este probabil un acronim pentru "ex caelis oblatus" (Latină: un cadou din cer), care i-a fost atribuit bunicului său (care a fost orfan) de un funcționar de stat. A studiat la Torino, luându-și licență în estetică. Din 1971 este profesor de semiotica la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor
Umberto Eco () [Corola-website/Science/298589_a_299918]
-
Neatins de intrigile mortale, Caligula a acceptat invitația de a locui la curtea împăratului pe insula Capri, în 31 d.Hr., unde Tiberius se retrăsese cinci ani. La moartea lui Tiberius în 37 d.Hr., Caligula l-a succedat pe bunicul și stră-unchiul sau adoptiv. Există câteva surse de supraviețuitori de pe timpul domniei lui Caligula, deși el este descris ca un conducător nobil și moderat în primele șase luni ale domniei sale. După aceasta, sursele se concentreze asupra cruzimii lui, extravagantei și
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
i-au dat domnia și dovedindu-l boierii de mincinos, l-au spânzurat la Țarigrad [...]“ („Cronologia tabelară“ în „Operele lui Constantin Brâncoveanu“, ed. Nicolae Iorga, București, 1901, p.34). Șerban I, banul din Coiani, rudă prin alianță cu Craioveștii și bunicul viitorului voievod Radu Șerban, conduce delegația de boieri din partea domnitorului pentru dovedirea lui Drăghici Gogoașă ca impostor, asistând la execuția acestuia. De această tentativă de luare a tronului se leagă și piederea moșiei de baștină, Craiova, și a băniei de către
Vlad Înecatul () [Corola-website/Science/298680_a_300009]
-
lui Mehmed beg tocmai din Muntenia Mare era de moșie. În plus, în două acte emise în cancelaria sa, apar menționați „[...]Radu voievod Preabunul, fiul lui Vlad voievod Călugărul[...]“ fără a preciza, așa cum ar fi normal, că sunt tatăl, respectiv bunicul său, excepție făcând un act din 29 decembrie 1532 unde apare formularea „[...]din zilele bunicului domniei mele Vlad voievod Călugărul[...]“ (D.I.R., Sec. XVI, vol.II, p.117). Filiația sa, în acest context, rămâne în continuare un subiect de dezbatere și
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]