13,496 matches
-
află și fundația mea. În urmă cu două luni, spațiul acela a devenit disponibil - institutul nu a mai rezistat chiriei foarte ridicate. L-am închiriat noi. De fiecare dată când mă aflu acolo, în camera 115, mă cuprinde o stare ciudată. Îmi trec prin fața ochilor eforturile pe care le-a făcut Aurel să țină piept vieții sale americane, postdiplomatice. Și-a divinizat copiii și a făcut totul ca să-i ajute să intre în viață cu fruntea sus și lipsiți de griji
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
vrute și nevrute despre dumneavoastră. Amicii, dar și detractorii au încercat să analizeze șansele dumneavoastră de a-l determina pe Dan Voiculescu să opteze corect în câmpul democratic de la noi, dar și opțiunea dumneavoastră înșivă pe care unii au considerat-o foarte ciudată, ca să nu spun mai mult. Cine a avut dreptate, acum că rolul d-vstraă a luat sfârșit: ei sau Dorin Tudoran? D.T.: Despre ce au scris amicii și neamicii mei, voi comenta, mai pe larg, cu alte ocazii. Deocamdată, mă rezum
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cântat marșul lor, adaptat pe o melodie rusească". Din Crimeea 3, Stela a rămas cu amintiri pentru toată viața, dar și cu câteva zeci de fotografii, care constituiau ele însele prețioase documente pentru istorie. Aceste poze au avut o soartă ciudată. După ce se întorsese în țară, le păstra într-un album, în casa părintească de la Gura Humorului. O dată cu apropierea frontului, în 1944, mama Stelei părăsește pentru a doua oară Bucovina, refugiindu-se undeva în sudul țării. În cele câteva valize care
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
ar putea întâmpla să mai facă vreo figură. Le vedem venind: un uriaș, cu un țânțar obraznic după el. "Bombardament însoțit de vânătoare", glumesc mecanicii... Pe cer au apărut însă, la o înălțime mare, și zece avioane de o formă ciudată. Rușii, bine înțeles. Îmi închipui perfect scena: Mariana trebue să fi fost în culmea fericirii că avea în fine prilejul să vadă de aproape cum arată "diavolii roșii"; locotenentul Livianu, amuzat, a râs, probabil, făcând ca de obiceiu, gropițe în
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
ocheadă pe furiș. Uneori, explică Guy de Maupassant, ochii lui întâlneau, ca din întâmplare, ochii Jeannei. Și sub privirea aceea bruscă, repede întoarsă în altă parte, în care străbăteau o admirație mângâietoare și o caldă simpatie, fata încerca o impresie ciudată". La rândul ei, tânăra se ferea și ea să-și arate gândurile. Seduși de farmecul lui Julien, părinții Jeannei sunt cei care înlesnesc o mai mare intimitate între cei doi tineri. Îi lasă să se plimbe încoace și încolo pe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu jocul seducției practicat între bărbați și femeile măritate, cu o anumită formă de cochetărie: flirtul monden sau "viciul femeilor cinstite". FLIRTUL MONDEN "VICIUL FEMEILOR CINSTITE" Apariția cuvântului flirt în perioada Belle Époque, cu rezonanța sa care, fiind străină, pare ciudată, nefăcând altceva decât să traducă fenomenul istoric reprezentat de emergența unei noi forme de educație sentimentală în cadrul mediilor înstărite. Ceea ce surprinde, uluiește și uneori șochează spiritele, motivând utilizarea acestui cuvânt inedit, este noua atitudine a domnișoarelor, care devin mai energice
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
gust să-l păstreze neatins, notează naratorul, era un "loc perfect pentru flirt". Căci, pe lângă "aerul de loc al plăcerii clandestine", acesta "ferea mai bine de ochii părinților, cărora nu le venea prea la-ndemână să coboare scările". "Fetele sunt ciudate, avea el să scrie totuși a doua zi, profund dezamăgit, în jurnal. În timp ce dansam, o strângeam pe Louise atât de strâns, încât era cu neputință să nu-și dea seama de exaltarea pe care mi-o trezea, și în loc să se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
germano-sovietic din august 1939, reduc și își împart teritoriul Poloniei, atacând apoi Finlanda, Norvegia și Danemarca, francezii se retrag îndărătul liniei Maginot. Prin urmare, pe parcursul a șapte luni, din octombrie 1939 până în mai 1940, nu se întâmplă nimic. Este "războiul ciudat". În spatele liniei, viața continuă ca mai înainte, iar soldații aflați pe front se plictisesc. Pentru a-și omorî timpul, ei joacă cărți sau ascultă la radio șlagărele la modă. "O să ne agățăm rufele pe linia Siegfried, dacă linia Siegfried o să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ei și dr. Dürrfeld vizitează salina, acel "imperiu alb-strălucitor al cavernelor boltite și culoarelor labirintice și al transepturilor înalte o anticatedrală răsturnată", inima tinerei bate să-i sară din piept. Se simte profund tulburată de acel "inexprimabil orice-ar-fi, această zăpăceală ciudată care a revărsat dintr-odată asupra ei căldura unei lovituri de fulger, făcând-o să se simtă slabă și vag bolnavă". În așa măsură încât nu îndrăznește să-și lase privirea să o întâlnească din nou pe cea a lui
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
felul de piese trebuitoare pentru buna activitate a minelor de cărbune, de menținere a siguranței căilor ferate mici și de întreținere a locomotivelor care funcționau în cadrul societății. Maistrul meu Anghel era un om de statură mijloc ie, cu o înfățișare ciudată, arăta de la prima impresie a fi un om rău, avea sufletul împietrit, însăși privirea îi era încrucișată, respingătoare. Când eu credeam că privește în altă parte, el mă vedea pe mine. Nu puteam să-i ies din atenție. După ce era
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
garanție, pentru noi!" Înțelegeam, desigur. Îi spun că e grozav și apoi mă-ntreabă de ce m-am așezat tocmai acolo, la picioarele Păsării pe care el o iubește cel mai mult dintre toate minunile palatului, pasăre pe care un bătrîn ciudat, venit de departe, a făcut-o să țîșnească spre cer. Răspund că și eu vin de departe, din țara acelui bătrîn, că n-am plecat de mult, dar că mi-e dor de țara mea și că Pasărea asta are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
limbă. Nimic nu mă ține legată de un program anume, timpul nu-mi este măsurat de nimeni, este al meu, fac cu el ce vreau în lumea asta necunoscută, atât de dorită, în care am pășit. Așa că mă îndrept cu ciudatul meu companion spre atelierul său. Și iată. În drumul arachneean pe care-l țes canalele și punțile mărunte, aflu Veneția acea Veneție bătrână, rufoasă, ridată și rău mirositoare, Veneția vânată verzuie a clădirilor leproase prin zidurile cărora apa se infiltrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
acoperișului. Mă uit lung la clădire și, plecînd, îmi însemn adresa pentru ca să-i pot trimite cîndva o vedere din țara lui Brâncuși. Dar timpul a trecut și mărturisesc cu părere de rău că n-am făcut-o niciodată. UN FLORENTIN CIUDAT Am să rămîn veșnic cu convingerea că Bruno Valetti căzuse în clipa aceea din cer, de pe un nour sau de pe coada unei comete, ca să mă salveze pe mine de insistențele exagerate ale italianului deșirat, famelic și beat care mă urmărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
hotelurilor de mîna a zecea de pe planul turistic al Florenței. În zadar: beculețele rămîneau stinse nici un pat liber. Exact în clipa aceea, ridicînd ochii de pe harta atît de neprimitoare pentru un pîrlit ca mine, am văzut în fața mea un omuleț ciudat, care mă urmărea cu o privire amuzată. Era o prezență reconfortantă, cu statură măruntă, rotofei, cu chip bălan, surîzător, cu ochi albaștri în spatele unor ochelari cu ramă de aur. Se făcuse ora cinci, abia se crăpa de ziuă, dar omulețul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
părea mie. Ce vreți, cred că oricare dintre noi pățește uneori așa ceva. Abia tîrziu, peste cîteva minute sau peste cîteva sute de ani, am simțit că nu sunt singură și am văzut că pe treptele altarului stăteau cei doi tineri ciudați, care nu vorbiseră nimic tot timpul. Și atunci m-am gîndit că toată povestea cu neco-municarea între oameni și cu "fiecare moare singur" este o prostie, că uite acum, în clipa asta, trei oameni de pe pămînt, care nu știu unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
brațele se înalță spre cer și capetele se ridică într-un strigăt mut, pentru a se reîntoarce apoi la nemișcarea inițială. Spectacolul este halucinant, fotografiem cu o acută senzație de culpă, în timp ce obiectivul aparatului nu reușește să evite un obiect ciudat aflat în mijlocul trupurilor albastre: un fel de cutie albă formată din cearceafuri imaculate, despre al cărui rost aveam să aflăm mai tîrziu. S-a lăsat o tăcere atît de adîncă, încît pare că nici păsări nu mai există printre ramuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
puncte de distracție, călușei, lanțuri sau bărci, nemișcate la această oră, cînd copiii dorm. Dar unul dintre colegii de călătorie susține că există undeva, ceva mai departe, o mică scenă pe care, cu o seară înainte, se cînta o muzică ciudată. Ciulim urechile. Parcă se aude, intr-adevăr, ceva ca un sunet prelung, ca un suspin sau o chemare. Ne strecurăm pe aleile întunecate, pe firul sunetelor și deodată găsim ceea ce căutăm. Este o estradă mică, acoperită, în fața căreia se găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și pielea foarte mată. E îmbrăcat într-un costum cafeniu impecabil, cu cravată asortată la batista al cărui colț depășește buzunarul de la piept. Pare foarte înalt, dar asta se datorează faptului că are picioarele neobișnuit de lungi și un mers ciudat, de parcă ar avea arcuri sub tălpi. Iluzia asta se intensifică atunci cînd, dintr-un singur salt, își proiectează întreaga ființă din mijlocul băncilor direct pe scenă, ca într-o secvență de cascadorie. Și pe dată se află integrat în ritmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cîțiva pași de noi, se află foișorul din care își alegea, în fiecare dimineață, femeia favorită pentru ziua aceea, cîntărind din priviri trupurile goale ce se scăldau în lacul de la picioarele lui. Și totuși, bătrînul Emir a ridicat această construcție ciudată amestec de magnificență orientală cu măiestrie occidentală, al începutului de veac XX pentru una singură din cele patru neveste. Întreg haremul locuia aici, dar bogăția și arta s-au împletit, la porunca stăpînului, doar pentru o singură femeie, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
părul pînă la brîu, el cu chip prerafaelit n-au mai găsit loc pe jos și au înlemnit în vîrful picioarelor, îmbrățișați, neclintiți, învăluiți în acordurile lui Buxtehude. În această clipă, lumea este clădită din muzică și nemișcare, ca o ciudată cascadă de sunete, în mijlocul unei peșteri încărcată de stalagmite omenești... N-a durat mult darul făcut de Cochereau mulțimii. Poate treizeci de minute în care nu se putuse întîmpla nimic rău, nimic urît, pe pămîntul acesta, populat de tineri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Nisipul este la fel de înalt, la fel de nesfîrșit, neiertător, multiplicat la infinit, fără speranță, fără viață, bătrîn ca pămîntul, insensibil, absurd. Mașina lasă dîre adînci pe care nisipul le acoperă pe neștiute, ștergînd urma trecerii noastre prin spațiul galben. Privesc niște semne ciudate, întipărite în dune ca-n ceară. Urme de pași. Bizare, necunoscute, fascinante prin insolitul lor, urcă și coboară dunele, desenînd un drum a cărui rațiune n-o pot urmări. Întreb. Mi se răspunde scurt: șacalii. Din străfundurile copilăriei mele, ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cît mă va mai ține Dumnezeu în putere, înainte de cea mai mare și sper cea mai frumoasă călătorie ce-i este dată fiecăruia dintre noi. CUPRINS Mici amănunte 5 În loc de prolog 9 Ești din țara lui Brâncuși 13 Un florentin ciudat 21 Moise 33 Jackie 39 Popas în Alpi 51 Zi de mai la Samarkand 59 Grupuri paralele 67 A fost o poezie 71 De la musique avant toute chose 79 Rahmat 85 Drujba 89 Imagini indiene 95 Djighiții 105 Un drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în fața "Masacrului de la Chios" și înaintea "Femeilor din Alger", "Barca lui Don Juan", a "Libertății conducând poporul". În mod deosebit m-au interesat "Odihna căprioarelor" și "Atelierul" de Courbet. Prima, o pagină aproape naturalistă, a doua, un realism cu un ciudat amestec de mister, de vrajă care se desprinde din acel amalgam de elemente și intenții aparent opuse. Apoi la Petite Palais, "Domnișoarele pe malul Senei" și pentru că era neterminat și în stadiul acesta se putea vedea cum proceda lucrând, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
era de văzut la Utrillo, îl căutam și cred că am văzut treizeci, patruzeci de pânze de acest pictor. Pentru prospețimea de culoare, ceva cam din familia lui Luchian. La mormântul lui Napoleon, de la Invalizi, mulți vizitatori englezi. Ce atracție ciudată mai exercită numele acestuia asupra insularilor! I-am văzut stând îndelung cu evlavie și visând, bătrâni și tineri. Cei mai numeroși ei erau, și cei mai impresionați tot ei erau. Dacă mi-au plăcut vinurile franțuzești? Și clima Parisului? Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
spatele salciilor, încercând să vadă dacă vine cineva. Băiatul o cuprinde de dupa umeri și o săruta ușor pe tâmpla. Lăură se uită nedumerita în iarbă. -De ce ai făcut asta? Andrei zâmbește. -Așa am simțit eu că trebuie. O IMPRESIE CIUDATĂ La un moment dat, am menționat faptul că am jucat într-o piesă de teatru, „Siciliana”, de Aurel Baranga. I-am povestit cât de mult mi-a plăcut să fiu actrița. A zis: "frumos". A fost unicul moment când mi-
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]