KorAP: Find »[drukola/base=cupă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...460 461 462 ...484 >

12,077 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

viața gurii mele. Asta e sarcina bucătarului meu, știi? Băiatul strânse buzele, parcă pentru a înăbuși un răspuns obraznic. Aruncă o privire spre bustul de marmură de lângă tricliniu, ce părea să asiste la discuție. Acela este Nero, spuse Vitellius ridicând cupa. Prietenul meu Nero. Știi cine e sau ești mai ignorant decât porcii pe care îi duceai la păscut când erai copil? — Nero a fost împăratul nostru. A fost ucis anul trecut, în primăvară. Fir-ar să fie... Nu a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
îl sugrum cu mâinile mele. Luă o înghițitură de vin, apoi își clăti gura cu el. Înghiți zgomotos. — Du-l la bucătărie. Din clipa asta muncește pentru mine. Listarius dădu să se îndrepte spre ușă. — Nu-mi mulțumești? Vitellius aruncă cupa spre el. Listarius se feri. Când vei gusta din mâncarea mea, tu ai să-mi mulțumești mie. Punem pariu? — Pariu? Vitellius încremeni. Respira greu, cuprins de mânie, dar și de poftă. Dacă își dădea frâu liber mâniei, băiatul avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-l de-aici, repede, îi porunci printre dinți sclavului. Și spune-le bucătarilor să aibă grijă ca șarpele ăsta să nu-mi otrăvească mâncarea. Dacă ți-aș pune otravă în mâncare, arta mea ar fi mânjită pentru totdeauna - Listarius luă cupa și o așeză la locul ei, în fața lui Vitellius. Și la nimic, dar la nimic nu țin mai mult decât la arta mea. Sunt tânăr, dar am învățat totul de la tatăl meu. — Șterge-o. 5 Încă mai ningea des când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nu l-a pedepsit pe nici unul dintre asasini. — Capito fura așa cum fură toți - paharnicul gustă vinul. Ne-a nenorocit cu birurile lui, pe care le băga în buzunar ca să-și cumpere pământ cine știe unde. Așa fac toți - vărsă vinul într-o cupă decorată cu frunze de viță. N-am văzut niciodată un om atât de avar... Vă aduceți aminte că ne plătea din ce în ce mai puțin? De când a venit Vitellius, lucrurile s-au mai schimbat... deși, după mine, se arată binevoitor ca să atragă armata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
aroganți și indisciplinați; ce se alege de o armată dacă nu se respectă regulile? Disprețuiesc disciplina din vremurile trecute - adăugă cu emfază -, când armata era templul ce păstra valorile vechii Rome - îl pălmui pe tânărul sclav care, întinzându-i o cupă, vărsase câteva picături de vin pe masă. Credeți-mă, Galba e mare și mă bucur că acum e la Roma ca să aducă tuturor pace și prosperitate. A învins aici, în Germania, a învins în Britannia, a învins în Africa și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
scosese dintr-un săculeț legat la brâu și le presărase peste opera lui de artă. 6 — Trebuie să guști imediat - Listarius așeză tava în fața lui Vitellius. Înainte e bine să-ți clăteși gura cu asta, îi spuse, oferindu-i o cupă. Vitellius își scosese tunica de lână și, pe jumătate gol, se întinsese pe tricliniu în încăperea unde focul continua să ardă. Guvernatorul se ridică puțin și adulmecă. Nu-i vin! — E o băutură din mărar - alungă toate gusturile. — Pe Listarius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
spre cer și mulțumind zeilor că-i scoseseră în cale un asemenea bucătar. — Gustă - Vitellius împinse tava spre Valens. E sublim. Își afundă degetele în sos, căutând bucata cea mai mare. Flavius Valens clătină din cap și sorbi vin din cupa pe care o ținea în mână. Își ținea spatele drept și îl fixa pe Listarius cu ochii săi reci, verzui. O privire de șarpe. — Tatăl tău a fost cumva în slujba lui Capito? Nu știu cine-i Capito, se grăbi să răspundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în ceea ce te privește, Galba nu s-a arătat copleșit de recunoștință... Ai vrea să te răzbuni pentru jignirea pe care ți-a adus-o împăratul neluând în seamă credința ta față de el? — Nu e vorba de răzbunare - Valens puse cupa jos cu o strâmbătură. Și nici de credință. E vorba despre bunăstarea Imperiului nostru. — Ai cumva datorii? Știi ce zicea Anacrodius? „Dacă ești înglodat în datorii, declară că vrei să-ți salvezi patria, urcă pe scara puterii și pune mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și-o dorea. Pe măsură ce dorința creștea, îl chinuia neliniștea. I se părea un lucru imposibil, deși își dăduse seama că mulți îl priveau, înainte de idele lui ianuarie, ca pe oponentul și succesorul lui Galba. Se așeză lângă foc, cu o cupă de vin în mână; ridicându-și privirea, îl observă pe bătrânul așezat în fața sa, înfășurat într-o mantie neagră cârpită. Barba neîngrijită aproape că îi ascundea chipul. Ochii lui orbi, albicioși, erau fixați asupra guvernatorului. — Ești aici? întrebă Vitellius surprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
fi omorât? Cine îl va omorî? întrebă nerăbdător Vitellius; apoi se întoarse spre hangiu: Dă-i un picior câinelui ăluia. Dă-l afară. Nu-mi place cum se uită la mine. Parcă-i lup. — Lurr! - hangiul turnă vin într-o cupă, umplând-o până la gură. Lurr, marș afară! Câinele se ridică și se îndreptă spre ușa întredeschisă, dispărând în noapte. — Deci? - Vitellius se întoarse nerăbdător spre Ausper. Galba va fi ucis? Voi ajunge imperator? Eu? — Tu... Tu ai pus să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ieșit în câștig, nu crezi? Vitellius împinse deoparte vasul gol, aruncă niște monede pe masă și plecă șchiopătând. 8 Imediat ce torțele lecticii care-l ducea pe Vitellius înapoi la Pretoriu dispărură, hangiul închise ușa, luă carafa cu vin și două cupe și ieși prin spate. Urcă pe scărița îngustă care ducea sub acoperiș și împinse o ușă. — A plecat. Puse carafa în fața lui Valerius și umplu cupele. Valerius îi dădu una gladiatorului, care era așezat pe o grămadă de paie, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de perete. Flăcăruia unei lămpi atârnate de o bârnă lumina chipurile celor trei bărbați. — Bea, spuse Valerius mângâindu-l pe Lurr, care își pusese botul pe genunchiul lui. Când am auzit glasul ăla... Aș vrea să-l omor. Gladiatorul duse cupa la gură și bău cu înghițituri mari. — Deci l-a cumpărat pe Skorpius. L-am văzut luptând. E o fiară, un monstru. Din fericire, n-a trebuit să-l înfrunt, pentru că am fost secutor. N-aș mai fi acum aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care citea. — Valerius Mucrus ți-a spus că vei deveni legat? — Da. Ești uimit? Nu. Tu te-ai născut să fii legat, și chiar mai mult. Valerius se ridică și turnă vin pentru el și pentru Antonius. Îi întinse acestuia cupa. Uneori mă uimește faptul că se întâmplă exact lucrurile de care cineva se teme cel mai tare. — Nu mi-a fost niciodată teamă că voi deveni legat. — Ție, nu. Dar lui Vitellius îi este. — Lui Vitellius? — Ți-am spus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se confundau, eram învinsul și învingătorul, romanul și quadul. Nu mai exista graniță între mine și dușmanul meu. Eram cuprins de o mare agitație și mă simțeam una cu tot ce mă înconjura. Luă câteva înghițituri de vin și puse cupa jos încet, temându-se parcă să nu se spargă. În cele din urmă, continuă cu glas obosit, mi s-a părut că urc spre suprafață, și în clipa aceea l-am văzut pe prietenul gladiator tăind dintr-o lovitură capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Valerius dând bucuros din coadă și se așeză la picioarele lui. Sunt stele, zise Antonius. Vântul care bate în jurul cortului creează fantasme. Rămâi aici, să nu ieși. În fundul cortului, în penumbră, se zărea micul altar al zeilor Lari. Antonius umplu cupa cu vin și o așează pe altar. Își oferea credința, însă nu le oferi zeilor victoria asupra quazilor. Îi arătă lui Valerius una dintre cele două saltele, iar el se întinse pe cealaltă și adormi imediat. Valerius rămase să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lângă trupul lipsit de viață, ieșit parcă din frasin, se ivi Ausper. Îngrozit, împăratul observă că nimeni nu-și dădea seama de prezența bătrânului mag. Acesta se îndreptă spre Vitellius și se opri foarte aproape de el. Ținea în mână o cupă de lut. Bea, îi porunci, întinzându-i cupa. — Nu - Vitellius se dădu înapoi. N-o să-mi dai vin, așa cum i-ai dat lui Galba. Nu într-o cupă de lut. Pentru el, vinul a fost de rău augur. Legiunile s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
frasin, se ivi Ausper. Îngrozit, împăratul observă că nimeni nu-și dădea seama de prezența bătrânului mag. Acesta se îndreptă spre Vitellius și se opri foarte aproape de el. Ținea în mână o cupă de lut. Bea, îi porunci, întinzându-i cupa. — Nu - Vitellius se dădu înapoi. N-o să-mi dai vin, așa cum i-ai dat lui Galba. Nu într-o cupă de lut. Pentru el, vinul a fost de rău augur. Legiunile s-au răsculat împotriva lui, iar el va cădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
spre Vitellius și se opri foarte aproape de el. Ținea în mână o cupă de lut. Bea, îi porunci, întinzându-i cupa. — Nu - Vitellius se dădu înapoi. N-o să-mi dai vin, așa cum i-ai dat lui Galba. Nu într-o cupă de lut. Pentru el, vinul a fost de rău augur. Legiunile s-au răsculat împotriva lui, iar el va cădea fiindcă îl voi învinge eu. Eu am fost proclamat imperator! Și-apoi, unde-i vasul cu tămâie? Nu mi-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ales preotesele. Faima Velundei era mare, dar mare e și faima medicului. Mulți soldați au fost vindecați de el și îl respectă. Vitellius se ridică. Se aplecă să vomite în vasul pe care i-l întindea sclavul, apoi bău din cupa pe care acesta i-o puse în mână. Își clăti gura, scuipă, apoi se trânti pe tricliniu cu un oftat. Luă un picior de miel și începu să-l ronțăie. Medicul știa cu siguranță că el era ucigașul. Velunda murise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de focuri și de torțe. Se uita doar la ea, fără să-și dea seama că în jurul lui se așezaseră, unul după altul, preoții și războinicii, tineri și bătrâni, înarmați cu toții. Dintr-un vas aflat în mijlocul încăperii își puneau în cupele făcute din coarne de taur o băutură din grâu fermentat. Toți vorbeau cu însuflețire, dar când Julius Civilis îi întinse cupa sa lui Valerius, glasurile se stinseră. — Bea, spuse Julius. — Omorâți-mă - Valerius refuză cupa. Omoară-mă. Acum, pe loc.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
după altul, preoții și războinicii, tineri și bătrâni, înarmați cu toții. Dintr-un vas aflat în mijlocul încăperii își puneau în cupele făcute din coarne de taur o băutură din grâu fermentat. Toți vorbeau cu însuflețire, dar când Julius Civilis îi întinse cupa sa lui Valerius, glasurile se stinseră. — Bea, spuse Julius. — Omorâți-mă - Valerius refuză cupa. Omoară-mă. Acum, pe loc. — La noi nu se obișnuiește ca un bărbat să vrea să moară pentru că femeia pe care o iubește a murit, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în mijlocul încăperii își puneau în cupele făcute din coarne de taur o băutură din grâu fermentat. Toți vorbeau cu însuflețire, dar când Julius Civilis îi întinse cupa sa lui Valerius, glasurile se stinseră. — Bea, spuse Julius. — Omorâți-mă - Valerius refuză cupa. Omoară-mă. Acum, pe loc. — La noi nu se obișnuiește ca un bărbat să vrea să moară pentru că femeia pe care o iubește a murit, zise cel mai bătrân dintre preoți, ridicând mâna. Nu se obișnuiește. Valerius lăsă capul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se obișnuiește. Valerius lăsă capul în jos. Fiindcă nu era batav, nimeni nu râse la vederea lacrimilor care îi brăzdau chipul. După o tăcere îndelungată, se auzi din nou glasul lui Julius: — Femeile plâng. Îl obligă pe Valerius să ia cupa. — Bărbații sunt făcuți nu să plângă, ci să-și aducă aminte. Tu ești bărbat, zise sever, apoi se adresă celorlalți: Cine dintre voi crede că medicul a ucis-o pe Velunda? — Nimeni, răspunse preotul cel bătrân, dar cu toții suntem convinși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
vinovat de cel nevinovat. Preotul cel bătrân încuviință grav. — Tu nici măcar nu știi cum se ține un pumnal. O iubeai pe Velunda... Tu ești un om blând, zise un tânăr războinic, aranjându-și pe umăr haina scurtă din blană. Valerius ținea cupa în mâini, dar nu luă nici o înghițitură. — Omorâți-mă. — Cum să te omorâm? întrebă alt preot, netezindu-și barba. Ne cunoști doar: îi pedepsim doar pe cei pe care îi găsim vinovați. Tu ne ceri să-ți luăm viața pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și soldații lui se țin de tâlhării și măceluri. Au devastat ținuturile helvetilor, care au refuzat să-l recunoască pe Vitellius ca împărat. Au ucis mii de oameni și au vândut multe alte mii ca sclavi. Julius Civilis sorbi din cupa pe care i-o oferise Valerius. — Asta fac cele două armate ale lui Vitellius, adăugă. Amândouă se îndreaptă spre Alpes, una dintr-o parte, una din cealaltă, și vor invada Italia. Eu aștept ordinele legatului Valerius Mucrus și ale lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]