11,729 matches
-
implementarea lor în special în mediile defavorizate, de lipsa capacității administrative și de ritmul greoi în care are loc descentralizarea sistemului de învățământ. De asemenea, domeniile pe care le menționează rapoartele Comisiei din ultimii doi ani ca fiind încă insuficient dezvoltate țin de conținutul învățământului, de calitatea predării și, implicit, de programele de formare și instruire a cadrelor didactice, de nivelul încă sub cel european al ratelor de școlarizare și cuprindere în învățământ (în principal, în cel secundar), precum și de formarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
50% sau 60% din venitul mediu realizat în economiile naționale. Necesitatea de a surmonta problemele apărute ca urmare a decalajelor imense dintre diferitele țări ale lumii sau, așa cum spune Townsend (2002), de a crea o punte între acestea și țările dezvoltate a condus la soluția utilizării a două praguri de sărăcie, ca și la exprimarea performanțelor economice în unități convenționale (USD la PPP). Se folosesc în prezent pragurile de 1, respectiv 2 USD/zi pe persoană ca praguri de sărăcie în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
respectiv 2 USD/zi pe persoană ca praguri de sărăcie în țările sărace, paralel cu 4 USD/zi pe persoană în țările în tranziție, respectiv metode relative sau pragul de 11 USD/zi pentru familia de trei persoane în cele dezvoltate. Cu toate limitele metodologice și dinamica implicate de conceptul de set minimal de nevoi, pragurile de sărăcie au supraviețuit datorită utilității lor politice și administrative (Krueger, 2005). Performanțele economiilor naționale se exprimă în dolari la paritatea puterii de cumpărare, o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
segmentul celor mai săraci dintre locuitorii unei țări este în unele situații sub 1% din totalul veniturilor disponibile, în timp ce la extrema bogată se pot aglomera chiar și peste 40% dintre veniturile/cheltuielile disponibile/realizate la nivel național. În cazul țărilor dezvoltate promotoare ale paradigmei liberale ponderea cheltuielilor realizate de cei mai săraci 10% se situează între 2 și 2,5 procente din total, în timp ce bogații își dispută 25-30 dintre acestea. În cadrul țărilor cu tradiție social-democrată, consumul este egal distribuit: săracii realizează
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
contextul globalizării Intensificarea liberei circulații a persoanelor, produselor, serviciilor și banilor între zone/țări cu poziții diferite pe axa bunăstării este, probabil, în firescul dezvoltării, dar nu înseamnă neapărat aplatizarea inegalităților, prin creșterea nivelului de trai în țările mai puțin dezvoltate. La nivelul unei națiuni importante sunt resursele naturale de care aceasta dispune, dar modul cum este proiectată politica veniturilor populației, nivelul de dezvoltare economică atins, contextul economic și politic național și cel internațional de la un moment dat au un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au înegistrat abia la sfârșitul anilor ’70. Un alt bine cunoscut exemplu este cel a Japoniei, a cărei deschidere spre lume s-a produs aproximativ acum 130 de ani. În teorie, liberalizarea comerțului aduce mai multe beneficii țărilor mai puțin dezvoltate decât liderilor industriali. În practică, s-a dovedit că liberalizarea postbelică a comerțului a fost de fapt, benefică țărilor membre OECD, și nu celor din restul lumii (Williamson, 2002). Este de regulă acceptat că liberalizarea comerțului se face resimțită prin
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mondial sunt considerate performanțele economice scăzute ale politicilor naționale (Mkandawire, 2002). Autori precum Wade (2001) observă că fluxurile financiare din zilele noastre „curg” spre țările bogate, în pofida deschiderii a tot mai multe piețe naționale spre cea internațională. Țările mai puțin dezvoltate intră, de regulă, în competiție pe piața produselor cu prelucrare primară, nestrategice pentru economia mondială, pentru producerea cărora există „avantaje comparative” la nivel național. Stimularea dezvoltării exporturilor unui set de produse pentru care există resurse naționale în țările lumii a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
forței de muncă locale. Odată cu extinderea activității are loc și extinderea ierarhiei puterii și stratificarea socială la nivel global (Townsend, 2002); salariile de la vârf sunt ridicate pe măsura creșterii responsabilităților și pentru a stimula dislocarea personalului în țări mai puțin dezvoltate și/sau cu riscuri sociale ridicate, în timp ce la bază sunt limitate superior, replicând, în bună măsură, nivelul mediu de salarizare al țării-gazdă, excepție făcând segmentul restrâns al personalului de conducere. Pe de altă parte, în situațiile în care avansarea capitalului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociale ridicate, în timp ce la bază sunt limitate superior, replicând, în bună măsură, nivelul mediu de salarizare al țării-gazdă, excepție făcând segmentul restrâns al personalului de conducere. Pe de altă parte, în situațiile în care avansarea capitalului spre țări mai puțin dezvoltate se face prin fuzionări și achiziții nu are neapărat ca efect crearea unor noi capacități productive (Mkandawire, 2002). Aspecte controversate sunt legate și de libera circulație a forței de muncă. În etapa curentă a globalizării accentul nu cade pe liberalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Mkandawire, 2002). Aspecte controversate sunt legate și de libera circulație a forței de muncă. În etapa curentă a globalizării accentul nu cade pe liberalizarea acestui factor, dar este o provocare constantă pentru piețele naționale ale forței de muncă în țările dezvoltate și pentru proiectanții sistemelor de protecție socială. Valuri de migrație a forței de muncă, forțate sau nu, se regăsesc în toate etapele. Mai întotdeauna a fost vorba despre migrația forței de muncă spre zone/țări cu economie locală dinamică și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prin creșterea cererii pe segmentul de muncă slab calificat, ceea ce a permis menținerea unor salarii reduse în partea inferioară a distribuției lor. Și în prezent valurile migratorii sunt create sub presiunea forței de muncă slab calificate din țări mai puțin dezvoltate și/sau în care au loc convulsii sociale (America Latină, țări de la periferia Europei, Africa de Nord și Orientul Mijlociu) către țările din vestul Europei și ale Americii de Nord. La aceasta se adaugă un flux al forței calificate de muncă provenind din țările fost comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acorde atenție nu doar celor afectați de sărăcie severă, ci întregului segment al săracilor relativi, care probabil că nu se vor putea redresa prin propriile forțe în urma trecerii prin perioadele de criză economică. Tentația împrumuturilor la care țările mai puțin dezvoltate puteau avea acces pe calea programelor de Ajustare Structurală (PAS) a impus reducerea subvențiilor pentru alimente și energie, reducerea ocupării și a salariilor în sectorul public, promovarea programelor de suport social bazate pe testarea mijloacelor, descentralizarea și promovarea sectorului privat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care cele mai importante au fost accesul la educație, calificare profesională, asigurări de pensii și sănătate) de obiectivele statului bunăstării și orientarea (tocmai datorită bunăstării dobândite) spre sisteme private de asigurare. Alunecarea spre individualism este un aspect al societăților moderne dezvoltate pus în discuție și de Giddens (2001). Recursul la schemele private de asigurare, ca și retragerea din sfera publică a unui segment de privilegiați exprimă, în accepțiunea lui Lasch, preluată de Giddens, „revolta elitelor”, ca formă de excluziune voluntară a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
medie este de 14% (UNICEF, 2001). În cazul comparațiilor pe baza ponderii angajaților salarizați la nivel minim (național), un indicator mai ușor de reținut datorită definirii mai exacte a punctului de referință, dispar diferențele dintre țările în tranziție și cele dezvoltate. În țări precum SUA, Marea Britanie sau Spania, care au adoptat ca fundament pentru politicile lor de protecție socială filosofii diferite, nivelul acestui indicator este între 1 și 3% din totalul salariaților, comparabil cu cel al Republicii Cehe. De cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vârful ierarhiei privind nivelul minim de salarizare. (tabelul 5). Distribuția principalelor venituri ale românilor În cele ce urmează, să observăm mai în detaliu evoluția distribuției principalelor venituri ale populației din România: salariile - ca principală sursă de venit (inclusiv în țările dezvoltate), menită să asigure individului și familiei sale resursa de bază pentru satisfacerea nevoilor cotidiene - respectiv pensiile - devenite un pilon al bugetelor gospodăriilor datorită certitudinii obținerii lor (în pofida devalorizării în timp) și faptului că segmentul pensionarilor a depășit, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
propriii cetățeni de pericole (reale sau imaginare) asociate migrației. Anii care urmează sunt, pentru România, ani de structurare în câmpul migrației. Caracteristica probabil cea mai importantă a perioadei este ascensiunea migrației pentru muncă în calitate de tip predominant. Destinațiile sunt preponderent țări dezvoltate ale spațiului vest-european (Germania, Austria, Franța, Spania, Italia, Marea Britanie), deși situația economică a României face atractive inclusiv state mai puțin dezvoltate ca Turcia, Grecia, Ungaria, Serbia. Israelul, prin politica activă de atragere a forței de muncă pe care o implementează
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Caracteristica probabil cea mai importantă a perioadei este ascensiunea migrației pentru muncă în calitate de tip predominant. Destinațiile sunt preponderent țări dezvoltate ale spațiului vest-european (Germania, Austria, Franța, Spania, Italia, Marea Britanie), deși situația economică a României face atractive inclusiv state mai puțin dezvoltate ca Turcia, Grecia, Ungaria, Serbia. Israelul, prin politica activă de atragere a forței de muncă pe care o implementează la începutul anilor ’90, intră în ansamblul destinațiilor căutate de români. Marea majoritate a deplasărilor sunt însă bazate pe specularea breșelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mii de români. Ca și în cazul migrației etnice, importanța sa este astăzi mai degrabă legată de consecințele asupra structurării sistemului migrației în România, multe dintre plecările inițiale pentru comerț reprezentând doar prima etapă într-un traseu migratoriu către statele dezvoltate ale Vestului european (Diminescu, 2003). Controlul strict al ieșirilor din țară în perioada anterioară anului 1989 este foarte probabil să fi blocat/întârzâiat multe dintre deplasările definitive bazate pe oportunități individuale. Este posibil ca migrația pentru întregirea familiei să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
după 1989. Este o migrație legală, care vizează indivizii implicați în niveluri superioare de educație și se bazează deopotrivă pe stimulente ale țării de origine și ale țării de destinație. Destinațiile sunt diverse, dar se concentrează aproape exclusiv spre statele dezvoltate ale Europei sau Americii de Nord. Tipuri de migrație - tipuri de efecte Efecte asupra pieței forței de muncă Migrația internațională este, înainte de toate, o „dispariție”, temporară sau definitivă, dintr-un spațiu de referință (în cazul de față, România). Dacă ne raportăm la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Alături de migrația pentru studii, acest tip de deplasări delimitează migrația de tip brain drain. „Migrația creierelor” este mai degrabă o migrație difuză, cu un număr mare de destinații, bazată pe necesitățile crescute și capacitatea de a atrage specialiști a economiilor dezvoltate. Resursele individuale (capitalul uman) ale migranților joacă un rol fundamental, iar indivizii beneficiază de regulă, de sprijin în inserția lor în societatea de primire. Din punctul de vedere al țărilor de origine, plecările de acest tip sunt, fără discuție, o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
s-a atras atenția asupra persistenței unei încrederi ridicate în eficacitatea „mâinii invizibile” a pieței și a unei înțelegeri limitate referitoare la legătura necesară dintre politica publică și dezvoltare. O economie de piață eficientă necesită și un sector public bine dezvoltat, întărirea valorilor echității și coeziunii sociale și necesitatea implicării „mâinii vizibile” a statului și a partenerilor săi (UNRISD, 2000). „Agenda Lisabona”, promovată în cadrul Uniunii Europene, poate fi considerată ca o strategie de dezvoltare socială prin obiectivul global propus: să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dimensiunea ei economică, inițial au fost elaborați indicatori economici care să dea seamă de nivelul atins (venitul național ca modalitate de a măsura bunăstarea, rata de creștere a PIB). În scurt timp, a devenit însă limpede că pentru majoritatea țărilor dezvoltate creșterea economică nu a diminuat sărăcia și celelalte probleme sociale. Legătura dintre venit și bunăstarea individuală s-a făcut prin raportarea PIB la populație (PIB pe cap de locuitor). Indicatorul nu oferea însă nici o informație despre distribuția venitului. Pentru nuanțarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
precum falimentul personal, ajutorul social, violența conjugală, crizele personale, sarcina la adolescență. Este de remarcat că acești indecși nu conțin decât rareori măsuri economice, iar acest lucru nu este străin de faptul că sunt elaborați aproape numai de comunități bine dezvoltate din punct de vedere economic. Cel mai adesea, ei trădează influența puternică a agențiilor locale confruntate cu cazurile sociale. După cum remarcă și Greenwood ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite ExcludeAuth="1"><Author>Greenwood</Author><Year>2004</Year><RecNum>39</RecNum><record
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1994). El cuprinde, în forma actuală, 45 de indicatori grupați în zece domenii: educație, sănătate, statusul femeii, efortul de apărare, economie, demografie, geografie, haos politic, diversitate culturală și efort social, agregați pe o scară de la 0 la 100. Cele mai dezvoltate, după această clasificare, sunt regiunile Australiei și Noii Zeelande (cu 84 de puncte), Europei (82 de puncte) și Americii de Nord (79 de puncte). România, cu 77 de puncte, ocupă locurile 27-28 din 36 de țări, la egalitate cu Letonia ADDIN EN
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru care imperativul ceasului în care s'a elaborat, a cerut o redactare în pripă. De aceea, această legislație este incompletă, lipsită de preocupări juridice, cu unele lacune și în totalitatea ei lipsită de un sistem juridic. Deși atât de dezvoltată, nu a precizat încă un statut personal al evreilor. De asemenea, nu a lichidat sau precizat situația lor politică. Astfel: a. Se face distincțiune juridică politică între români de sânge și cetățeni români, fără a se arăta criteriul după care
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]