12,214 matches
-
1492, tradiția plierii hârtiei a supraviețuit. În timpul Inchiziției, spaniolii au realizat mai mult decât forme geometrice din hârtie, ei punând bazele unei arte numite papiroflexia, artă populară în Spania și Argentina chiar și în zilele noastre. De exemplu, poetul și filosoful Miguel de Unamuno (1864-1936) a creat modele din hârtie originale, incluzând o gorilă, un ceainic și un vultur. În anul 1902, el a scris un eseu comic intitulat “Amor y pedagogia” (“Iubire și pedagogie”) care includea și o prezentare a
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
Structurarea simbolică se află la rădăcina oricărei gândiri, iar această teorie este susținută de numeroasele preocupări și studii ale lingviștilor, filosofilor, antropologilor, etnologilor, istoricilor religiilor. Henri Bergson suțtine acel continuum al conștiinței concretizat prin imaginea - amintire; gândirea nu are alt conținut decât orânduirea imaginilor; Carl Gustav Jung spunea că orice gândire se sprijină pe imagini generale, arhetipurile, “scheme sau potențialități funcționale
Arhetipalitatea imaginilor () [Corola-website/Science/302904_a_304233]
-
pe G. W. F. Hegel, pe Goethe, pe Nietzsche (numind astfel trei dintre cei mai creativi scriitori germani) dar și pe alții ca predecesori sau surse de influență intelectuală. Autorul își justifică puternica tendință antiraționalistă prin referire la acești trei filosofi. Deși teza centrală a lui Spengler diferă radical de teza lui Hegel (care concepea istoria universală ca o evoluție rațională și graduală a spiritului) asemănarea dintre cei doi scriitori rezidă în tendința de a realiza analogii între stadiile din evoluția
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
a influențat, printre alții, pe Georg Henrik von Wright, în lucrările cu caracter social. Spengler a avut o influență semnificativă asupra lui Francis Parker Yockey, care a scris cartea "Imperium", influențat de "Declinul Occidentului". Yockey l-a numit pe Spengler “filosoful secolului XX”.
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
științei, și un epistemolog. a absolvit cursurile Universității Harvard unde a studiat fizica. A fost profesor de istoria științei la Universitatea Berkeley din California, Universitatea Princeton și la Institutul Tehnologic al (statului) Massachusetts (MIT). Este unul dintre cei mai influenți filosofi ai științei, cartea sa, „Structura revoluțiilor științifice” ("The Structure of Scientific Revolutions"), apărută în 1962, devenind un studiu de referință asupra evoluției științei. "Teoria" lui Kuhn, bazată pe observațiile și cercetările acestuia pe când era încă student la fizică, a bulversat
Thomas Kuhn () [Corola-website/Science/299470_a_300799]
-
P. Dacă P > D, există o stare de raritate negativă, abundența. Pentru majoritatea oamenilor dorințele exced posesiunile și acest lucru poate fi un stimul pentru succesul material. Pentru alți oameni, dorința de posesiune poate conduce la conflicte, crime și război. Filosoful iluminist David Hume, a scris că „"toate conflictele pornesc de la raritate"“. Bunurile și serviciile sunt rare din cauza disponibilității limitate a resurselor (a factorilor de producție) și a posibilităților limitate ale tehnologiei și a priceperilor manageriale. Acestea determină locația barierei posibilităților
Raritate (economie) () [Corola-website/Science/299450_a_300779]
-
(n. 30 martie 1135, Córdoba - d. 13 decembrie 1204, Fustat, azi Cairo) a fost un filosof, medic și teolog evreu din Evul Mediu, născut în Spania (Andaluzia) și stabilit în Egipt. El este cunoscut și sub numele ebraic de Rabbi Moshe ben Maimon (sau acronimul: RaMBaM), iar în limba arabă ca Abu Imran Musa ibn 'Ubayd
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
principiile aristotelice trecute prin filosofia arabă, în care sunt incluse elemente neoplatoniciene. Această carte, care cuprinde concepții asupra naturii lui Dumnezeu și asupra creației lumii, asupra liberului arbitru și a legăturii strânse între bine și rău, a influențat și pe filosofii creștini ca Toma de Aquino și Albertus Magnus și, într-o oarecare măsură, gândirea lui Spinoza. În secolul al XVIII-lea, filosoful Moise Mendelssohn a prelucrat opera lui Maimonide, în încercarea de a armoniza iudaismul cu ideile iluminismului. Moise Maimonide
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
asupra creației lumii, asupra liberului arbitru și a legăturii strânse între bine și rău, a influențat și pe filosofii creștini ca Toma de Aquino și Albertus Magnus și, într-o oarecare măsură, gândirea lui Spinoza. În secolul al XVIII-lea, filosoful Moise Mendelssohn a prelucrat opera lui Maimonide, în încercarea de a armoniza iudaismul cu ideile iluminismului. Moise Maimonide a mai publicat lucrări în domeniul astronomiei, logicii, matematicii și 10 dizertații de medicină. Maimonide a murit la 13 decembrie 1204 la
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
posibilă (nu oricui, fiind de fapt un dar divin) atunci când la baza acesteia se află un summum de informații. Filosofia este una dintre artele pe care Maimonide le consideră căi spre profeție. Chiar dacă el este de părere că nu toți filosofii trebuie să fie în mod necesar profeți, Maimonide consideră însă că profeții sunt în mod absolut filosofi. Astfel nu poate exista un decalaj între adevărul derivat din filosofie și cel derivat din Tora. Cu toate acestea, sarcina sa s-a
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
de informații. Filosofia este una dintre artele pe care Maimonide le consideră căi spre profeție. Chiar dacă el este de părere că nu toți filosofii trebuie să fie în mod necesar profeți, Maimonide consideră însă că profeții sunt în mod absolut filosofi. Astfel nu poate exista un decalaj între adevărul derivat din filosofie și cel derivat din Tora. Cu toate acestea, sarcina sa s-a îngreunat vizibil atunci când a trebuit să explice de ce uneori Tora și filosofia nu se armonizezează. Aici Maimonide
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
adversarul din punct de vedere economic și militar. El consideră că prăbușirea Atenei este cauzată din interior, de slăbiciunile oamenilor săi (a caracterizat, cu măiestrie, personalități ateniene precum Pericle - "conducătorul ideal", sau "demagogul" Alcibiade. Xenofon (430-355 î. Hr.) om politic, istoric, filosof și general, este autorul primei ilustrări a genului memorialistic, fiind unul din cei 10.000 de mercenari greci ce au făcut parte din armata lui Cyrus cel Tânăr, menționând aventura sa în lucrarea "Anabasis". A continuat opera lui Tucidide în
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
punctul culminant fiind bătălia de la Matineea (362 î.e.n.), unde Cyrus cel Tânăr, satrapul Asiei Mici, s-a răsculat, în 401, împotriva fratelui său, Artaxerses al-II-lea, pe care l-a învins lângă Babilon, dar a murit în luptă. Aristotel (384-322 î. e.n.) - filosof cu operă vastă, din domenii variate (filosofie, politică, retorică etc.), învățător al lui Alexandru cel Mare - a scris "Politica" și "Statul atenian", îndreptând istoria către cercetarea comparată a instituțiilor. Statul, anterior familiei și individului, este un organism natural; ideal este
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fost consul și cenzor în Roma.A organizat un program politic împotriva luxului și a fost autorul primei opere scrise în limba latină - "Originis" (170 î.e.n.). Din opera sa s-au păstrat 100 pagini de fragmente. Cicero, cunoscutul retor și filosof roman, a scris lucrări cu caracter filosofic ca: "De republica" (Despre stat) - dialog politic pe tema celei mai bune forme de guvernare și a calităților conducătorului ideal; "De legibus" (Despre legi) - tot un dialog politic pe tema legislației și a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Georgios Akropolites(n. 1217 sau 1220 - 1282 ), un cronicar și om de stat bizantin, a scris "Istoria" cuprinzând perioada 1204-1261. George Pachymeres (1242-1310) este cel mai mare învățat bizantin din a doua parte a secolului al XIII-lea. Istoric, jurist, filosof, poet, născut la Niceea, a scris "Istorii Complete" (13 cărți care cuprind perioada 1261-1308). Nikefor Gregoras a scris "Istoria Romană", precum și "Istoria Disputei cu Palamas". Ioan al VI-lea Cantacuzino (cca. 1292 - 1383), ca împărat bizantin, a scris "Istoria" (cuprinzând
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
meu suprem"," scria el, în 1739, ""nu este o istoria politică sau militară, aceasta este istoria artelor, comerțului, civilizației - într-un cuvânt, - a minții umane."" Nicolas de Condorcet, marchiz de Condorcet, (n. 17 septembrie 1743 - d. 29 martie 1794 ), un filosof, pedagog, matematician, politolog, economist și om politic francez, a scris "Schița asupra tabloului istoric al progresului spiritului uman". David Hume (n. 26 aprilie 1711 - d. 25 august 1776), un filozof, istoric și economist scoțian, un adept al empirismului, unul dintre
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și-a făcut apariția în Germania, în contextul războaielor napoleoniene, care au urmat revoluției franceze. Franța a descoperit conceptul de stat național, identitatea germană fiind creată în lupta anti-napoleoniană. Apare cuvântul "Volkstum"-naționalitate. Johann Gottlieb Fichte s-a remarcat ca filosof german ce a redactat, in Berlinul ocupat de francezi, "Adresele către națiunea germană", în care îndeamnă la luptă pentru eliberarea și sustinerea superiorității poporului german asupra celorlalte. La francezi apare ideea caracterului excepțional al propriei națiuni, ideea misiunii istorice. Jules
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
științifică, iar aceasta nu poate veni decât de la afirmarea pozitivă a teoriilor prin aplicarea strictă a metodei științifice. Conceptul a fost introdus de Auguste Comte. În cadrul acestui curent, se afirmă Claude Henri de Rouvroy, conte de Saint-Simon (1760-1825), economist și filosof francez. În 1803, acesta a publicat "Scrisoarea unui locuitor al Genevei către contemporanii săi." A considerat că știința este noua religie, progresul omenirii prin industrie și, de aceea, a susținut zeificarea științei, mesianismul social și politic (conceptul de "Omul Nou
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
industriașilor" sau "Noul Creștinism" preconizau un comunism utopic tehnocratic și industrial. În "Noul Creștinism", guvernat de știință, raționalismul și scientismul vor fi moștenite de pozitivism și marxism. A explicat lumea alternativ, destinul omului alternativ, codul etic. Auguste Comte (1798-1857), matematician, filosof, secretarul lui Sait-Simon, a scris lucrări precum: "Cursul de filosofie pozitivă, Sistem de politică pozitivă sau tratat de sociologie instituind religia umanității" sau "Catehismul pozitivist". Cursul de filosofie pozitivistă emite legea fundamentală care cuprinde etapele istoriei umanității: 1. Starea teologică
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
sociologia reprezintă baza tuturor științelor, nu s-a bucurat de efectul scontat. Totuși, accentul acordat componentei cantitative, matematice, în luarea deciziilor este și astăzi acceptat, reprezentând fundamentul noțiunii moderne de pozitivism. Karl Marx (1818-1883) s-a remarcat ca sociolog, economist, filosof, politic german. În 1842 a activat la Gazeta Renaniei, a scris "Analele Franco-germane" și "Sfânta Familie". În 1845 pleacă la Bruxelles și activează, doi ani mai târziu, în Liga Comuniștilor. În 1848 a scris Manifestul comunist în care sunt descrise
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fiind interesat de idei, emoții, imagini, sentimente. Descrie evul mediu târziu ca pe o perioadă decadentă și pesimistă. S-a ocupat de ideea de cavalerism, imaginea vieții și morții, stilizarea dragostei, emoția religioasă, imaginația, noțiunile sacre etc.. Henri Berr (1863-1954), filosof și istoric francez, a fost fondator al "Revistei de Sinteză istorică", în 1890, și a condus colecția de lucrări istorice "Evoluția Umanității", unde Lucien Febvre și Marc Bloch și-au publicat operele. În 1929, apare revista "Annales d'histoire economique
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
(Greacă: Πλωτίνος, n. cca. 205 - d. 270) a fost filosof grec, considerat părintele curentului filosofic cunoscut drept neoplatonism. Născut în Egipt, la Lykopolis, studiază filosofia la Alexandria, avându-l drept maestru pe Ammonios Saccas, un filosof platonician care nu a scris nimic, întocmai ca și Socrate. După ce a asistat la
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
(Greacă: Πλωτίνος, n. cca. 205 - d. 270) a fost filosof grec, considerat părintele curentului filosofic cunoscut drept neoplatonism. Născut în Egipt, la Lykopolis, studiază filosofia la Alexandria, avându-l drept maestru pe Ammonios Saccas, un filosof platonician care nu a scris nimic, întocmai ca și Socrate. După ce a asistat la o prelegere a lui Ammonios, puternic impresionat, Plotin i-ar fi spus prietenului care îl adusese acolo: "pe acest om l-am căutat!". Plotin a rămas
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
care își va dobândi în scurt timp un renume deosebit în cercurile senatoriale. Plotin a beneficiat de protecția și prietenia împăratului Gallienus, care pare să fi susținut la un moment dat "proiectul Platonopolis". - reconstrucția unui oraș ruinat ca "cetate a filosofilor" - care ar fi trebuit guvernată după princiipile din "Republica" lui Platon. Dar, se pare că din cauza unor intrigi de la curte, proiectul a eșuat. Moare în Campania, la Minturnae, după o boală grea. Înainte de a-și fi dat sufletul, în 270
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
[] (n. ca Jackie Derrida 15 iulie 1930, El Biar, Algeria - d. 8 octombrie 2004, Paris) a fost un filosof francez, fiind considerat părintele deconstrucției. S-a născut în 1930 la El-Biar, în Algeria, într-o familie de evrei. Acolo face școala primară și liceul. Într-o Algerie care depindea de regimul pro-nazist de la Vichy, și în care începând din
Jacques Derrida () [Corola-website/Science/298976_a_300305]