11,638 matches
-
aceste mecanisme cognitive sunt dereglate, pentru motive ce pot fi foarte diverse, comportamentul este perturbat datorită acestor distorsiuni cognitive. Autoevaluare și autoreglare Pentru Bandura, motivația activează și menține comportamentul. Dacă este ușor să reperăm noțiunea de motivație atunci când ne este foame, sete, sau avem o suferință, trebuie să constatăm că foarte multe dintre comportamentele noastre se derulează în circumstanțe în care nici o stimulare nu este evidentă. Bandura insistă, în legătură cu acest subiect, asupra faptului că noi suntem capabili să ne reprezentăm întăriri
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în ceea ce o privește. La vârta de 18 ani, Gwen lua o masă ușoară la prânz și una normală împreună cu familia seara, pe care „n-o păstra”. In timpul zilei, bea apă gazoasă „light” și fuma pentru a-și înșela foamea. Ea cântărea atunci 55 kg la o înălțime de 1,76 m. Aceasta este perioada în care sora sa Estelle a plecat în Statele Unite și când au apărut primele crize de bulimie. Gwen a suferit o depresie, dar a ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
voluntare (bulimie cu vomismente). Bulimiile apar în timpul săptămânii, la începutul serii, la întoarcerea de la cursuri sau după cină. In timpul week-end-ului, acestea se manifestă după-amiaza, după masa de prânz. Gwen își provoacă vomă după mese normale. Pentru a-și înșela foamea și a rămâne în viață, ea fumează în fiecare zi aproximativ zece țigări și bea doi litri de apă gazoasă fără zahăr. Ea sare sistematic peste micul dejun și nu ia nici o gustare. In ultimul timp, Gwen își administrează cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unii factori de risc recurenți cum ar fi acela de a se afla singură acasă după cursuri, sau seara în camera ei și, într-o manieră mai generală, izolarea sa socială favorabilă crizelor de melancolie și ruminărilor mentale; senzațiile de foame, de oboseală și de nervozitate; administrarea de alcool; alimentele dulci de care se privează în mod normal; disputele dintre părinții săi în timpul mesei pentru ca Gwen să mănânce împreună cu ei; observarea albumului cu fotografii de familie (fotografii ale bunicului decedat și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
deci un "coping emoțional" care își propun să se detașeze de o conștiință de sine negativă. Ele sunt utilizate pentru a reduce stările emoționale negative, cognițiile negative (griji, ruminații mentale, idei alimentare obsedante...) cât și senzațiile negative (tensiune interioară, nervozitate, foame...). Fairburn, 1997 și 2003. Fairburn și Brownell, 2002. Treasure și al., 2003. Thompson, 2004. Celelalte terapii citate fac obiectul studiilor de validare. Fairburn și Wilson, 1993; Fairburn, 1997. Ea se desfășoară pe parcursul a opt ședințe. 30 până la 45% cazuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
icter, telangiectazii ale pomeților, buze și limbă carminate - poziția antalgică caracteristică în criza de ulcer - flexia ventrală cu apăsarea mâinii pe abdomen sau poziția ghemuită tulburări ale apetitului: inapetența (lipsa sau diminuarea apetitului în afecțiuni hepatice cronice, neoplazii), anorexia (absența foamei sau apetitului) care poate fi selectivă (tipică este anorexia pentru carne în cancerul gastric), progresivă (neoplasme digestive), falsă (limitarea aportului de alimente pentru a evita declanșarea durerii, diareei etc), hiperorexia (creșterea apetitului în parazitoze intestinale, ulcer duodenal) Durerea abdominală este
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
este localizat cel mai frecvent pe peretele anterior al bulbului duodenal. Ulcerele multiple poartă numele de "kissing ulcer". Tablou clinic Simptomul dominant este durerea cu caractere bine definite: - descriere subiectivă: profundă, intensă, vie sau senzație de arsură, "roadere" sau de foame (în UD)localizare: epigastrică fără iradiere în ulcerul necomplicat - condiții de ameliorare/dispariție: ingestia de alimente, antiacide - condiții de apariție: alimente condimentate, bogate în fibre, băuturi carbogazoase, alcoolice, supe de carne, alimente cu temperaturi extreme - particularitățile durerii:ritmicitate (mica periodicitate
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
glicemia crește peste 180 mg% (pragul de eliminare în urină), adică în diabetul zaharat dezechilibrat. Poate fi prezentă în afecțiuni tubulo-interstițiale în absența hiperglicemiei. - corpii cetonici (cetonuria): prezenți în diabetul zaharat complicat cu cetoacidoză, după post prelungit sever (cetoza de foame) sau consum excesiv de alcool fără alimentație în paralel (cetoza alcoolică). - pigmenții biliari: reprezentați de urobilinogen (prezent în cantitate mică în urina normală), bilirubina și biliverdina (absente în mod normal). Urobilinogenul crește în icterele hemolitice, hepatite acute, scade/absent în icterul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de mai multe ori pe noapte pentru a urina (diureza osmotică, glucoza fiind o moleculă osmotic activă atrage apa), urmat de polidispie - sete intensă, bea mai des și mai multe lichide decât de obicei (secundar deshidratării) și polifagie (așa numita „foame celulară”). Scăderea în greutate (în ciuda polifagiei) este considerat un simptom al diabetului zaharat numai după excluderea altor posibile cauze de scădere ponderală (endocrinopatii, boli consumptive, neoplazii etc). Descoperirea unei valori patologice, fără sau cu simptomatologie redusă, trebuie să fie confirmată
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
tardive (Tabelul 18). Trebuie subliniat faptul că nu există un paralelism sistematic între simptome și nivelul de glicemie, ceea ce face diagnosticul mai dificil atunci când nu există posibilitatea rapidă de dozare a glicemiei. Periferice, adrenergice Centrale, neuroglicopenice - tremurături - palpitații - anxietate transpirații - foame - parestezii - dificultăți de gândire - oboseală/somnolență - slăbiciune senzație de căldură - dificultăți de vorbireincoordonare - tulburări de comportament alterarea stării de conștiență (obnubilare, comă) Hipoglicemiile ușoare și medii, chiar dacă sunt spectaculoase, în condițiile tratamentului corect efectuat nu se însoțesc de consecințe vitale
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
același volum, dietele bogate în fibre vegetale sunt mai reduse caloric decât cele sărace în fibre alimentare - alimentele consumate într-o zi să fie repartizate în 5-6 mese, 3 mese principale și 2-3 gustări, acest lucru permițând reducerea senzației de foame, creșterea consumul energetic necesar digestiei și absorbției. Trebuie menționat faptul că dietele publicate de obicei în mass media, ce promit efecte rapide și pe termen scurt, sunt diete dezechilibrate caloric, deficitare din punct de vedere nutrițional, obligând la aporturi energetice
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
patru ani, parcând mașina în diferite locuri, mutându-se de pe o stradă pe alta în apropierea benzinăriilor (unde avea toaletă și duș). În acest timp a fost angajat pentru scurte perioade, uneori nici măcar nu a fost plătit, a suferit de foame și de singurătate. Primul care l-a ajutat a fost un tânăr spaniol care îi mai dădea să mănânce apoi l-a recomandat unei comunități religioase care „l-a înfiat”, dându-i haine, o pătură, mâncare, iar în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
decât în treacăt greutățile prin care a trecut și cât de mult a muncit până să ajungă la recunoașterea internațională: „Eram bolnav, ajunsesem ca la cei 1,80 metri ai mei să am doar 52 de kilograme. De spaimă, de foame, de durerea despărțirii de țară” (p. 72). Modest, recunoaște că a avut șansa de a întâlni oameni deosebiți: „Am avut norocul acesta, să fiu aproape de Iorga, de Gusti, de I.D. Ștefănescu. Ajungând în Franța, iar am ajuns în apropierea celor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care nici un țăran treaz n-ar pune gura. Și nu numai țăranii manifestau această repulsie; în volumul său de amintiri (Pirin-Planina) din Primul Război Mondial și din perioada de prizonierat în Bulgaria, unde toți românii captivi au suferit cumplit de foame, George Topârceanu scrie: „Altul, în locul meu, s ar fi spurcat de la început, măcar la broască; dar eu pot să jur că n-am pus broască-n gura mea - până târziu, în ziua de Sfântul Dumitru, când am gustat și eu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
prezentată de bătrânel pe o tablă enormă. [...] De la brânzeturi de paisprezece feluri până la icre negre și sardele, de la ficat de gâscă și mușchișor de porc până la nisetru marinat, ținând socoteală și de ridichile de lună și tomatele trufanda, precum și de foamea noastră, toate bunătățile lumii erau de față.“ Cuvântul vine din rusă, limbă în care termenul zakuska (cu același sens de antreuri servite înaintea mesei propriu-zise) derivă din verbul zakusit, a lua o înghițitură mică. La ruși, pluralul cuvântului, zakuski, este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Barbarii care au distrus Imperiul Roman de Apus nu erau în nici un caz gurmanzi; Cornelius Tacit descrie, în Despre originea și țara germanilor, obiceiurile lor alimentare: „Mâncările lor nu-s de multe feluri: poame pădurețe, vânat proaspăt sau lapte acru; foamea și-o astâmpără fără multă gătire și fără dresuri.“ Fastul și rafinamentul meselor romane fusese uitat în Occident (tot bizantinii vor readuce în Italia tradiția culinară antică, creând astfel premisele Renașterii gastronomice italiene, aflate și la originea bucătăriei franceze clasice
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mirare că, în anul 1989, prin București circulau zvonuri privind desființarea iminentă a alimentarelor (restaurantul devenise deja cuvânt tabu) și obligarea cetățenilor să ia toate mesele la cantinele de inspirație nord-coreeană ce urmau a fi deschise în celebrele „circuri ale foamei“. Iată cum, de-a lungul secolelor, am disprețuit, batjocorit și, până la urmă, distrus breasla bucătarilor. Aceștia erau singurii care ar fi putut revitaliza bucătăria românească, deoarece nici o tradiție culinară nu supraviețuiește fără inventivitatea maeștrilor acestei arte. Reapariția, după 1990, a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
campanie militară împotriva puternicului regat învecinat Kaliṅga (Orissa de astăzi). Aceasta s-a dovedit a fi foarte sângeroasă, în timpul ei fiind uciși 120 000 de oameni din rândurile dușmanului, 50 000 duși în captivitate și un mare număr pierind de foame și boli. În al noulea an de domnie, regele Aśoka s-a convertit la buddhism și a avut un rol determinant în expansiunea acestei religii. Buddhismul a devenit religie de Stat. Convertirea lui Aśoka la credința buddhistă echivalează ca însemnătate
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
se plimbe prin junglă. Acolo a întâlnit o tigroaică istovită, care fătase cu câteva zile în urmă șapte pui. Întrucât nu a putut găsi nici carne, nici sânge cald cu care să-i hrănească, puii erau pe cale să moară de foame. Mahăsattva s-a gândit atunci: „A venit clipa să mă sacrific! De prea mult timp mi-am slujit trupul putred și i-am dat un pat moale și haine, i-am dat să mănânce și să bea, i-am dat
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperării”... Alții, și am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de Îndată sosiți În Occidentul liber și prosper, s-au repezit la bunătăți și „am mîncat ca sparții”. Adio, spectrul foamei, adio, cozile la pîine, adio, dosarul de cadre. Doar după aceea a survenit confruntarea cu realitățile Occidentului, cu obligația de a se conforma cu civismul Occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decît dacă muncești, cu ideea că În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În echipă și rezultatele erau măsurate ca atare. Cu toate acestea, deportații nu erau Întotdeauna astfel. Deși mulți bărbați Își exprimau uimirea la aflarea veștii că femeile erau nevoite să muncească În mine sau În construcții, unii bărbați, poate din cauza foamei sau preocupați fiind de propria lor supraviețuire, nu Își ofereau ajutorul femeilor atunci cînd acestea aveau nevoie. Frau W. povestește: CÎnd una dintre noi i-a implorat pe bărbați, „ajutați-ne”, aceștia ne-au refuzat, răspunzînd: „primim aceeași mîncare pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
aveau nevoie. Frau W. povestește: CÎnd una dintre noi i-a implorat pe bărbați, „ajutați-ne”, aceștia ne-au refuzat, răspunzînd: „primim aceeași mîncare pe care o primiți și voi”... ceea ce pentru mine a fost foarte șocant. 7. „Cinci ani foame”. MÎncarea la Donbas În lucrarea sa despre Donbas, Radosav afirmă că „foamea și disperarea erau atît de puternic trăite de deportați, Încît ele sînt reflexiv aduse În memorie”. El susține mai departe că relația deportaților cu hrana se manifesta pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pe bărbați, „ajutați-ne”, aceștia ne-au refuzat, răspunzînd: „primim aceeași mîncare pe care o primiți și voi”... ceea ce pentru mine a fost foarte șocant. 7. „Cinci ani foame”. MÎncarea la Donbas În lucrarea sa despre Donbas, Radosav afirmă că „foamea și disperarea erau atît de puternic trăite de deportați, Încît ele sînt reflexiv aduse În memorie”. El susține mai departe că relația deportaților cu hrana se manifesta pe două niveluri, primul fiind „obsesia de a trăi cu foamea”, iar al
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
afirmă că „foamea și disperarea erau atît de puternic trăite de deportați, Încît ele sînt reflexiv aduse În memorie”. El susține mai departe că relația deportaților cu hrana se manifesta pe două niveluri, primul fiind „obsesia de a trăi cu foamea”, iar al doilea obsesia privind „procurarea hranei”. Pentru unii, prima experiență a Înfometării a Început devreme, o dată cu călătoria lor spre est, dat fiind faptul că nu Își aduseseră mîncare sau, dacă au avut-o, le-a fost confiscată, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
schelete, Înțelegi? Piele și os. Fiindcă seara, cînd ne dădea pîinea aia, 200 de grame, stăteam pe priciu’ ăla și spuneam „te mănînc, nu te mănînc, te mănînc, nu te mănînc”. Dacă puneam numa’ o fermitură În gură, Înghițeam de foame ce-mi era, ați Înțeles? Și ziua cealaltă lucram iară fără pîine, și sigur că n-a fost plăcut. Cantitatea de mîncare primită depindea nu doar de locul unde deportații munceau, ci și de cît de bine munceau, așa cum povestește
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]