12,849 matches
-
pe atunci tovarășul Cameniță încă mai era Cameniță cel vechi, voise să profite de ultimele raze ale soarelui frumuseții sale și își luase lumea în cap, se încurcase cu unul mai tânăr și fugise de acasă...). A adormit când se lumina de ziuă, iar somnul său agitat a durat numai câteva zeci de minute. Când s-a trezit, a obținut răspunsul mult căutat, cum să se lepede de vechea sa persoană, atât de oripilantă pentru el însuși, acum. A obținut acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mare este să lupte împotriva răului absolut pe care și el îl întrupase. Așa se cuvenea să-i mulțumească el Celui de Sus fiindcă se îndurase de el și îl salvase, îi smulsese trupul păcătos din ghearele bolii mortale, îi luminase apoi mintea și inima, care zăcuseră atâta amar de timp în întunericul de nepătruns. Tovarășul Cameniță credea sincer că și-a aflat menirea, lupta cu sistemul monstruos, și, dacă mai avea zile, de aceea se bucura că le mai are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cum cele două ape se contopesc mugind ca un miliard de tauri furioși, cum se reped spre așezarea numită Serenite, cum o înghit, pur și simplu o înghit ca și cum niciodată n-ar fi existat pe fața pământului. *** Când s-a luminat de ziuă, nimic nu mai rămăsese din oraș, nimic nu scăpase de prăpăd. Doar o întindere nemăsurată de apă indiferentă, fără memorie. Apoi, s-a zărit în depărtare ceva ca o licărire, un punct care a prins să crească. Curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
plângea șoptit, nici putere în glas nu mai avea. Ofer între timp măicuței darurile, precum și cei 200.000 de lei, pe care i-am schimbat la vamă în lei moldovenești, ca să poată fi folosiți. Ea îmi spune că nu-i lumină și că foarte rar prinde postul de radio Chișinău. îi spun că sunt 82 de ani de când Sfatul Țării de la Chișinău a luat hotărârea unirii cu țaramamă, România: „știu, știu, știu, știu, răspunde măicuța, dar unde-i hotărârea, până la urmă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
o femeie la aproape 80 de ani! Cară cu spatele niște crengi, că nu are cu ce face focul, să aibă cu ce-și face o supă...Ei, când era curent electric măcar mai auzeam ceva la radio!” „Nu-i lumină deloc?” „Nu-i, nu-i.” „De când?” „De ieri, de la ploaia asta. Dar și așa o aprind ei o oră și zece nu.” „Literatura și Arta” o citiți noaptea?” „O citesc, of, Doamne! cu lumânarea. D-apoi ce am să fac
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Petrache și Natalia Ilașcu: „Iubiți ascultători, nu insist, însă vă rog și vă propun frumos, fiți atenți în fiecare sâmbătă la orele 21, ascultați programul „Focul din Vatră”, care este pentru românii de pretutindeni. Dumneavoastră o să aveți ocazia să vă luminați mintea și să vă înbogățiți conștiințele dvst. cu multe lucruri Sfinte pe care până acuma nu le-ați știut. Momente istorice ale neamului nostru, a bisericii noastre. Rămân întotdeauna al dumneavoastră neputincios, păcătos, preotul Vasile Petrache... La rugămintea mai multor
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Cum ajung, primesc vestea că măicuța se află în comă de câteva zile. Părea că doarme, și sărutându-i mâna, rostesc cu glas șoptit: „Sunt eu, Chirilă de la Iași, măicuță, mă cunoașteți? „Da te cunosc!” încearcă să întoarcă capul. Se luminează puțin la chip, face forțări să deschidă, frumoșii și marii săi ochi, dar nu reușește decât foarte, foarte puțin, ochiul stâng. Cu respirație greoaie și cu o voce șoptită a spus de câteva ori: „Tare mă doare! Tare mă doare
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
întâlnească, să vă deschidă poarta, din păcate... Oamenii pe toate le înțeleg nu la început, abia mai pe urmă își dau seama de multe și de toate. Sau poate, de toate, la sfârșit. E tristă ziua de astăzi. Necătând că luminează soarele, părem să fim toți frumoși la chip, sufletul nu-l vede nimeni. Sufletul numai bunul Dumnezeu îl știe. Spre marele nostru regret, nu este între noi Ilie, ca să-și petreacă mama pe ultimul drum. Mă închin în fața domnului Constantin
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la o literă și, automat, apărea prima dubitație: oare cine fusese înfrânt de ai noștri: fascismul sau fascistul? Profesorul meu de „ai noștri și ai lor“ era, prin urmare, lovit de o bifurcație dubitativă repetitivă. De ce repetitivă am să vă luminez imediat. Prima dubitație, în loc să fie urmată de o clarificare, era trifurcată de o meditație. „Unde fusese, în definitiv, fascismul sau poate fascistul - se întreba gândind intens locotenentul -, în propria lui vizuină sau în propria lui viziune?“ Două bifurcații, hai, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care ne marcau tinerețea, erau contrazise din când în când de viață: haina îl face pe om. Cu o altă așezare în pagină, textul devenea și el altul. Aceiași oameni, când se mută în casă nouă, devin alții. Li se luminează privirea, deși ochii rămân la fel de obosiți cum au fost, iar pe chip li se așterne un soi de lumină, oricât de mohorâtă ar fi ziua, care face ca ridurile să se vadă mai puțin. Uneori, se poate și invers: intervii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în câteva locuri cu cel bramburitic. „De obicei, e pe linie masculină. La băieții care încurcă între ele consoanele, tații încurcă soțiile cu cumnatele. Dumneavoastră aveți cumnată?“, a scurtat medicul vizita. „Dumnezeu să vă dea sănătate, domnule doctor - s-a luminat la față sculptorul -, sigur că am cumnată. Am trei, dacă mă înțelegeți. Și o mulțime de scandaluri în casă. Dar dacă mă asigurați că e de la un nerv, nu c-aș fi eu un porc, atunci, e altceva. Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam.“ (Jurnal de călătorie) „Vocea și prezența lui [Fidel] În pădurea luminată de torțe căpăta accente mișcătoare / emoționante, și se vedea că liderul nostru schimbase ideile multor oameni.“ (Episoade) Cu toate că fragmentul se referă la vocea și tonul lui Fidel, scena ne apare tăcută, ca și cînd ar fi fost văzută din depărtare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
peste ani, În Cuba: „Vom vedea dacă, Într-o bună zi, vreun miner Își va lua de bunăvoie tîrnăcopul și se va duce să-și otrăvească plămînii cu o bucurie lucidă. Se spune că așa e acolo unde flacăra roșie luminează zorii zilei ce va veni. Așa se spune. Eu nu știu.“ De fapt, În Cuba, În 1964, Che va lega aceste idei de cuvintele poetului León Felipe (nu știu dacă le cunoscuse pe cînd scria cele de mai sus): „Nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
acest moment, cînd mi-am dat seama că de fapt nu simțeam nimic. A trebuit să o chem din nou În mintea mea. Trebuia să mă lupt pentru ea, era a mea, numai a mea... Am adormit. Un soare blînd lumina ziua cea nouă, ziua plecării noastre, ziua În care ne luam rămas-bun de la pămîntul Argentinei. N-a fost ușor să urcăm motocicleta pe vasul Modesta Victoria, dar, cu ceva răbdare, În cele din urmă am reușit. A fost la fel de greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe de altă parte... Vom vedea dacă, Într-o bună zi, vreun miner Își va lua de bunăvoie tîrnăcopul și se va duce să-și otrăvească plămînii cu o bucurie lucidă. Se spune că așa e acolo unde flacăra roșie luminează zorii zilei ce va veni. Așa se spune. Eu nu știu. CHUQUICAMATA Chuquicamata Chuquicamata e ca un decor dintr-o piesă modernă. Nu poți să spui că Îi lipsește frumusețea, dar e o frumusețe fără grație, impunătoare și glacială. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de a ne culca Între pături. După cinci minute, eram iarăși pe drum. Noaptea abia Începuse, dar am văzut niște faruri În depărtare; nu era ceva nemaipomenit de emoționant, fiindcă șansele să ne ia erau mici - dar măcar se mai lumina drumul. Și așa s-a și Întîmplat, camionul și-a văzut de drum, indiferent la strigătele noastre frenetice, iar farurile sale ne-au arătat o pustietate Întinsă; nu se vedeau nici copaci, nici case. Apoi ne-a cuprins o stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Am tăiat-o peste cîmpii și peste garduri, ajungînd În cele din urmă să ne tragem răsuflarea pe peluza unei case. Deja trecuserăm peste un zid de piatră cînd am dat cu ochii de un cîine și de stăpînul acestuia, luminați de luna plină, arătînd ca niște stafii! Însă nu ne-am dat seama că siluetele noastre, intrînd În contrast cu Întunericul nopții, erau mult mai Înspăimîntătoare. La politicosul meu „bună seara“ am primit ca răspuns doar niște zgomote de nedeslușit - cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bananieri. Pe ultima bucată de drum, În timpul căreia am moțăit, Încercînd să fac față astfel unui atac de astm În toată regula, asfaltul era bun și peisajul părea chiar frumos (deja se Întunecase). CÎnd am ajuns la destinație, cerul se lumina. Eram complet epuizat. Am căzut lat Într-un pat pe care l-am Închiriat cu jumătate de bolivar și am dormit buștean, ajutat și de injecția Însemnată de adrenalină pe care mi-a făcut-o Alberto. ESTE EXTRAÑO SIGLO VEINTE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
stil colonial să dăinuie, chiar și după ce vor fi dispărut de pe harta orașului, este spiritul Caracasului, impermeabil față de stilul de viață nordic, Înrădăcinat cu Încăpățînare În condițiile retrograde, semipastorale, ale trecutului său colonialist. ACOTACIÓN AL MARGEN Însemnare pe margine Stelele luminau cerul nopții În sătucul acela de munte, iar liniștea și frigul făceau ca Întunericul să dispară. Era - nu știu cum să explic - ca și cum tot ce era solid s-ar fi topit În neant, făcînd să dispară orice semn al individualității și absorbindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
le ofere în fiecare seară la Vecernie, împreună cu alte mici jertfe din timpul zilei. Copilul făcu așa o lună întreagă. La sfârșitul lunii, pe când el se juca pe genunchii mamei și păru-i auriu, purtat de un vântuleț cald, era luminat de ultimele raze ale soarelui ce începea să apună, mama îi spuse: Copilul meu, știi că mâine este Sărbătoarea Maicii Domnului, și că va trebui să faci un dar mai frumos Maicii noastre cerești? - Și ce lucru trebuie să-i
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cred catolicii sau ortodocșii. Tot în mod deschis vorbeau împotriva Papei și a preoților pe care-i considerau aidoma cu preoții templului, care L-au condamnat pe Isus Cristos. De aceea, evitam orice discuții cu ei. Făceam rugăciuni să-i lumineze Duhul Sfânt. Prin decretul de grațiere nr. 411/1964, pe care Statul nostru comunist l-a dat la presiunea americanilor, am fost eliberat din detenție de la colonia Salcia. Pus în libertate, conducerea bisericii romano-catolice a diecezei București - Iași m-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o rezervă a securității de pe strada Ștefan Furtună (fostă Angelescu), în fostele grajduri ale corpului de gardă ale curții regale, transformate în niște celule mici cu câte două paturi suprapuse, cu geamurile zidite și cu câte un mic beculeț care lumina zi și noapte în oberlihtul de deasupra ușii. Aici am rămas șase luni de zile, mai întâi cu jurisconsultul Mihai Aurel și mai apoi cu tânărul Mircea Gheorghiu, cu care păstrez legătura prin corespondență până în ziua de azi. Pe la începutul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la Oradea. De aici ne îndreptăm spre punctul de vamă de la Borș unde sosim în jurul orei 22. După ce ne sunt controlate pașapoartele pătrundem pe teritoriul Ungariei. În sfârșit ajungem la Budapesta. Centrul orașului și mai cu seamă B-dul Andraszhut sunt luminate ca ziua. Numeroasele reclame luminoase îi oferă orașului pe timp de noapte un aspect deosebit de plăcut. Sâmbătă, 18 aprilie 1992 La ora 03 după miezul nopții intrăm în Austria prin punctul de vamă Zall, fără nici o dificultate. Ajungem la Viena
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rugăciunii „Îngerul Domnului” este însemnată, pentru că prin ea se amintesc, ca într-un buchet, misterele cele mai mângâietoare. Clopotul ne vestește Buna-Vestire a Mariei și ne amintește de trei ori pe zi mântuitoarea întrupare a cuvântului. Sunetul lui înveselește zorile, luminează amiaza și dă melancolie serii. Ne dă într-un chip deosebit un surâs de dimineață al Mariei, un semn al caldei sale dragoste de mamă în miezul zilei, o asigurare a ocrotirii sale puternice în noaptea care înaintează. Sună, clopotule
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Isus. El va fi mare și se va numi fiul celui prea Înalt. Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său și va domni în veci peste casa lui Iacob. Și domnia lui nu va avea sfârșit”. Pentru Fecioara luminată cu lumina de sus este clar că i se oferă Maternitatea. Mesia făgăduit se va naște și Domnul îi propune ca să-i fie Mamă. Sufletul Mariei este demult pregătit pentru aceasta. Din cea dintâi clipă a existenței sale, harul a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]